Obiceiuri şi tradiţii în zona Brăilei – comuna Mircea Vodă

Deşi sunt locuitori din toate zonele ţării în comuna Mircea Vodă sunt păstrate puţine tradiţii:
* tradiţia colindatului de sărbători (Bună Dimineaţa, Steaua);
* tradiţii şi obiceiuri de nuntă specifice (jucatul căldării, ruperea cozonacului miresei, dansurile tradiţionale din dimineaţa nunţii, bărbieritul mirelui);
* tradiţii şi obiceiuri de la înmormântare (tămâiatul 6 săptămâni, pusul banilor în buzunar, pusul paharului cu apă pe fereastră 3 zile).

Alte tradiţii şi sărbători desfăşurate  în comuna Mircea Vodă sunt:

Festivalul Floriilor care se organizează în fiecare an în ziua de florii la Căminul Cultural din Mircea Vodă.  Activităţile care sunt desfăşurate la acest festival sunt pe secţiuni: muzică populară, uşoară şi dans .

Ziua Mircenilor  se organizează pe 15 august cu ocazia zilei de Sf. Maria. Spectacolul se organizează pe scena din interiorul parcului central Mircea Vodă, unde sunt invitate trupe de dans şi ansambluri folclorice. În fiecare an un program special cu melodii din zona folclorică a Bărăganului şi  dansuri este prezentat de  Ansamblul folcloric "Vulturaşii" şi Grupul folcloric "Mirceanca".  Sărbătoarea este un  bun prilej de întâlnire al localnicilor cu alţi locuitori din satele vecine.

Tradiţia Caloianului este o tradiţie veche de sute de ani fiind păstrată în Câmpia Bărăganului. Este vorba despre ritualul caloianului, considerat zeul vegetaţiei. Copiii merg prin sat cu caloianul, să invoce ploaia. Are loc la două săptămâni de la Paşti când se adună un alai de copii şi fac un omuleţ din pământ. Alaiul cuprinde un preot, un dascăl, copii care duc pânza înaintea caloianului, un copil cu o cruce şi alţi copii care urmează ''mortul'' şi bocesc. Alaiul astfel organizat pleacă de la casa unde s-a făcut caloianul şi merge până la marginea satului unde îl îngroapă. Se întorc apoi copiii acasă şi gazda îi serveşte cu gogoşi şi prăjituri.

Caloianul făcut din pământ şi acoperit cu coji de ouă roşii păstrate de la Paşte.

Tradiţia Paparudei are loc la trei săptămâni după Paşti, când acelaşi alai de copii de la caloian merge şi dezgroapă caloianul şi îl aruncă într-o fântână. Textul Paparudei invocă, prin formule poetice, ploaia, roadele bogate şi urări de sănătate. Apoi toţi copiii se udă cu apă, după care se duc la gazdă,  unde se servesc prăjituri, udatul continuând şi aici.

Pierderea semnificaţiei rituale, precum şi numeroasele modificări din structura obiceiurilor şi tradiţiilor se datorează schimbărilor petrecute în viaţa satului contemporan, în contextul procesului de modernizare al satului românesc.

Bibliografie web: http://ecomunitate.ro/Traditii%2820096%29.html

Autor: Laura Caplea, bibliotecar