Publicistica lui Panait Istrati

Interesante sunt pseudonimele folosite de către Panait Istrati de-a lungul timpului: „”Brăila P. Istrati”, „P.I.”, „Istrian”, „Is.”, „Istr.”, „P. Brăileanu”, „P. Istrate”, „Andrei Scutaru”, „P.I. Delabrăila”.

Ion Ursulescu, un bun cunoscător al publicisticii lui Panait Istrati şi care şi-a dedicat peste 25 de ani din viaţă cercetării acestui domeniu mai puţin cunoscut al operei scriitorului brăilean, avertizează că este posibil ca o serie de articole publicate în „Adevărul” (1910) şi „România muncitoare” (1909 – 1910) şi semnate „Reporter”, „Cor.” şi „Coresp.” (de la „Corespondent”) – sau chiar altele nesemnate – să-i aparţină tot lui Panait Istrati.

Ion Ursulescu afirmă în prefaţa cărţii sale în trei volume Panait Istrati – Trei decenii de publicistică (Editura Humanitas, Bucureşti, 2004 – 2005) că a strâns 900 de pagini de manuscris, conţinând în jur de 300 de articole istratiene, apărute în 46 de publicaţii din ţară şi din străinătate, neexcluzând însă ipoteza că ar putea exista şi altele în presa străină.

Primul volum se intitulează Scăpare de condei (103 articole) şi vizează perioada 1906 – 1916, al doilea volum Între banchet şi ciomăgeală (1919 – 1929, 104 articole), iar al treilea volum are ca titlu Scrisoare deschisă oricui, cuprinzând 87 de articole din perioada 1930 – 1935.

Lucrarea amintită are un cuvânt introductiv aparţinând preşedintelui Asociaţiei „Les Amis de Panaït Istrati” din Franţa, Jean Hormiére, intitulat Un gând…, care subliniază că activitatea lui I. Ursulescu „presupune o muncă de cercetare «presărată» de nenumărate capcane, cea mai grea ar fi dispersarea textelor, datorată peregrinărilor autorului”.

Înainte de lucrarea menţionată a mai apărut în anul 1993, tot sub îngrijirea lui Ion Ursulescu, la Editura Porto – Franco din Galaţi, volumul Publicistica de tinereţe (1906 – 1916), într-un tiraj de 15 000 de exemplare, epuizat la scurtă vreme după tipărire, şi care a fost distins cu Premiul „Panait Istrati”, acordat de municipalitatea Brăilei.

Grupate din punct de vedere tematic, se identifică articole politice, cultural – artistice, sociale (de exemplu, opt articole din anul 1929 prezintă revolta minerilor de la Lupeni şi publicate în perioada 24 septembrie – 2 octombrie 1929 în revista „Lupta” – Istrati fiind prezent la locul evenimentelor – sau alte articole relatează călătoria din Rusia şi care au apărut iniţial în revista franceză „L' Humanité”, iar în limba română au apărut postum în traducerea lui Alexandru Talex, în „Adevărul Literar şi Artistic” – 1938).

O atenţie aparte trebuie acordată primului articol, intitulat Regina Hotel, publicat în nr. 38 al revistei „România muncitoare” din 19 – 26 noiembrie şi semnat „P. Istrate”, scris pe când lucra ca portar la Constanţa. Articolul se încheie cu o precizare, care constituie o profesiune de credinţă a autorului şi care se găseşte reiterată sub diferite forme şi în alte articole, conţinând, în esenţă, atitudinea autorului brăilean – rebelă, de om liber, dar şi de asumare a responsabilităţilor:

„Cele de mai sus le scriu şi subscriu fără teamă, chiar fiind în serviciu în acest local, garantând de exactitatea celor spuse chiar când cineva i-ar arunca în nas această foaie”.

În articolul O scrisoare către cititorii mei din România, (scris la Paris, la data de 24 iunie 1924 şi publicat în „Adevărul Literar şi Artistic” din 13 iulie 1924, reluat în volumul Trecut şi viitor – 1925 cu titlul Crezul meu) Panait Istrati sublinia poziţia sa politică:

„Niciodată n-am putut să mă împac cu un partid, că nu e în firea mea să mă supun unei hotărâri când această hotărâre nu-mi convine…”