Noi dovezi despre Cornelius Fuscus

  Vom vedea, însă, ceva mai la vale, că nu a fost chiar aşa!

 

         Totuşi, Dio Cassius nu ne lasă să înţelegem prea bine dimensiunile dezastrului! Cu toate acestea, el nu spune nicidecum că Legio V ALAUDAE ar fi fost trecută, în întregime, prin sabie, ci că, după 18 ani, în 105 d. Hr., Împăratul Traian, venind în acel loc (unde căzuse Fuscus), a găsit „prinşii de război”.

         „ Având un astfel de temperament (zicea V. Pârvan), înţelegem cum Fuscus a putut fi atras în cursă şi sfărâmat, de cumintele, socotitul şi plinul de resurse strategice Decebal al dacilor. Steagurile şi prada cucerite de la romani – acum se va fi prăpădit întreaga Legio V ALAUDAE – fură duse – ştim sigur acest lucru de la Cassius Dio- nu la Sarmizegetusa, ci în alte burguri din munţi: «Traian ocupă munţii întăriţi cu ziduri şi acolo află armele, maşinile de război, prinşii şi stegurile lor ( to semeion – „ însemnul”, în limba greacă)  luat pe vremuri de la Fuscus»”.        (după Dio Cassius, LXVIII, 9,3; V. Pârvan, Getica, p. 65).

         Că generalul Cornelius Fuscus a pornit din Drobeta, a traversat Oltenia, de-a curmezişul, şi ajuns în dosul masivului Cozia, pierind, apoi, în ”pasul Câinenilor”, ne-o spune şi V. Pârvan, citându-l pe Iordanes (sec. VI d. Hr.), autorul celebrelor opere „ Getica ” şi „ Romana” (o istorie a Imperiului Roman):       

   „ Iordanes, în „ Istoria Imperiului Roman”,    ne spune şi el despre Fuscus că a trecut  pe la Drobeta, de unde ar fi luat Oltenia în curmeziş, spre a ajunge la pasul Câinenilor (deci, la  Racoviţa, jud. Vâlcea, n.n.), unde s-a sfârşit”, şi V. Pârvan continuă:

         „ Se pare că în urma morţii lui Fuscus (87 d.Hr., n.n.) întâmplată, şi după părerea noastră, în susul văii Oltului – Domiţian luă măsuri mai energice de continuare a războiului şi, dând comanda lui Tettius Iulianus, îl autoriză să procedeze cu asprime la restabilirea disciplinei, iar el plecă la Roma” (V. Pârvan, Getica, p. 66).

         Observaţie: Probabil că din cuvintele acestea, „să procedeze cu asprime la restabilirea disciplinei”, V. Pârvan va fi dedus că Legio  V Alaudae a fost ucisă în întregime!

         Asupra acestui punct de vedere, noi avem, totuşi, unele rezerve!

 

         În fine, tot de la   Dio Cassius, din „Istoria romană”, mai aflăm că, după 18 ani de la moartea lui Fuscus, însuşi Împăratul Traian vine în Dacia, spre a-l pedepsi pe Decebal şi, poate, spre a-l răzbuna pe eroul Romei, căzut la Racoviţa, în spatele Coziei.

         Este interesant faptul că Împăratul Traian urmează acelaşi traseu parcurs de Fuscus, adică: Drobeta – traversează Oltenia de-a curmezişul, intră pe valea Oltului şi, apoi, în „pasul Câinenilor”, unde , cum zicea Dio Cassius, găseşte      „ munţii întăriţi cu ziduri (   Aşa   sunt şi acum; îi poate vedea oricine , la Copăceni, unde,  în primăvara acestui an 2013, s-a descopeit un alt  mormânt roman, pe care erau inscripţionate două litere : Π Φ – Procuratorul Fidus?!), armele, maşinile de război, prinşii (prizonierii   din fosta Legio V Alaudae!n.n.) şi steagurile lor (to semeion – „însemnul”, în limba greacă) luate pe vremuri de la Fuscus” (op. cit.).

         Observaţie: Împ. Traian a venit în Dacia cu Legio XII Fulminata, care , se pare, a staţionat mult timp la Copăceni- Pretorium.

35 de ani mai târziu, în vremea Împ. Antoninus Pius ( fiul adoptiv al lui Adrian), procuratorul acestei provincii era Aquila Fidus.

El este cel care, în a.140 d. Hr., a mărit castrul Pretorium, unde a şi fost înmormântat, acolo, sus, pe ,,Dealul Mlăcii”.

       Mormântul său a fost descoperit în primăvara acestui an (2013), de d-ni Gh. Sporiş, Vieru şi Frâncu.

Aflând de la dl. Vieru că pe piatra de mormânt fuseseră inscripţionate două litere (Π Φ), mi-am dat seama că era vorba de mormântul Procuratorului Fidus.

        Deci, Procuratorul Fidus (Π Φ) a fost administratorul provinciei care, mai târziu, avea să se numească Ţara Loviştei.

 

         Iată ce reiese din toate cele spus până acum:

 

1. 1.Decebal mai avea destui prizonieri de război, din anul 86 d.Hr., luaţi din Moesia, când l-a ucis pe guvernatorul acesteia, tăindu-i şi luându-i capul!

Aşa că nu cred că Decebal să-i fi ucis pe supravieţuitorii dezastrului de neimaginat al generalului Fuscus (87 d. Hr.), în „ pasul Câinenilor”!       

Cum să fie ucişi aproximativ 6000 de oameni tineri, foarte puternici, căliţi în atâtea lupte?! Poate au pierit o mie, două, dar ceilalţi, în mod cert, au fost făcuţi sclavi (aşa reiese din citatul de mai sus: „prinşii”!).

Ce ar fi câştigat Decebal, dacă i-ar fi omorât pe toţi?! Se ştie, doar, că Decebal era un om inteligent, care a înţeles prea bine că trebuia să se folosească de mâna de lucru pentru care nu plătea nimic.

Cu atât mai mult, cu cât, ziceam, mai înainte cu un an (la sfârşitul lui ianuarie 86 d. Hr.), în urma victoriei asupra lui Oppius Sabinus, Împăratul Domiţian a fost nevoit să încheie cu Decebal „ acea pace nenorocită”, prin care se obliga la plata unui stipendiu anual,  „şi, în plus, să dea un număr de ingineri şi meşteri pentru construcţii militare, precum şi tot felul de arme, maşini etc., ca un aliat.” (V. Pârvan, Getica, p.66 – după Dio Cassius, Istoria romană, LXVII 7) 

 

1. 2.Credem, mai degrabă, că regele Decebal i-a pus pe aceşti ingineri şi meşteri (cât şi pe prizonierii ce-i luase din Moesia) să „întărească” munţii, zidind prăpăstiile şi trecătorile spre Ardeal, din „pasul Câinenilor”, pe unde, evident, se aştepta să se reverse mânia romanilor pentru acea „pace nenorocită” încheiată total înÎmp.  Domiţian.

     Privind cu atenţie acel impresionant zid, de peste 20 m înălţime, de la Copăceni/ Pretorium, simţi, parcă, obida romanului ajuns sclav în această parte de lume, atât de departe de Roma…

     E un zid impunător, perfect construit, sobru! Parcă auzi, însă, lacrimile scrâşnind între dinţi, între pietre!

 

1. 3.„Acolo află (Traian, n.n.) prinşii şi steagul lor” ( al lui Fuscus, n.n.), zicea Dio Cassius .

E posibil, aşadar, ca de la acei „prinşi” să fi aflat  Traian unde fusese îngropat generalul Fuscus!

Se înţelege clar că Împăratul Traian i-a scăpat din robia de   18 ani  pe acei „prinşi”, poate sclavi în mina de aur de pe pârâul Băiaşu, care erau, de fapt, supravieţuitorii din Legio V Alaudae.

Despre acea mină de aur de pe Băiaşu, ştiu şi astăzi toţi locuitorii Ţării Loviştei.

 

1. 4.Nu întâmplăe faptul că acel castru roman, unde s-a găsit piatra (de fapt, mormântul) din „Dealul Mlăcii”, se numea PRETORIUM!

Poate că chiar Împăratul Traian îi va fi  pus acest nume(Pretorium), în amintirea generalului Fuscus, comandantul cohortelor pretoriene, pierit aici, fiindcă Pretorium   indică, sigur, reşedinţa pretorului; locul unde se afla cortul comandantului  şi  unde, la a.140 d. Hr., locuia şi procuratorul Aquila Fidus.

 

Observaţie: Mai jos de mormântul lui Aquila Fidus, inscripţionat Π Φ , la     aproximativ 200-300m se află o piatră de culoare maronie; pare a fi, mai degrabă, o lespede de mormânt roman! Alte stânci ori pietre (ciudat!) nu mai sunt în jur; pretutindeni,doar izlazul străjuit de falnici stejari!

Unul din capetele acelei pietre maronii e dezvelit, ridicându-se cam 30-40 cm deasupra pământului, pe direcţia N-E , şi este inscripţionat  tot cu o literă grecească:    χ    ( fonetic – hi).

Despre această piatră însă nu ne putem pronunţa!

Revenind la zidirea („întărirea ”) munţilor, făcută, ziceam, poate înainte de venirea lui Fuscus în „pasul Câinenilor”, credem că acest lucru a fost o stratagemă fantastică, pusă la cale de Decebal! „Întărind” munţii, Decebal n-a urmărit altceva decât să-i,, direcţioneze” pe romani exect pe unde le întinsese cursa, spre a le putea cădea în spate, după cum vom explica mai la vale!

Şi i-a reuşit din plin! Altminteri, nu vom putea înţelege nicicum capturarea faimoasei Legio V Alaudae!

Poate că Împăratul Traian aflase multe despre toate acestea. De aceea ,suntem aproape convinşi că el a urmat în mod intenţionat acelaşi traseu parcurs de Fuscus, din cel puţin trei considerente:

1. a)

–                    pe Oppius Sabinus, Guvernatorul Moesiei, căruia Decebal îi tăiase capul şi-l adusese în Dacia, dar îi sfărâmase şi întreaga-i oştire;

–                    pe generalul Cornelius Fuscus, comandantul cohortelor pretoriene şi locţiitorul Împ. Domiţian la conducerea militară a Imperiului Roman.

1. b)Onoarea militară îl obliga să afle osemintele bravului erou, generalul Fuscus, şi să le îngroape cu deosebite onoruri, fiindcă, într-adevăr, pierise ca un mare erou al romanilor;
2. c)Să se umple de glorie, cucerind cea mai bogată ţară (în aur, grâne, miere, animale etc., etc.), transformând-o în provincie romană, şi să trimită în robie o mulţime de daci (aprox. 50 000), cum nu se mai întâmplase aşa ceva până atunci în Dacia.

Norocoasă soartă! Toate i-au ieşit din plin!

Aşadar, avem convingerea că însuşi Împăratul Traian, aflând, după 18 ani, osemintele lui Cornelius Fuscus, pierit la Racoviţa, Jud. Vâlcea  , a dat ordin ca generalul – erou să fie reînhumat acolo unde căzuse, luptând pentru gloria Romei.

 Observaţie: Aici se cuvine să facem o precizare, şi anume că, datorită tocmai acestor „munţi întăriţi cu ziduri” de Decebal, unde căzuseră atât generalul Cornelius Fuscus cât şi mare parte din Legio V Alaudae, la  1200 de ani după acest dezastru, avea să cadă şi cea mai mare parte a ungurilor, în acea bătălie de la Posada (1330), de unde cu greu şi cu,, puţinei dintre ai săi” scăpase Carol Robert de Anjou.

Asemeni lui Fuscus, şi acesta fusese „direcţionat” spre cursă, tot datorită excepţionalei strategii gândite de regele Decebal în urmă cu atâta amar de ani. Aşadar, Decebal gândise şi înfăptuise ceva pentru binele pe termen lung al poporului său. Împăratul Traian ar fi putut să strice, dar nu a stricat acele ziduri ce întăresc şi astăzi munţii de la Copăceni/ Racoviţa, încât putem spune că numai destinul, i-a unit pe cei doi mari conducători de oşti şi de neamuri, care, iată, împreună au înfăptuit binele Patriei comune!      

 

Credem că nu întâmplătoare e mâna (palma) incizată pe lespedea de pe mormântul procuratorului Aquila Fidus, din Dealul Mlăcii   , aşezată în stânga a trei cărămizi incizate, stilizate, ştiut fiind faptul că, la romani, mâna era simbolul tuturor succeselor fericite. Şi, înr-un fel, Împăratul Traian avea motive de bucurie, de vreme ce, iată, îi supusese pe „nedomoliţii geţi” (daco-geţi), cum zicea Ovidiu, şi-l îngropase pe generalul Fuscus cu mari onoruri militare, spre a-i slăvi memoria!

 

1. 5.E curios, totuşi, de ce Împăratul Traian n-a dat ordin legionarilor săi să dărâme zidurile cu care Decebal „ întărise munţii”!

Observaţie:  În anul 1975, mormântul gen. Cornelius Fuscus a fost descoperit la Racoviţa de col. Cristian Vlădescu şi Prof. Onoriu Stoica, care l-au dus la Muzeul Militar Central Bucureşti.

      Sicriul fusese aşezat pe pavimentum, fiind inscripţionat, simplu, pe o piatră: FUSCHUS.

           Lângă osemintele lui Fuscus s-au mai găsit monede (denari) de argint, un pumnal, mai multe cuie (piroaie de aprox. 18 cm., folosite, probabil, la sicriul de lemn), cărămizi, ceva ceramică…

           Faptul că lângă gen. Fuscus nu se aflau coiful, scutul, spada şi insemnele militare ale funcţiei sale de locţiitor al Împ. Domiţian şi de comandant al cohortelor pretoriene, ne spune clar că toate acestea au fost luate de Decebal; altminteri, l-ar fi însoţit, cum era şi firesc!

Şi mai spune încă ceva, mai cu seamă singura armă găsită în sicriu: pumnalul , şi anume că, într-adevăr, Fuscus şi toată Legio V Alaudae au căzut în ambuscadă/ în capcană ( sau în laţ, cum se mai zice), şi-atunci, poate, Decebal, luându-i toate armele şi insemnele puterii acestuia, să-i fi zis:

          ,,Adu-ţi aminte, generale Fuscus! Ţi-am spus că va veni vremea, când voi cere doi oboli (doi bani, n.n.) pentru fiecare cetăţean roman! Iată, nu dau, acum, nici măcar doi bani pe viaţa ta! Îţi las, aşadar, doar pumnalul!…”

         Într-adevăr, cu pumnalul acela, găsit în mormânt, credem că s-a sinucis Fuscus. Şi mai credem că acelaşi lucru l-au făcut mulţi dintre legionarii săi! Majoritatea, însă, 18 ani mai târziu aveau să fie eliberaţi de Împ. Traian.

Acei ,,prinşi de război” i vor fi povestit Împ. Traian toate cele şi cum se întâmplaseră.

        Aşadar, deducem că Împ. Traian i-a făcut reînhumarea în sicriu de lemn ( punâdu-i în el pumnalul, ca să se ştie căci cu acest pumnal se sinucisese), iar mormântul a fost zidit cu cărămidă.

Tumulul de 5-6 m înălţime era situat la poalele munţilor, în dosul Masivului Cozia,locul fiind cunoscut şi astăzi de către toţi locuitorii com . Racoviţa.

 

1. 6.Chiar în apropierea vărsării pârâului Băiaşu (cuvântul derivă de la „baie”, adică „mină”) în Olt, se află cioplită, în stânca muntelui, o peşteră cu deschiderea de peste 2m, orientată spre râul Olt, la care poţi să ajungi doar cu o scară de 4-5 m.

„Intrând (ne-au spus domnii Frâncu si Vieru, din Racoviţa), cobori cam cât două camere – una peste alta – şi dai de un tunel”, care, ziceau ei, ar duce la aproximativ 2km pe sub munte, ieşind exact la „munţii întăriţi cu ziduri de piatră”

Nu cumva, într-adevăr, în mod strategic făcuse Decebal acest tunel pe sub munţi (2km!!), ca să le poată cădea în spate duşmanilor, după ce i-ar fi lăsat să înainteze?!

Nu oare în felul acesta procedaseră dacii, de obţinuseră acea strălucită izbândă, în urma căreia pieriseră atât generalul Fuscus cât şi  o parte importantă din Legio V Alaudae?!

Alminteri, cum putuse Decebal să le ia romanilor toate armele, maşinile de război, steagurile, tot, ca şi cum romanii ar fi stat cu mâinile-n sân?!

Poate că numai aşa ne putem imagina cauzele şi efectele dezastrului.

 

1. 7.Ar fi extrem de interesant dacă:
   1. a)s-armormântul roman de la Copăceni, al Procuratorului Aquila Fidus( pe care erau inscripţionate literele greceşti Π Φ), descoperit în primăvara acestui an (2013) în ,,Dealul Mlăcii”;    

 Observaţie: În afară de cele două litere greceşti (Π Φ), mâna şi trei cărămizi incizate, se mai află (în plan vertical) 12 dreptunghiuri de aprox. 18 cm. (simbolizând,  12 scuturi- respectiv Legio XII Fulminata), iar în dreapta acestora, ceva mai sus, sunt incizate alte trei ,, scuturi dreptunghiulare”, exact de aceeaşi mărime, simbolizând   Cohorta III Schytica!

În mod cert, mâna incizată, alăturată celor 3 cărămizi ( tot incizate) ar vrea să ne spună că, într-adevăr, Procuratorul Aquila Fidus a reconstruit castrul de la Copăceni/ Pretorium (la a. 140 d. Hr.), care avea dimensiunile mult mai mari ( 60 X60 m.), iar de aici deducem că efectivele militare fuseseră suplimentate în ,, pasul Câinenilor” !

Aşadar, deşi trecuseră 36 de ani de la strălucita victorie a Împ. Traian, ,,nedomoliţii daci” încă nu se domoliseră! Vae victis!!

 

1. b)dacă aici, la Copăceni/ Racoviţa s-ar face cercetări arheologice, deoarece mai jos de acel mormânt roman ( la aprox. 300m.), se văd foarte bine, temeliile unui castru (40x30x0,40m.);  
2. c)dacă s-ar întreprinde cercetări în vechea mină de aur (poate s-ar descoperi şi aici tăbliţe cerate!);
3. d)dacă s-ar cerceta acel tunel lung de 2 km, săpat pe sub munţi.

 

1. 8.,,După Sarmizegetusa,   „pasul Câinenilor”este cel mai interesant din punct de vedere arheologic”, după cum spunea distinsul cercetător şi Prof. Univ. Dr. Ioan Piso, de la Cluj-Napoca.

Aici s-au confruntat cele mai performante strategii militare ale antichităţii daco-romane!

        

         În concluzie am putea spune că:

1. a)Într-adevăr, regele Decebal era un strălucit strateg, care îşi pregătise cu multă dibăcie atacul împotriva celui mai mare Imperiu cunoscut vreodată în istorie;
2. b)Împăratul Traian i-a fost lui Decebal un rival pe măsură;
3. c)Decebal şi-a apărat, Sarmizegetusa, nu stând de pază lângă zidurile acesteia, ci la o depărtare de ea de cel puţin două săptămâni de mers, înfruntând duşmanul  ;
4. d)Lui Decebal, munţii i-au fost cei mai fideli generali;
5. e)Traian (se ştie) era un om bun şi onest, un om milos şi cu respect faţă de zei şi faţă de eroii Patriei sale.

Tocmai de aceea şi-a făcut datoria de mare Împărat, îngropându-l pe strălucitul său compatriot, generalul Fuscus, ştiind, astfel, că posteritatea/ istoria va consemna cu laudă acest lucru!

Şi, ca o ultimă concluzie, aş putea spune că orice ţară civilizată, care-şi respectă şi îşi iubeşte, sincer, istoria neamului ei, ar face aici, la Copăceni/ Pretorium un loc de pelerinaj, aşa cum au făcut chinezii cu „armata de teracotă”!

La noi, ar fi oglinda vie a măreţiei şi a gloriei Romei îngenuncheate de „nemuritorii  daci” (cum zicea Herodot), căci generalul Fuscus nu a fost un oştean oarecare, ci a fost locţiitorul lui Domiţian, Împăratul celui mai mare şi celui mai de temut Imperiu al lumii antice.

M-aş bucura, dacă politicienii români (nu doar doi vâlceni: domnii Cristian Buican şi Traian Dobrinescu) ar mai tresări, din când în când, la ideea redescoperirii  tulburătoarei noastre istorii naţionale!

Şi m-aş mai bucura, dacă ar citi ce-a zis marele istoric Dio Cassius despre regele nostru,Decebal, pierit, cu demnitate, pentru cea mai nobilă cauză a oricărui neam: Libertatea Patriei!

Iată ce spunea Dio Cassius despre regele nostru, Decebal:

„ Era ager în planurile de război, ca şi   în împlinirea lor; ştia să-şi aleagă timpul când să năvălească asupra duşmanului, tot aşa de potrivit ca şi momentul când să bată în retragere; era dibaci în a întinde curse, viteaz la luptă, ştiind să se folosească înţelept de biruinţă şi să iasă  bine dintr-o înfrângere.” (Cassius Dio, Istoria romană, LXVII 6,1; vezi V. Pârvan, Getica, p.64)

 

Noi, însă, unde ne aflăm astăzi, oare?!

Aşadar, ACTA, NON VERBA!

 

Surpate,                                                              George Voica

01 august 2013