Portul popular din zona Brăilei

Portul popular din Brăila se încadrează în marea unitate a portului popular din Muntenia prin numărul pieselor componente ale costumului de lucru sau de sărbătoare, prin croiul lor sau prin ornamente şi cromatică.

Costumul femeiesc confecţionat de tinerele fete înainte de căsătorie era purtat până la bătrâneţe. Găteala capului varia în funcţie de vârsta femeii şi de situaţia ei socială. Fetele umblau cu capul descoperit şi părul împletit în cozi, doar iarna purtau basmale înflorate. Tulpanul din pânză albă era purtat oriunde, iar cele pentru sărbători erau împodobite cu dantele, mărgeluţe sau icusari (bănuţi de aur turceşti). Marama de borangic făcea parte din lada cu zestre a tinerelor fete, ca şi podoabele de aur, salba din lefţi şi cerceii din icusari.

Ia sau cămaşa era confecţionată din borangic sau bumbac cu motive decorative dispuse în: altiţă (pe umăr), râuri, şirâmboaie sau şireturi (pe mâneci), brăduţi sau orzişori (pe piept şi spate) şi băntuţele (de la gât şi mâneci).

Fusta se confecţiona din acelaşi material ca şi ia, cu alesături sau cusături pe poale. Fotele se prindeau din brâu deasupra fustei şi pe faţă şi pe spate. Culoarea lor era neagră, având pe laterale şi în partea de jos benzi cu alesături, motive geometrice variate, cu o cromatică vie: roşu, alb, galben, albastru, verde. Pistelca era un şorţ purtat de femei la muncă, lung până la glezne, ţesut din lână roşie sau neagră, cu alesături simple. Fotele se prindeau cu brăcile, lungi şi înguste, din lână colorată şi împodobite cu mărgele. Ilicul era confecţionat din aba, decorat cu găitane negre, după moda turcească.

Costumul bărbătesc era format din: cămaşă (lungă sau scurtă, cu platcă pe umeri şi manşete, din bumbac şi borangic), pantalonii (ismene albe şi largi pentru vară şi şalvari din aba pentru iarnă), brâul (roşu sau alb, împodobit la tineri cu flori, mărgele şi ciucuri), vestă sau ghiobec (ilic din aba, decorat cu găitane cororate pe guler şi la buzunare). Ca haine mai groase se purtau: gheba, zeghea şi zăbunul, confecţionate din aba sau bundele şi cojoacele din blană. Căciula de oaie avea fundul mai lat decât gura, specific zonei de câmpie. În sfârşit, ochincile, se confecţionau din piele netăbăcită şi pentru că ziua se uscau, noaptea erau ţinute în apă, ca să se înmoaie, iar dimineaţa se încălţau ude pentru a lua forma piciorului. Se legau cu nojiţe din piele sau vânări din păr de cal. În ochinci se purtau oghele de lână. Vara se purtau meşi de lână, tălpuiţi.

Portul popular în zona Dunării de Jos

Obiceiuri şi tradiţii locale transmise tinerei generaţii

Bibliografie: Studii de etnografie şi folclor din zona Brăilei, Brăila, 1975, p. 42-46

Autor: Laura Caplea, bibliotecar