Râmnicu Vâlcea: economia după reînfiinţarea judeţului

Dezvoltarea industriei şi migrarea populaţiei spre oraş, a avut drept urmare creşterea ritmului de construire a locuinţelor în Râmnic: a început construirea cartierului Ostroveni şi a blocurilor din Calea lui Traian, Ana Ipătescu, zona Zăvoi, cartierele 4, 5 şi 6 din Ostroveni. De asemenea, s-au realizat: sediul Direcţiei Judeţene Vâlcea a Arhivelor Naţionale (DJVAN), Arenele „Traian” şi noul pod de peste Olt, toate – la Râmnicu-Vâlcea. O dezvoltare deosebită a activităţii edilitare din municipiu (dar nu numai) ⁴, a avut loc în vremea când la cârma judeţului s-a aflat Teodor Coman (1978-1984). Manageriatul său ajunsese vestit nu numai în judeţele vecine (care veneau să se aprovizioneze de aici⁵), ci şi în străinătate: circula – neoficial, ba chiar clandestin, din motive „politico-strategice” – informaţia că o revistă occidentală s-ar fi exprimat astfel la adresa frumosului municipiu de la poalele Capelei: „Râmnicul este un oraş capitalist, într-o ţară socialistă”. Tot în această perioadă, au fost construite o serie de obiective industriale: Casa Ştiinţei (inaugurată la 2 mai 1980), Intreprinderea de Echipament Hidraulic (IEH, denumită ulterior HERVIL) – recepţionată la 15 decembrie 1981; Fabrica de Aţă (FAVIL), intrată în producţie la 23 aprilie 1982; Fabrica de Neţesute, astăzi MINET, inaugurată la 1 august 1983 etc. Chimia a fost ramura cu dezvoltarea cea mai spectaculoasă. În ciuda falsificăruu unor cifre (mai ales în privinţa producţiilor agricole), în perioada menţionată, râmnicenii (ca toţi ceilalţi vâlceni) au dus-o mai bine decât alţi români. 

Note bibliografice

1. Istoria ştiinţei, pag. 407.

2. Hidrocentrala Lotru, pag. 63.

3. Ibidem, pag. 79.

4. Cornel Tamaş, Smarand Ţana, Judeţul Vâlcea şi prefecţii lui, Editura Conphys, Râmnicu -Vâlcea, 2004, p. 142.

5. Ion Ţuca, Dinăuntrul şi din afara „Casei Albe” , Editura Contrast, Bucureşti, 2003, p.16-17.