Monumente din Râmnicu Vâlcea

Opera lui Constantin Mihăilescu. Lucrarea s-a realizat în urma contribuţiei publice şi a donaţiei primite din partea societăţii „Ajutorul”, prin strădania primarului Nicolae Croitorescu şi a prefectului Con­stantin Oromolu. Soclul este confecţionat din piatră, iar bustul din bronz turnat are 60 cm lăţime. Proiectul a fost realizat de către Anton Copetti, iar inscripţiile de J.A. Goster. Pe toate părţile soclului sunt in­scripţii cu numele celor care au contribuit la ridicarea bustului. Figura domnitorului urmează cu fidelitate imaginea sa din car­tea lui Del Chiaro. Locul de amplasare al bustului a fost de mai multe ori schimbat, de pe Tereasă la Biserica „Toţi Sfinţii” iar în urma modernizării Căii lui Traian a fost mutat în faţa primăriei.

 

Bustul lui Nicolae Bălcescu.

Operă a lui Constantin Baraschi este amplasat în parcul „Zăvoi” şi executat din piatră rondebosse. Măsoară 1,20 metri înăl­ţime. Personalitatea acestui mare om politic şi cărturar român, unul din revoluţionarii de la 1848 a fost imortalizată în Râmnicu Vâl­cea.

Bustul lui Anton Pann,

Pentru cinstirea activităţii desfăşurate de Anton Pann în oraş, edilii locali au ridicat un bust, în anul 1960, care se află lângă casa memorială ce-i poartă numele. Bustul înalt de 0,75 m se ridică pe un soclu de 1,30 m. Ca material, sculptorul Mircea Şte­fănescu a folosit piatră spongioasă. O copie identică se află amplasată în interiorul casei memoriale.

Bustul lui Nicolae Pleşoianu.

Colonelul Nicolae Pleşoianu se numără printre personalităţile de seamă ale oraşu­lui. Participant la războiul de independenţă, el a contribuit la înfiinţarea unei şcoli de meserii. Lucrarea i-a fost atribuită de unii cercetători lui Constantin Mihăilescu. Este o sculptură în bronz de 0,50 m, pe un soclu de piatră având înălţimea de 2 metri.

Bustul doctorului Ion Suciu.

Constituie un omagiu celui care a ridicat spitalul din oraş. Se află amplasat în parcul din faţa acestui imobil. Lucrarea a fost turnată în bronz în anul 1909, şi aparţine sculptorului V. V. Răşcanu. Are înălţimea de 2 metri.

Bustul regelui Ferdinand I.

Se află amplasat în Curtea Liceului Ferdinand I, fost Grup Industrial Şcolar de Construcţii – Ostroveni. Este omagiul adus regelui făuritor al României Mari. Lucrarea aparţine sculptorului Sergiu Sălişte şi a fost inaugurată în cadru festiv în anul 2000.

Bustul lui Alexandru Lahovari.

Se află amplasat în curtea liceului ce-i poartă numele ca un omagiu adus de gene­raţii de elevi celui care prin politica ex­ternă promovată a făcut din România un element de pace şi stabilitate în Sud – Estul Europei.

Bustul lui Take Ionescu.

A fost amplasat în 1999, în faţa „Şcolii cu ceas” din municipiu, ca un elogiu celui care a modernizat învăţământul românesc. Ca membru al Instrucţiunii Publice între anii 1891-1899 a contribuit la refacerea, rectitorirea „Şcolii cu ceas” distrusă de un incendiu în 1894. Bustul este opera îui Ni­colae Cătălin Oancea.

Bustul lui Grigore Procopiu – Calea lui Traian nr. 92, vis-a-vis de Colegiul Naţi­onal ” Alexandru Lahovari”.

A fost amplasat în anul 1993. Bustul ju­ristului şi omului politic de la începutul se­colului al XX-lea, a fost executat de către sculptorul V. V. Raşcanu.

Bustul lui Vintilă Brătianu.

Şeful PNL, legat de judeţul Vâlcea prin moşia de la Mihăeşti, i s-a ridicat acest bust la 30 mai 1999. Bustul se află amplasat în faţa Prefecturii judeţului Vâlcea. A fost executat din bronz pe un soclu modern, placat cu marmură de către Spiridon Georgescu.

Bustul doctorului Romulus Popescu.

Bustul de bronz al cunoscutului medic vâlcean a fost amplasat de către familie şi prieteni în curtea spitalului în care şi-a des­făşurat activitatea, ca o aducere aminte a trecerii prin aceste locuri a unui om deosebit.

Bustul domnitorului Grigore Alexandru Ghica.

Se află amplasat la intrarea sediului Jandarmeriei din oraş. A fost executat de Daniel Cazacu în anul 1999, fiind sfinţit de P.S. Gherasim, episcopul Râmnicului.

Statuia lui Mircea cel Bătrân.

Operă a sculptorului Ion Irimescu a fost amplasată în 1970 în parcul central al mu­nicipiului. Statuia din bronz turnat are o înălţime de 3 metri şi este aşezată pe un so­clu pătrat de piatră de 1,50 metri înălţime şi 2,5 metri lăţime. În faţa noastră apare ima­ginea unui tânăr cavaler medieval, îmbrăcat în zale care jură cu mâna dreaptă pe inimă că va păstra ţara neatinsă. Mâna stângă o ţine pe garda sabiei scurte. Pe spate îi flu­tură hlamida voievodală.

Statuia lui Alexandru Ioan Cuza.

Este amplasată în incinta Unităţii Militare de Geniu de pe strada Ştirbei Vodă. Este opera sculptorului Octav Iliescu şi a fost amplasată în anul 1957. Domnitorul este înfăţişat în mărime naturală, cu capul descoperit, îmbrăcat cu tunică militară cu epoleţi, eşarfă şi deco­raţii. Mâna stângă o ţine pe sabie, o pele­rină coboară până la cizme. Statuia are 2,83 metri şi se află aşezată pe trei suporturi de piatră de 2m, 1,41m şi 0,68m. Statuia este lucrată din piatră spongioasă. Chipul domnitorului degajă cutezanţă.

Statuia lui Panait Donici.

A fost amplasată pe Bulevardul Tudor Vladimirescu, în faţă Şcolii militare de aplicaţii geniu din Râmnic, prin străduinţa generalului maior Anton Bârleanu. S-a ri­dicat cu ocazia Zilei geniului în anul 1992. Patronul şcolii a fost comandantul primului comandament de geniu în 1859. Statuia are circa 3 metri şi este aşezată pe un piedestal de mari dimensiuni. Această lucrare mo­numentală aparţine colonelului sculptor Teodor Zamfirescu.

Statuia Maternitate.

Se află în curtea Spitalului de obstetrică-ginecologie din oraş. A fost amplasată în anul 1984 şi este opera sculptorului de origine vâlceană Constantin Nicolin. Statuia reprezintă o tânără mamă, aşezată pe un jilţ fără spătar, care strânge în braţe un prunc. Pe faţă se citeşte satisfacţia bucuriei împlinite. Statuia tronconică din piatră albă, ce imită marmura, are o înălţime de 1,70 metri şi este aşezată pe un soclu de 0,75 metri înălţime, cu latura de 1,60 metri.

Monumentul Deşteptarea României – str. Ştirbei Vodă, nr. 13.

Grupul statuar ridicat în memoria dom­nitorului Barbu Ştirbei (1849-1856) a fost executat de către sculptorul Constantin Mihăilescu între anii 1912-1914. Monu­mentul întruchipează dorinţa de libertate şi de independenţă a poporului român, expri­mată prin eforturile unui bărbat puternic, încordat în lupta pentru descătuşarea patriei care este reprezentată printr-o tânără fe­meie desprinsă din stâncă. Foarte expresiv este chipul domnitorului făcând corp cu an­samblul. Lucrarea este executată din piatră rondebosse cu placaj parţial din marmură. Soclul din piatră neagră are înălţimea de 4,50 metri. Grupul statuar măsoară 2,50 metri. Pe spatele monumentului se află in­scripţia „Ridicat din iniţiativa şi cu strădu­inţele dumnealor Grigore Procopiu şi Nicolae Iepure prin subscripţie publică

Monumentul „ Taberei Revoluţionare ”.

Amplasat pe locul unde şi-a instalat generalul Gheorghe Magheru tabăra revo­luţionară din 1848, obeliscul a fost dezvelit în anul 1973, în cadru unor manifestări a 125 de ani de la declanşarea revoluţiei paş­optiste. Ansamblul monumental este am­plasat pe un postament cu scări de marmură şi este format dintr-un obelisc înalt de circa 10 metri şi o masă rotundă cu un diametru de 112 cm şi înaltă de 40 cm. Lucrarea este opera sculptorului Ion Florica şi este exe­cutată din calcar cristalin. Obeliscul în poliendru are o robustă verticalitate, ce pare să înfăţişeze ideea neatârnării. El se proiectează pe cer asemenea unei coloane a luptelor nesfârşite ale poporului pentru apărarea vetrei strămoşeşti şi menţinerea fiinţei naţionale. Pe faţă sunt sculptate unele simboluri: flacăra revoluţiei, un turn roman de apărare, o goarnă aşezată pe un document, un chenar înconjurat de lauri pe care este înscris anul revoluţiei, un pandur călare ţinând într-o mână „Proclamaţia de la Islaz”. Pe un hrisov se află înscris textul „Eu fraţilor sunt român şi ca român mă simpt ferice de a muri pentru ţara mea” – Gh. Magheru. Pe partea dreaptă a feţei obeliscului se află ca simboluri o flacără, câteva documente, două mâini ce ţin cu hotărâre steagul tricolor al revoluţiei, marşul triumfal a doi bărbaţi sub stindardul naţional.

Monumentul Independenţei.

Se află pe strada Carol I, sub poalele dealului Capela. Este opera sculptorului Ion Iordănescu realizat în anul 1913 cu sprijinul doctorului Gheorghe Sabin, veteran al războiului de independenţă şi a fost inaugurat la 17 mai 1915. A fost ridicat în memoria eroilor căzuţi în timpul războiului din 1877-1878. Devenit simbol al oraşului, el întruchipează recunoştinţa concetăţenilor pentru eroii războiului de independenţă. Independenţa este întruchipată de o tânără femeie ce ţine în mâna stângă stindardul naţional şi în mâna dreaptă susţine o cunună de lauri deasupra unei cărţi de aramă deschise, aşezată pe soclu. În carte sunt dăltuite numele eroilor din batalioanele de vânători de linie, de artilerie şi de dorobanţi. Pe feţele de est, sud şi nord sunt sculptate numele eroilor care au căzut în campania din Bulgaria. Sub carte, pe o placă de marmură albă, se află inscripţia: „Poporul român aduce prinosul său de recunoştinţă întregii armate române prin lupta care a triumfat cauza nobilă a eliberării de sub dominaţia otomană. El va păstra totdeauna în amintire jertfa celor căzuţi pe câmpul de luptă”. Impunătorul monument al independenţei domină oraşul de pe înălţimea de unde a fost ridicat, prelungindu-şi fiinţa pe magistrala largă a bulevardului Tudor Vladimirescu, până la Olt.

Monumentul Eroilor Reîntregirii – Calea lui Traian, nr. 344.

S-a ridicat în memoria luptătorilor din primul război mondial. Obeliscul de formă tronconică, cu un vultur cu aripile deschise spre zarea înaltă, este construit din piatră, având înălţimea de 2,30 m şi lăţimea de 0,50 m. Pe fronton a mai rămas inscripţia „Ridicat de Primăria oraşului Râmnicu Vâlcea 1921-1923”. Aici au fost aduse osemintele mai multor eroi din primul răz­boi mondial care au căzut în luptele din ju­deţul Vâlcea. Monumentul a fost conceput ca să servească şi de fântână. Apa trebuia să se scurgă dintr-un vas de piatră sculptat în cele două fântâni simetrice. În spatele obeliscului se află aliniate mormintele ero­ilor primului război mondial care au luptat pentru înfăptuirea României Mari.

 

Statui decorative în aer liber.

 

În spaţiul verde din faţa Casei Simian de pe str. Carol I din municipiu, la umbra unor brazi falnici, se află o serie de opere monumentale de artă ale unor reputaţi sculptori.

Vasile Lupu.

Este opera lui Oscar Han. Lucrarea îl reprezintă pe ambiţiosul voievod moldo­vean, aflat parcă în plin mers, ţinând în mâna stângă arcuită lângă şold, un hrisov făcut sul. Sculptura este executată din bronz şi are dimensiunile: 0, 830 x 0, 320 x 0,200 m.

Pe aleea gravată cu dale ce duce spre incinta muzeului sunt expuse lucrări de Gheorghe Aldea – Rod, Pomoda, Constantin Platon – Fericirea vieţii precum şi alte lucrări decorative ale sculptorilor contemporani.

O serie de opere monumentale se află expuse în parcul din faţa Spitalului jude­ţean din municipiu din Calea lui Traian nr. 331, dintre care menţionăm Copilul şi li­vada. Sculptoriţa Jana Gherter a realizat o frumoasă şi sensibilă compoziţie. Lucrarea este executată din piatră albă şi are înălţi­mea de 1,40 m, fiind aşezată pe un soclu de ciment cu latura de 0,70 m. Pe un trunchi de copac se vede figura unui copil care priveşte cu grijă înapoi, sugerând că nu se află în livada părinţilor săi. Lucrarea pare să fie transpunerea mult îndrăgitei povestiri a lui Ion Creangă, însă cu sensuri mult mai profunde.

Eroilor independenţei.

Operă a lui Dumitru Pasima a fost am­plasată în anul 1972. Este o sculptură în piatră de culoare albă, cu înălţimea de 1,30 m. Liniile de fugă, ce creează diferite forme geometrice, dau iluzia amplificări a spaţiului către înălţimi. Este un pios oma­giu adus tuturor celor care şi-au jertfit viaţa pentru cucerirea şi apărarea independenţei naţionale în anii 1877-1878.

Legenda maşterului Manole.

Lucrarea a fost realizată de către Silvia Radu în anul 1972. Are înălţimea de 0,80 metri fiind aşezată pe un soclu de 0,70 metri. Dăltuind în piatră una din cele mai frumoase legende, artistul a căutat şi a reuşit să ne dea imaginea geniului creator al poporului românesc.

Placa de la Complexul Troian.

Placa având dimensiunea de 0,95 x 0,76m, instalată la Obeliscul de la troian conţine următorul text “Pe acest loc, în toamna anului 1848, generalul Gheorghe Magheru şi-a instalat tabăra militară a ar­matei revoluţionare”. În memoria acestui eveniment, în anul 1973, cu prilejul a 125 ani de la Revoluţia de la 1848, s-a ridicat obeliscul, iar în casa de pe deal, sediul sta­tului major la armatei, a fost inaugurat „Muzeul taberei militare de la Râureni”.

Placa memorială dedicată revoluţiei de la 1848.

Se află în parcul Zăvoi şi a fost dezve­lită în anul 1968 cu prilejul aniversării a 120 de ani de la revoluţia din 1848 din Ţara Românească. Pe o placă de marmură albă montată pe un soclu este înscris texul „În acest parc, la 29 iulie 1848 a avut loc o mare adunare populară, cu care prilej s-a depus jurământul pe Constituţie, s-au sfinţit steagurile revoluţionare, iar un grup de cântăreţi conduşi de Anton Pann a intonat imnul revoluţionar „Deşteaptă-te române”.

Placa din curtea bisericii „ Toţi Sfinţii ”.

În curtea bisericii, sub stindardul naţio­nal se află o placă de marmură cu următo­rul text, în formă de document „La 20 iunie 1848, în biserica „Toţi Sfinţii” s-a celebrat Constituţia şi s-au sfinţit steagurile revolu­ţiei. Aşezată azi 29. 07. 2001”.

Placa din curtea Bisericii „Cuvioasa Paraschiva ”.

În faţa bisericii se află o placă de mar­mură cu textul: „Mihai Voievod Viteazul. La 400 de ani de la trecerea în eternitate a lui Mihai Viteazul, vâlcenii aduc omagiul lor voievodului martir”.

Placa de bronz „ Chirurgul”.

În incinta spitalului nou a fost amplasată lucrarea „Chirurgul” a Teodorei Kitzulescu. Este realizată în bronz turnat şi are dimensiunile de 1,50 x 1,00 m. Artista surprinde un moment când un chirurg efectuează o operaţie asistat de un alt me­dic, iar în planul al doilea apar alţi doi medici. La operaţie este de faţă şi familia, formată dintr-o mamă şi un copil, pe faţa cărora se observă lupta dintre disperare şi speranţă.

Mozaicul „Bătălia de la Posada

Amplă lucrare de artă monumentală, mozaicul având o suprafaţă de peste 120 m şi este aşezat pe frontispiciul clădirii Arhi­velor Naţionale din strada gen. David Praporgescu. Compoziţia policromă, realizată în 1986-1987 de către Ervant Nicogosian, ilustrează scene din timpul confruntării mi­litare cu armata regelui Carol Robert al Ungariei, cu ostaşii voievodului Basarab I, din 9-12 noiembrie 1330, ce a constituit actul de întemeiere a Ţării Româneşti.

Fântâna Episcopiei.

Se află în incinta Episcopiei Râmnicu­lui, lângă chioşcul cel mare. A fost con­struită de episcopul Ghenadie în anul 1748 şi refăcută în anul 1782.

În anul 1850, episcopul Calinic a cana­lizat pe oloane apa izvorului Bourului din Dealul Capelei, iar inscripţia de pe fântână s-a măcinat din cauza compoziţiei slabe a pietrei.

Fântâna lui Fliaret.

Un veritabil monument de artă laic, cel mai vechi din municipiu, fântâna a fost ridicată de către episcopul Filaret în anul 1784 pe malul Oltului, lângă podul de la Goranu. În anul 1975 a fost adus în locul fostei tabere a generalului Gh. Magheru la Troian şi astăzi se află în curtea Episcopiei. Fântâna executată din piatră de culoare ce­nuşie are următoarea inscripţie: „Cursulu apei de fântână/ Când va fi rece şi bună/ Şi setea potoleşte/ Şi vederea veseleşte/ Şi până când apa curge/ Pomenirea nu se stinge/ Ci tuturora le vesteşte/ Şi pe ctitoru proslăveşte”.

Fântâna Turbatului.

Este amplasată în parcul Zăvoi. Numele de „Turbatul” vine de la ctitorul acestei vechi fântâni din oraş, fântână care alimenta o bună parte din locuitori. A fost ri­dicată de către Constantin Măldărescu – Turbatu şi închinată domnitorului Barbu Ştirbei, cel care a hotărât amenajarea par­cului Zăvoi. Obeliscul de factură balcanică este făcut din piatră cenuşie închisă, având formă circulară, acoperită cu o piatră în formă de turban. A fost aşezată pe un pos­tament din care ţâşneşte apa într-un havuz. Monumentul de formă tronconică, nu are sculpturi sau ornamente

Alte fântâni se află la monumentul Inde­pendenţei, la monumentul revoluţiei aflat în Zăvoi şi la bustul lui Constantin Brâncoveanu.

Crucea Mişeilor.

Este amplasată în faţa bisericii „Maica Domnului”. Crucea reprezintă o piatră de hotar, ce era amplasată în Licura. Pe ea se află trecut textul documentului din 25 iunie 1580 prin care Mircea Turcitu întăreşte mănăstirii Cozia „moşia la Râmnic, pe ho­tarul cel Bătrân de la Mişei, până la via lui Oprea Speriatului, iar de aici peste Licura toată, iar de aici la via Oijei şi la livada lui Pătru, iar de acolo la vârful viei lui Cioroagă, iar de la via lui Pătru pe culme la vârful viei lui Cioroagă, iar de la via lui Pătru pe culme la vârful viei lui Ivanco, a lui Bude…iar de acolo apa Remedeiu cu patru mori şi Uliţa cu ţiganii şi zece ogoare cumpărate cu 400 aspri.”

Crucea lui Serbări Voievod.

Este aşezată în parcul Episcopiei. Are înălţimea de 3 metri, iar braţele au 1,30 metri. A fost amplasată în anul 1656 de că­tre episcopul Dionisie. Inscripţia în limba slavă are următoarea traducere: „Cu vrerea Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh. Amin. S-a făcut această cin­stită cruce întru rugăciune şi lauda sfântului părintelui nostru Nicolae, al Miralichiei episcop. Şi a făcut această cruce Io Con­stantin Şerban Voevod şi doamna sa Bălaşa, cu blagoslovirea părintelui Dionisie episcop de Râmnic M (ai sau Martie) 9 anul 7164 (1656)”.

Crucea lui Duca Vodă.

Înaltă, masivă, foarte frumos ornamen­tată, azi se află în faţa Muzeului de Istorie de pe Calea lui Traian. Ea a fost adusă din cartierul Cetăţuia mai sus de Episcopie, în dreapta, unde era băcănia Iui Gh. Hoarcă, la Tarapanaua Loviştei Inscripţia arată că a fost ridicată „întru lauda Sf. Nicolae în zilele bunului creştin Io Duca voievod, cu osârdia şi nevoinţa Prea Sfinţitului Părinte Kir Ştefan Arhiepiscop al Râmnicului, leat 7183 (1675)”. Inscripţia de pe margini arată că a fost aşezată aici, în locul unde a fost găsită de Marinică Inătescu, şi „cât a trăit, Marinică a făcut praznic în jurul cru­cii, în fiecare an la Sf. Nicolae”.

Crucea eroilor.

A fost închinată eroilor din primul răz­boi mondial. Este aşezată pe un soclu de 0,30 cm. Pe postament au fost trecute nu­mele eroilor. Sub o ramură de laur se află înscris anul 1919. Are următorul text: „Cu stăruinţa D. Hanciu, C. Paraschiva, Buşoi, Fotake Ionescu şi cu ajutorul obolului s-a ridicat acest monument în memoria celor căzuţi în campania de luptă 1916-1919”. Monumentul se afla în cartierul Cetăţuia, în apropierea noului spital, şi a fost reamplasat în Cimitirul Eroilor.

Crucea eroilor din cimitirul protestant.

S-a ridicat în anul 1993, în cinstea celor care s-au jertfit sub flamura tricolorului.

Crucea eroilor martiri ai revoluţiei.

După victoria revoluţiei din 1989, în centrul municipiului s-a ridicat o troiţă care a fost înlocuită cu un mic monument de marmură închinat memoriei celor 16 tineri vâlceni căzuţi în luptele din decembrie 1989. Numele lor sunt trecute pe plăci metalice, care înconjoară acest monument.

Alte sculpturi ale sculptorului Constantin Zorlescu au fost expuse în sala de expoziţii a Arhivelor Naţionale şi în holul central al bibliotecii judeţene „Antim Ivireanul”. Un număr de şapte lucrări de artă modernă executate în piatră în anul 1977 de către membrii Uniunii Artiştilor Plastici, au fost amplasate în diversele puncte ale oraşului. Alte nouă lucrări confecţionate din materiale neconvenţionale în cadrul proiectului „Habitat şi Artă în România” (HAR) prezintă curente de avangardă in artă.

Troiţa lui Antim Ivireanu.

Se află amplasată pe str. gen. D. Praporgescu între sediile Primăriei municipi­ului Râmnicu Vâlcea şi Direcţia judeţeană a Arhivelor Naţionale Vâlcea. Troiţa din lemn masiv, înaltă de circa 3 metri, repre­zintă o cruce care în partea superioară are o rozetă ce se întinde în jurul braţelor, îm­părţită în patru segmente. Pe fiecare seg­ment se află câte trei cruci. Mântuitorul se află pe un postament, format din trei trepte, toate având înălţimea de circa 50 cm. Pe faţa scărilor se află scris cu litere majuscule următorul text: „Ridicatu-s-a Sfânta Cruce întru cinstirea Sfântului ierarh martir Antim Ivireanul, ocrotitorul Râmnicului – Gherasim, 27 09 2002”. Aici au loc cu ocazia zilei sfântului mari ceremonii religioase cu o largă participare din partea credincioşilor.

 

Sursa: Dicționarul istoric al localităților din județul Vâlcea, vol. I – Orașele, Sitech, Craiova, 2009, p.87-93.