Muzeul Obiceiurilor Populare din Bucovina

Trecerea din lumea artelor plastice, lume mai ales urbană, în lumea rurală, este marcată de un stâlp de hotar, reconstituit după modelul celor ce au fost

înlăturați de tractoarele colectivizării forțate din anii ’50 ai secolului XX. Urcând scările, vizitatorul poate admira câteva elemente de arhitectură tradițională, acomodându-se ușor cu universul tradițiilor bucovinene.

Tematica muzeului etnografic a fost gândită ca o călătorie virtuală în universul spiritual al satului bucovinean de la sfârșitul secolului al XIX-lea, sat virtual în care vizitatorul poate parcurge principalele momente ale timpului calendaristic, Muzeul Obiceiurilor Populare din Bucovina fiind o reprezentare a calendarului popular.

Ajuns la marginea satului, vizitatorul este invitat să pătrundă în prima locuință, interiorul fiind reconstituit după un model din zona Dornelor (satul Glodu), monocelulară, cu fântâna cu roată în bătătură, unde se petrec practicile magice de Sfântul Andrei. Sărbătorile de iarnă încep odată cu aceasta, Sfântul Andrei fiind numit „patronul lupilor” deoarece se spune că în această noapte lupii pot să vorbească în glas omenesc.

A doua casă este reconstituirea unei case din Straja. Într-una dintre camere este așezată masa pentru “Cina cea de taina”, cel mai important moment al Crăciunului, Ajunul Nașterii Mântuitorului. Tradiția este ca pe masa de Crăciun să fie așezate douăsprezece feluri de mâncare de post, un colac rotund care simbolizează Soarele și Luna și sfeșnicul de lemn cu lumănarea făcută din ceară curată de albine, iar la grindă sunt legați colăceii primiți ca răsplată de colind de către cel mai tânăr fecior din familie.

În continuare, este reconstituită prispa unei case după un model din Mănăstirea Humorului. Aici sunt prezentate obiceiurile de Anul Nou, urătorii și colindătorii.

Mergând pe “ulița satului”, vizitatorul va putea vedea o fierărie unde, în luna februarie erau aduse pentru a fi reparate sau numai purificate prin trecerea prin foc toate uneltele agricole ca un preludiu al anului agrar ce urma să înceapă în luna martie.

Bucuria Învierii Domnului, sărbătoarea cea mare a ortodoxiei românești, este simbolizată prin așezarea concentrică în curtea bisericii a femeilor și bărbaților, tinerilor și bătrânilor, îmbracați în costume autentice de secol nouăsprezece, având în fața lor șiruri de pascariţe gătite cu cele mai frumoase ștergare și încărcate cu pască, babe, moșnegi, miei de aluat, ouă închistrite, huşti de sare, ce participă la sfânta slujbă de sfinţire a bucatelor rituale din dimineața duminicii pascale.

Vizitatorul poate să intre într-o stână tradiţională şi să ia aminte la tradiţiile păstoreşti ce încheie anul pastoral la sărbătoarea Vinerii Mari ( Sfânta Parascheva) sau a lui Samedru( Sfântul Dumitru).

Va fi parcurs, în felul acesta, cercul calendarului popular bucovinean, deschis de sărbătoarea Sfântului Andrei și închis de sărbătoarea Sfântului Dumitru, și va putea să revină, după o călătorie atemporală, în lumea urbană pe care a părăsit-o cu puțin timp în urmă, trecând, din nou, pe lângă stâlpul de hotar, martor tăcut al unei lumi nu întru totul dispărută.

Sursă de informare:  http://www.gurahumorului.info

Material realizat de : Amalia Cărăuș, cl.a XII-a A, Colegiul ,,Alexandru cel Bun” Gura Humorului

18 ani şi  Ioana Rusu, cl.a XIIa A, Colegiul ,,Alexandru cel Bun” Gura Humorului, 18 ani