O carte de referință despre arta populară vâlceană: Corina Mihăescu – Ceramica de Hurez: Lutul-miracol și devenire

Acestea pregătesc relatarea „poveştii” propriu-zise: Lungul drum de la meşteşug la artă, pe care etnografa îl străbate împreună cu olarii înşişi, parcurgând etapele succesive ale olăritului, de la pregătirea pământului de oale până la scoaterea vaselor din cuptor – o adevărată tehnologie a meşteşugului. Autoarea îşi întregeşte exegeza (generos ilustrată prin imagini) cu câteva secvenţe finale: Consideraţii lingvistice; Elemente de analiză ornamentală; Mărturii şi portrete de olari de la Horezu (58, număraţi !). Un capitol care ne interesează în mod expres este cel referitor la un subiect omniprezent în cartea de faţă: „Cocoşul de Hurez” – Târgul ceramicii populare româneşti; privire retrospectvă (pp. 145-165), care se constituie din suita cronicilor scrise de autoare, participantă, în calitate de specialist în juriu, la ediţiile din perioada 1992-2004, şi publicate în „Buletinul informativ” al CNCPCT. Corina Mihăescu, colaborator statornic şi devotat al CJCPCT Vâlcea, încă de la începutul anilor ’90, martor şi părtaş la eforturile instituţiei de promovare a valorilor ceramicii populare vâlcene, ne oferă o primă „istorie”, fie şi parţială, a „Cocoşului de Hurez”, unul dintre programele etnoculturale durabile şi productive ale Vâlcii contemporane.