Personalități din Vâlcea

Din 1903 a fost profesor în oraşul natal şi va lua parte ca ofiţer, la primul război mondial, primind distincţii şi medalii. El a întemeiat încă din anul 1908 primul „Ateneu de conferinţe şi producţiuni artis­tice”, prima conferinţă fiind ţinută de Nicolae Iorga. Lui Eliodor Constantinescu i se datorează şi înfiinţarea „Societăţii de lectură „Vasile Alecsandri în 1904.

Enache de la Olt, Nicolae

A obţinut în 1905, diploma de licenţă în ştiinţe matematice la Sorbona. Trei ani până în 1908, a funcţionat la „Observatorul astronomic din Paris”, fiind admis membru titular al Societăţii franceze şi membru al „Societăţii astronomice belgiene”. La 4 martie 1908, a obţinut diploma de doctor în ştiinţe matematice. Şi-a desfăşurat activi­tatea la Liceul ,Alexandru Lahovari” din Râmnicu Vâlcea, ca profesor de matema­tică şi franceză.

Fărcăşanu, Mihail

S-a născut la 10 noiembrie 1907. După absolvirea Liceului .Alexandru Lahovari”, în 1927, a urmat cursurile Facultăţii de Drept din Bucureşti şi studiile de doctorat la Universitatea Friedrich Wilhelm din Berlin. A fost membru PNL. În 1944 a fost numit directorul cotidianului „Viitorul”, organ al PNL. În 1946 publică o carte intitulată Scrisori către tineretul român, interzisă la scurt timp după apariţie. În acelaşi an apare şi romanul Frunzele nu mai sunt aceleaşi sub pseudonimul Mihail Villara. S-a refugiat la Paris, unde a înfiinţat Asociaţia „Mihai Eminescu” în scopul afirmării valorilor româneşti. În 1948 s-a stabilit în SUA unde a devenit directorul Departamentului român al postului de radio „Europa Liberă”. În 1960 a reînfiinţat „Fundaţia culturală pentru cunoaşterea culturii şi literaturii române”. De pe pământ american a publicat numeroase editoriale apărute în gazeta „Românul” între anii 1951-1963. A fost primul preşedinte al Asociaţiei Ziariştilor Liberi din Străinătate. S-a stins din viaţă la 14 iulie 1987.

Florescu, Th. Ion

S-a născut la 2 decembrie 1871 la Râm­nicu Vâlcea. A efectuat cursurile liceale la Bucureşti, după care a urmat cursurile Fa­cultăţii de Drept a Universităţii din Bucu­reşti. A fost delegat de studenţii Universi­tăţii din Bucureşti ca unul dintre cei 10 re­prezentanţi ai lor – cunoscuţi în epocă sub numele de decemviri, care au prezentat opiniei publice franceze Memorandumul tinerimii române în legătură cu persecuţiile suferite de transilvăneni. A fost decan al baroului Bucureşti. A fost membru al PC şi PNL. A făcut parte din grupul oamenilor politici care au plecat în Franţa pentru a milita împotriva păcii umilitoare impuse României de Puterile Centrale. În momen­tul în care Ionel Brătianu a ajuns şef al gu­vernului, la 19 ianuarie 1922, a obţinut portofoliul Justiţiei. A contribuit decisiv la elaborarea Constituţiei din 1923. În 1929 s-a desprins de liberali şi a format gruparea „Omul liber”, transformată, în 1931, în Partidul Democrat Liberal. Spre sfârşitul anului 1934 a renunţat la cariera politică şi a intrat în diplomaţie, fiind numit însărcinat diplomatic clasa I la Madrid, unde a rămas până la izbucnirea războiul civil din Spa­nia. Revenit în ţară, nu a mai activat în vi­aţa politică.

În iunie 1950 a fost arestat de securita­tea comunistă, murind în acelaşi an la Ji­lava.

Jean Th. Florescu a desfăşurat şi o bo­gată activitate publicistică şi literară.

Florescu, Ion Emanoil

De mai multe ori ministru de război, atât sub Cuza cât şi sub Carol I, în 1891, el a deţinut pentru câteva zile preşedinţia Consiliului de Miniştri. A făcut parte încă din 1878, din nucleul conservator de la „Timpul”, pentru ca în 1880, să devină vicepreşedinte al Comitetului Central al Partidului Conservator. Generalul Ion Emanoil Florescu va ajunge, în 1884, preşedintele clubului central al Partidului Liberal-Conservator.

Lahovari, Alexandru

Studiile sale de la liceul „Louis le Grand” şi de la Facultatea de Drept din Paris i-au deschis calea unei laborioase activităţi. A jucat un rol important în rândul conservatorilor, impunându-se prin strălucire oratorică prin cunoştinţe şi solidaritate faţă de gruparea politică pe care o slujea.

Multe din ideile sale au îmbogăţit doctrina conservatoare românească. În mai multe rânduri a fost ministru de Justiţie (1870; 1873-1876), ministru al Domeniului (1888-1889), ministru de Externe (1889-1895), calitate în care s-a remarcat ca şef al diplomaţiei române căreia i-a sporit prestigiul prin acţiunile sale inteligente şi curajoase.

Alexandru Lahovari a fost şi un publi­cist de valoare, a scris versuri tipărite în „Convorbiri Literare”.

La Bucureşti, în ziua de 17 iunie 1901 s-a dezvelit statuia lui Alexandru Lahovari, în piaţa ce i-a purtat numele. La Râmnic s-a ridicat un monument la intrarea în parcul Primăriei (azi Mircea cel Bătrân), unde a fost conacul Lahovarilor. Gimnaziul de băieţi din localitate a purtat numele de Alexandru Lahovari până la reforma învăţământului din 1948.

Lahovari, G. I.

S-a născut la 1 iunie 1838 la Râmnicu Vâlcea. A urmat liceul la Berlin şi Politeh­nica din Karlsruhe. A condus Direcţiunea Generală a Poştelor şi Telegrafelor, intro­ducând cartea poştală şi mandatul poştal în România. În 1865 a fondat Societatea cul­turală „Ateneul român”, iar în 1967 a înfiinţat Societatea pentru învăţătura poporului român. În 1876 a fost consilier la înalta Curte de Conturi. A fost ales secretar general al Societăţii Geografice Române şi preşedinte al Societăţii Istorice Române. A fost ales membru de onoare al Academiei Române. La 13 iunie 1909 s-a stins din viaţă.

Mihăilescu, Gh.

A fost ales, în 1915, membru al Socie­tăţii Artistice din Bucureşti. El va iniţia un cerc de educaţie plastică la Râmnic şi va aduce de la Bucureşti colecţia de artă plas­tică „Paul Capelleanu”. A realizat bustul lui Constantin Brâncoveanu, la dezvelirea că­ruia au participat marii istorici Nicolae Iorga şi A. D. Xenepol precum şi Monu­mentul domnitorului „Barbu Ştirbei” – „Renaşterea României” adevărata podoabă a oraşului care este amplasat la intrarea în parcul Zăvoi.

Nisipeanu, Ion

Absolvent al Facultăţii de Litere şi Filosofie, din Bucureşti, în 1907, este doctor în filozofie. În 1926 a urmat cursuri speciale la Universitatea din Leipzig. Preda filosofia şi pedagogia la diferite şcoli din Râmnic. În 1929 i s-a încredinţat conducerea Şcolii normale de învăţători, împreună cu T. Geantă a publicat o serie de manuale şcolare şi multe cărţi de pedagogie.

Procopiu, Grigore

Se înscrie printre personalităţile de seamă ale Râmnicului în perioada interbe­lică. Datorită înaltelor sale calităţi la secţia a Il-a a Consiliului legislativ, a fost membru în comisia pentru studierea ajutorării despăgubirilor de război şi vicepreşedinte al Senatului.

Dr. Puţurianu, Ion

În 1909-1912 a construit un sanatoriu, dotat cu laborator de analize, sală de chirurgie şi raze roentgen la Băile Olăneşti. A preparat un ser pentru tratarea tuberculozei.

Sursa: Dicționarul istoric al localităților din județul Vâlcea, vol. I – Orașele, Editura Sitech, Craiova, 2009, p. 94-95.