Râmnicu Vâlcea: evoluţia demografică şi împărţirile administrativ-teritoriale, perioadele comunistă şi post-decembristă (1949-2011)

Râmnicu-Vâlcea – oraş de subordonare regională, reşedinţă a regiunii Vâlcea şi a raionului Râmnicu-Vâlcea, avea în componenţă satele Aranghel, Buda, Dealul Malului, Feţeni, Goranu, Inăteşti, Lespezi, Ostroveni, Poenari, Priba, Săliştea şi Sticlăria.

Ocnele Mari – oraş de subordonare raională din raionul Râmnicu-Vâlcea, regiunea Vâlcea – era format din satele Copăcelu, Coşota, Făcăi, Gura Suhaşului, Lunca, Ocniţa, Slătioarele, Ţeica şi Valea Răii.

Comuna Căzăneşti era alcătuită din satele Bârseşti, Buleta, Căzăneşti (reşedinţa comunei), Râureni şi Stolniceni (Împărţirea 1950, Anexa).

În anul 1952, prin Decretul 331/ 27 sept. 1952, privind modificarea Legii nr. 5/1950, raionarea administrativ – economică a teritoriului R.P. Române se modifică. Numărul regiunilor s-a redus la 18, iar cel al raioanelor a ajuns la 192. Regiunea Vâlcea a fost desfiinţată, iar localităţile sale au fost distribuite în raioane nou formate din foste teritorii ale regiunilor Piteşti şi Craiova. Oraşul Râmnicu-Vâlcea, în aceeaşi alcătuire, rămânea oraş de subordonare regională şi reşedinţă a raionului Râmnicu-Vâlcea, regiunea Piteşti. Localităţile Ocnele Mari (oraş de subordonare raională) şi Căzăneşti (comună) în acelaşi format, rămân în raionul Râmnicu-Vâlcea, regiunea Piteşti (Indicatorul 1954).

La recensământul populaţiei şi al locuinţelor din 21 febr. 1956, în noua alcătuire administrativă, cu teritoriul ţării împărţit în 16 regiuni, Râmnicu-Vâlcea – oraş de subordonare regională, reşedinţă a raionului cu acelaşi nume (inclusiv populaţia localităţilor componente – Aranghel, Argintari, Cetăţuia, Dealu-Malului, Inăteşti, Ostroveni, Poenari, Pribă şi Troian) – înregistra 18.984 loc. (9.122 b. şi 9.862 f.). Goranu – comună reînfiinţată (compusă din satele Feţeni, Goranu-reşedinţă, Lespezi, Săliştea şi Sticlăria) avea 2.326 loc. (1.047 b., 1.249 f.), iar Râureni – comună nou formată (alcătuită din satele Căzăneşti, Copăcelu, Rîureni-reşedinţă, Stolniceni şi Valea-Răii) avea 4.282 loc. (2.379 b., 1903 f.). Toate localităţile se aflau în raionul Râmnicu-Vâlcea, regiunea Piteşti (Recensământul 1956, 100-113).

Prin Legea pentru îmbunătăţirea împărţirii administrative a teritoriului R.P.Române din 22-24 decembrie 1960, s-a recurs la o nouă împărţire administrativă. Teritoriul ţării a fost divizat în 16 regiuni, o parte dintre acestea primind noi denumiri (ex.: Piteşti = Argeş, Craiova = Oltenia, Timişoara = Banat, Oraşul Stalin = Braşov etc.), 2 oraşe republicane, 39 oraşe de subordonare regională, 146 raioane săteşti, 8 raioane orăşeneşti (în capitală) şi 139 oraşe de subordonare raională. Oraşul Râmnicu-Vâlcea şi comunele Goranu şi Râureni îşi păstrează aceeaşi configuraţie şi sunt situate în raionul Râmnicu-Vâlcea, regiunea Argeş („M.O.” nr. 1-4, 1961, 209-218).

La 15 martie 1966, recensământul populaţiei şi locuinţelor din R.S. România consemnează: Râmnicu-Vâlcea – oraş de subordonare regională şi reşedinţă de raion, cu o populaţie de 23.867 loc. (11.817 b., 12.050 f.); Râureni – comună inclusă în mediul urban, era formată din satele Braviţa, Căzăneşti, Copăcelu, Râureni şi Stolniceni, având o populaţie de 4.175 loc. (2.064 b., 2.111 f.), iar  Goranu – comună în mediul rural, avea în componenţa sa satele Goranu, Feţeni, Lespezi, Sălişte şi Sticlăria, însumând o populaţie de 3.136 loc. (Recensământul 1967, 57-67).

Legea nr. 2 din 16 februarie 1968, cu modificările ulterioare privind organizarea administrativă a teritoriului R. S. România, stipulează la art. 1 CTCEP Legis că teritoriul R.S. România este organizat în unităţi administrativ-teritoriale: judeţul, oraşul şi comuna. Prin această lege. se revine la unităţile administratve tradiţionale. Astfel, în urma propunerilor făcute de Comisia judeţeană şi discutate de către Consiliul Popular Judeţean Provizoriu într-o plenară comună cu Comitetul Judeţean al P.C.R., s-au aprobat unităţile administrative aferente judeţului Vâlcea: un municipiu – Râmnicu-Vâlcea şi 7 oraşe cu 41 localităţi componente ale municipiilor şi ale oraşelor, o comună suburbană – Goranu şi 78 comune alcătuite din 568 de sate, din care 14 aparţin oraşelor.

Râmnicu-Vâlcea – municipiu, reşedinţă a judeţului Vâlcea, are ca localităţi componente: Oraşul RÂMNICU-VÂLCEA, Aranghel, Căzăneşti, Copăcelu, Dealu Malului, Poenari, Priba, Râureni, Stolniceni, Troianu. Goranu – comună suburbană, este formată din satele: Goranu – reşedinţă, Feţeni, Lespezi, Săliştea. Satele Argintari, Cetăţuia, Inăteşti, Ostroveni au fost desfiinţate şi s-au contopit cu oraşul Râmnicu-Vâlcea, Braviţa s-a contopit cu localitatea Copăcelu, iar Sticlăria s-a contopit cu satul Goranu („B. O.”, 1981).

Componenţa localităţilor va rămâne cea prezentată mai sus până la 20 mai 1996, când comuna Goranu va fi desfiinţată şi înglobată în municipiul Râmnicu-Vâlcea. Satele Goranu şi Lespezi formează un cartier al oraşului Râmnicu-Vâlcea, iar Feţeni şi Săliştea devin localităţi componente municipiului Râmnicu-Vâlcea („M. O.”, 1996).

Redresarea natalităţii în condiţiile unor măsuri ferme de politică demografică, aplicate în toamna anului 1966, a determinat un salt substanţial al sporului natural al populaţiei, coroborat cu un spor migratoriu foarte ridicat („exodul rural”), datorat dezvoltării industriale rapide. În consecinţă, populaţia municipiului Râmnicu-Vâlcea cunoaşte o creştere spectaculoasă până în anul 1992, după care urmează o scădere lentă până în anul 2002, apoi o stagnare până în anul 2011. Vin să confirme această dinamică recensămintele din 5 ian. 1977, 7 ian. 1992 şi 18 martie 2002 şi datele estimative pentru anul 2011.

(Daneş şi colab., 2006, 102-103; Wikipedia, Recensământul 2002)

La 1 iulie 2011, municipiul Râmnicu-Vâlcea avea o populaţie estimată la 107.656 locuitori, făcând parte din categoria oraşelor din România cu peste 100.000 de locuitori (Wikipedia, 2011)