Pledoarie pentru turism

 Am întâlnit pe traseele turistice montane din nordul judeţului Vâlcea, îndeosebi la sfârşit de săptămână, grupuri de tineri, restrânse ca număr (5- 10 persoane) corect echipate şi cu comportament decent, specific turiştilor adevăraţi. Din păcate, asemenea exemple sunt în minoritate faţă de cetele de zurbagii puşi pe distrugere totală (marcaje distruse, copaci scrijeliţi pentru a-şi „imortaliza ” faimoasa lor identitate, brăduţi tăiaţi pentru a-şi confecţiona ciomege, adăpătoare de apă pentru animale aruncate în decor şi multe alte teribilisme de aceeaşi factură). Deşi drumeţia – mai ales cea montană – presupune o deplasare în linişte, aceste cete de răufăcători sunt dotate cu aparatură electronică sofisticată ai cărei decibeli „in alto” se aud de la mari distanţe, speriind fauna locală, nevoită să-şi părăsească în fugă habitatul natural.

 Locurile tradiţionale de popas pentru aprovizionare cu apă şi pentru masă au devenit depozite de gunoaie specifice oraşelor (cuti de conserve, sticle şi recipiente din plastic, pungi de polietilenă şi hârtie), pe care le împrăştie câinii, jivinele pădurii şi vântul. La această năpastă poluantă se adaugă şi inconştienţa criminală a unor indivizi, care făcând focul în apropierea pădurii alpine (de conifere) şi lăsându-l nesupravegheat sau, la plecare, nestins, produc incendii ale căror urmări sunt pagubele imense. În cele mai multe cazuri, autorii unor asemenea dezastre rămân necunoscuţi pentru simplul fapt că la sfârşit de săptămână nu întâlneşti ţipenie de pădurar pe traseu, aceştia aflându-se în „week-end”! Singurii supraveghetori ai arealului montan sunt, în zilele nelucrătoare, doar ciobanii şi acele grupuri de turişti civilizaţi.

Călătoria pe traseele montane ar deveni mai sigură şi, implicit, cu mai mulţi participanţi, precum şi mai reconfortantă, dacă organismele administraţiei de stat, plătite de contribuabili pentru a asigura desfăşurarea unui turism permanent şi civilizat, ca şi autortităţile locale pe teritoriul cărora au loc călătoriile montane ar proceda la implementarea câtorva măsuri (fără nici un efort financiar) de prevenire, de fapt de diminuare a teribilismelor ce se produc acum pe traseele montane, şi anume:

 1.   În cooperare cu O.N.G. – urile cu proofil turistic ecologic montan (cluburile de turism montan) să popularizeze în şcoli, universităţi, în cluburi sportive prevederile actelor normative cu privire la regimul silvic, protecţia apelor şi a mediului. Pe baza constatărilor de pe teren, să propună autorităţilor de resort măsuri care să ducă la ameliorarea stărilor de fapt constatate.

 2.   Să se instituie regula generală ca fiecare practicant al turismului, în cazul comentat, cel montan, să poarte cu sine un act de identitate. Grupurile mai numeroase – de peste 10 persoane – să aibă un monitor (responsabil) pentru corecta deplasare şi comportare a grupului pe traseul parcurs.

 3.   Direcţiile silvice judeţene să instituie regula ca în sezonul estival, când turismul montan este mai intens, să se afle pe traseu, la sfârşit de săptămână, pădurarii şi alţi angajaţi ai Regiei, care să îndrumeze grupurile de călători montani şi, la nevoie, să ia măsurile prevăzute de lege pentru sancţionarea acelor indivizi care produc prejudicii pe traseu.

4.   Regia Naţională a Pădurilor având concursul O.N.G. – urilor cu profil montan şi al Salvamontului să amenajeze la locurile de popas de lângă sursele de apă spaţiu pentru colectarea deşeurilor menajere, menit să asaneze zonele respective de depozitele de gunoaie. Odată colectate aceste deşeuri trebuie arse sau depozitate în gropi.

 5.  La locurile de popas ar trebui puse plăcuţe indicatoare cu obligaţiile trecătorilor şi consecinţele la care se expun în cazul nerespectării acestora.

             Experienţa cotidiană demonstrează că acolo unde autorităţile locale se implică activ în asigurarea unui turism civilizat şi prin existenţa unor membrii ai comunităţii respective pe traseele turistice, cazurile de nerespectare a regulilor de civilizaţie în drumeţiile montane sunt mai reduse, traseele mai sigure şi mai frecventate de cei ce iubesc cu adevărat natura.

         Am convingerea că printr-un efort conjugat al tuturor factorilor administrativi, ai societăţii civile – prin organizaţiile sale -, cât şi cu concursul activ al celor ce practică turismul în mod civilizat, această avuţie naţională, care este muntele, poate aduce infinit mai multe foloase economico-sociale pentru societate, cât şi pentru fiecare dintre noi, iubitori ai naturii – cu flora şi fauna ei – şi a unui mediu ambiant sănătos.

NICOLAE SPORIŞ, ex-diplomat al României în Brazilia

Sursa : România Turistică, Anul I, Nr. 9/109, 1 decembrie 1999, p.4