Râmnicu Vâlcea: evoluţia demografică şi împărţirile administrativ-teritoriale, perioada interbelică şi primii ani după război

Conform Legii pentru organizarea administraţiei locale din 29 iulie 1929 şi publicată în M.O. nr. 170 din 3 august 1929, oraşele Râmnicu-Vâlcea şi Ocnele Mari se aflau în plasa Cozia, iar com. suburbană Căzăneşti – în plasa Horezu, judeţul Vâlcea, directoratul Craiova. Prin această lege „se înfiinţează 7 centre de administraţie şi inspecţie locală, numite directorate ministeriale locale, în următoarele reşedinţe: Bucureşti, Cernăuţi, Chişinău, Cluj, Craiova, Iaşi, Timişoara” şi comunele rurale şi urbane mari, după criteriul financiar. (Marinescu şi colab., 1930). Prevederile noii legi privind formarea comunelor de centru, coroborate cu rezultatele Recensământului general al populaţiei din România de la 29 dec. 1930, prezintă următoarea situaţie: Râmnicu-Vâlcea, înclusiv satele Bogdăneşti, Bujoreni, Feţeni, Goranu, Gura-Văii, Lespezile, Lunca, Malu-Vârtop, Olteni, Siliştea, Sticlăria, Arhanghelu-Buda, Cetăţuia, Dealu-Malului, Inăteşti, Ostroveni, Priba, Troian şi cătunele Malu-Alb şi Mosoroasa, avea o populaţie de 15.648 loc. (7.899 b., 7.749 f.) şi 3.532 gospodării,  Ocnele Mari în componenţa Ocna Mare, Buda, Copăcel, Cosota, Făcăi, Gura Suhaşului, Lunca, Ocniţa, Rîureni, Slătioarele, Stolniceni, Valea-Răi, cu 7.223 loc. (3.565 b., 3.658 f.) şi 1640 gospodării şi Căzăneşti formată din Bârseşti, Buleta, Căzăneşti, cu o populaţie de 1.760 loc. (838 b., 922 f.) şi 427 gospodării (Recensământul …, 1938, 773-777; DJVAN – PJV, 5 /1930, adr. 7.166 din 29 apr. 1930). Menţionăm că fosta comună Bujoreni, jud. Vâlcea şi com. Goranu, din judeţul Argeş au fost alipite la oraşul Râmnicu-Vâlcea.

În baza modificărilor aduse Legii pentru organizarea administraţiei locale prin Decretul regal nr. 2.536/ 1931 şi publicate în M.O. nr. 161/ 15 iulie 1931, precum şi a Ord. nr. 107 /1931 al Inspectoratului Administrativ Regional Craiova şi a Deciziei nr. 126 /1931 a Prefecturii Judeţului Vâlcea, începând cu data de 15 aug. 1931, comunele de centru, satele şi unităţile administrative se regrupează. Oraşul Râmnicu-Vâlcea este com. urbană reşedinţă, cu satele Cetăţuia, Dealu-Malului, Inăteşti, Ostroveni, Priba şi Troian; Ocnele Mari – com. urbană nereşedinţă, în componenţa anterioară, iar Căzăneşti – comună rurală, alcătuită din satele Căzăneşti, Bârseşti, Buleta, cu reşed. La Buleta, se află în plasa Cozia, cu reşedinţa la Râmnicu-Vâlcea (DJVAN – PJV, dos. 27 / 1931, f. 30-140). 

Câţiva ani mai târziu, la 1 iul. 1937, Rm. Vâlcea (în ortografia timpului), reşedinţă a judeţului Vâlcea, la care sunt încorporate şi cătunele: Troian, Inăteşti-Argintari, Poenari, Buda, Aranghel, Dealul Malului, Priba şi Ostroveni, plasa Cozia, ţinutul Jiu, situat la altitudinea de 234 m, avea suprafaţa de 400 ha şi o populaţie de 15.973 loc. Este considerat staţiune climaterică, vizitată tot timpul anului, vara pentru climatu-i dulce şi iarna pentru practicarea sporturilor de iarnă, având minunate pârtii de bobsleigh şi ski (Enciclopedia, 1938, 512).

Vreme de aproape trei decenii, începând de la 15 aug. 1931, componenţa oraşelor Râmnicu-Vâlcea, Ocnele Mari şi a comunei rurale Căzăneşti, nu s-a schimbat.

La recensămintele populaţiei din 6 apr. 1941 şi din 25 ian. 1948, situaţia se prezenta astfel:

(Indicatorul  1943, 696-727; DJVAN – PJV, dos. nr. 15 /1948).