Muzeul Bucovinei

De-a lungul timpului denumirea muzeului a variat: Muzeul Oraşului Suceava, Muzeul Orăşenesc, Muzeul Regional, Muzeul Judeţean (după 1968), Muzeul Bucovinei (după 1990), Muzeul Naţional al Bucovinei (după 1994), Complexul Muzeal Bucovina (din 2002), Muzeul Bucovinei (din 2010).

Astăzi colecţiile componente Muzeul Bucovinei sunt diverse şi însumează un număr impresionant de obiecte: colecţii de arheologie şi istorie, ştiinţele naturii, etnografie şi artă populară, memoriale, artă plastică.

Iniţiativa unor suceveni de a înfiinţa o societate cu scopul de a păstra şi valorifica pentru public vestigiile istorice ale oraşului a avut câţiva paşi premergători, până în momentul în care sucevenii au realizat importanţa păstrării identităţii lor culturale, dar şi a vestigiilor găsite în oraş. În încercarea de a opri degradarea continuă a ruinelor Cetăţii de Scaun, de unde se lua piatră pentru construcţiile din oraş, în anul 1887 primăria va lua hotărârea de a interzice distrugerea zidurilor şi păşunatul în apropierea monumentului, introducându-se şi amenzi severe.

Necesitatea apariţiei unui muzeu la Suceava, urmându-le pe cele deschise la Siret şi Cernăuţi, a apărut mai ales după ce au început lucrările de degajare a ruinelor Cetăţii de Scaun a Sucevei de către arhitectul Carl Romstorfer. Pentru a împiedica dispersarea materialelor descoperite la Suceava în muzeele din imperiu sau mutarea lor la Muzeul regional de la Cernăuţi, recent înfiinţat, la propunerea profesorului Iosef Fleişer s-a solicitat autorităţilor înfiinţarea unui muzeu local ca şi sucursală a celui de la Cernăuţi.

La 7 noiembrie 1899, Dieta Bucovinei aprobă statutele Societăţii „Muzeul” a cărui rol declarat era acela de a servi la cunoaşterea ţării din punct de vedere arheologic, istoric, artistic, etnografic şi de ştiinţele naturii. Prezidată de Franz von Des Loges, la acea dată primar al oraşului Suceava, în ziua de 4 ianuarie 1900 este convocată o adunare de constituire a Societăţii „Muzeul”. Întregul comitet ales a fost format din oameni valoroşi, având ocupaţii conexe culturii.

O noutate în cadrul desfăşurării expoziţiei l-a constituit „Sala Tronului” o reconstituire muzeografică a unei săli existente la Cetatea de Scaun în zona de la etaj, azi dărâmată. Această reconstituire a avut la bază descoperiri arheologice, imagini de epocă, descrieri istorice, fondul sonor fiind asigurat de un fragment din piesa de teatru „Apus de soare” de Barbu Ştefănescu-Delavrancea, în interpretarea inconfundabilă a marelui actor care a fost George Calboreanu.

La Muzeul de Istorie a fost deschisă „Sala Tezaur”, cea mai importantă realizare muzeografică după expoziţia permanentă inaugurată cu mai bine de două decenii în urmă. Necesitând dotări specifice de siguranţă şi asigurarea microclimatului, noua expoziţie a necesitat numeroase pregătiri preliminare, reprezentate de selectarea obiectelor, a vitrinelor, tipului de mobilier, suportul textil şi dotări de securitate.

Acum 100 de ani membrii Societăţii „Muzeul” căutau soluţii pentru atragerea vizitatorilor, astăzi mijloacele de persuasiune sunt mult mai multe şi mai variate, dar şi publicul larg are o gamă largă de posibilităţi de a-şi petrece timpul liber, de aceea oameni care slujesc astăzi muzeul  găsesc noi şi noi soluţii ca istoria, folclorul, fauna şi flora specifică locului să fie prezentate într-o formă cât mai atractivă.

Clădirea are două niveluri (parter şi etaj) şi 27 de săli  dispuse simetric, secţiile muzeului, colecţiile, evenimentele, proiectele, publicaţiile, un tur virtual precum şi o prezentare video pot fi accesate de pe pagina oficială a Muzeului Bucovinei http://www.muzeulbucovinei.ro/ .

Bibliografie:

Monica Dejan, Muzeul din Suceava 110 ani în documente şi amintiri, Suceava, 2010

http://www.muzeulbucovinei.ro/muzeu/istoric

Material realizat de Cocuz Robert