Râmnicu Vâlcea: Evoluţia organizării administrativ-teritoriale a oraşului în epoca modernă

În harta rusească din 1835, îndreptată în 1853 după completările aduse în anul 1850 de ofiţerii de stat major ai corpului V de infanterie, este menţionat oraşul Rîmnic de la Olt cu 651 de curţi şi staţie de poştă şi satele Inăteşti cu 40 curţi, Râureni cu 57 curţi, Stolniceni cu 5-20 curţi şi Vale Răi[i] cu 58 curţi (Giurescu, 1957, Anexa).

La 1861, Indicele comunelorŭ orăşiane şi rurale din Muntenia, în judeţul Vâlcea, plasa Ocolŭ consemnează: Râmnicŭ – oraş, cu 532 case şi 478 familii, Căzănesci – sat, cu 98 case şi 97 familii, Copăcelŭ – sat, cu 83 case şi 85 familii, Inàtesci – sat, cu 103 case şi 99 familii, Râureni – sat, în componenţa căruia intră şi cătunul Stolniceni cu 54 case şi 49 familii, Valea-Rài[i] – sat în care este inclus şi cătunul Ostroveni cu 91 case şi 87 familii (Indicele …, 1861, 59-62).           

La 31 martie 1864, prin Decretul nr. 394, se promulgă Legea pentru comunele urbane şi rurale, iar prin Decretul nr. 399, din aceeaşi zi, se promulgă şi Legea pentru înfiinţarea consiliilor judeţene. Acestea constituie primele aşezăminte administrative ale ţării, care consacră instituţiile şi libertăţile locale.

 „Indicele comunelor României, după noua organizare a Legii comunale, dată la 1864 şi publicată în 1865, în judeţulŭ Vâlcea – plasa Ocolŭ” are înscrise, printre altele, următoarele localităţi: Râmnicŭ – comună urbană compusă din: Oraşu Râmnicŭ şi cătunele Cetăţue şi Priba cu 736 case şi 1.150 familii, Căzănescĭ – comună rurală cu 80 de case şi 80 familii, Copăcelŭ – comună rurală alcătuită din cătunele Copăcelŭ, Râurenĭ, Stolnicenĭ şi Valea-Răĭ[i], cu 145 case şi 155 familii şi Inătescĭ – comună rurală, formată din cătunele Inătescĭ şi Ostrovenĭ, cu 108 case şi 108 familii (Indicele …, 1865, 92).

În Tabloul de număru şi numirea comunelor Districtului Vâlcea, pe plăşi, alcătuită „aşa cum au cerut, unele să fie întrunite şi altele destrunite, la împlinirea termenului de trei ani, care după dispoziţiile domneşti prin Ordonanţa cu nr. 1472 de la 31 oct. 1864 au expirat la 31 octombrie 1867”, în plasa Ocolului se aflau: Oraşu Râmnicu unit cu comuna Inăteşti, Căzăneşti – comună rurală şi Târgu Ocna – comună urbană întrunit cu comuna Copăcelu + cătunele Borăneşti, Râureni şi Răstoaca. Unirea com. Inăteşti cu oraşul Râmnicu şi a com. Copăcelu cu Târgu Ocna s-au făcut în urma cererii locuitorilor acestor comune „deoarece nu-şi pot susţine cheltuielile administrative proprii” (DJVAN – PJV, dos. 139 /1867, 171-174).  Doi ani mai târziu, însă, în Tabloul cu plaiurile şi plasele şi componenţa acestora din 1869, în judeţul Vâlcea, plasa Ocolului erau trecute 15 unităţi administrative de sine stătătoare, printre care şi Oraşu Râmnic – com. urbană (reşedinţa prefecturii), Copăcelu – com. rurală, alcătuită din Copăcelu, Stolniceni şi Râureni, Inăteşti – com. rurală, formată din satele Desrobiţi, Ostroveni, Troianu, Răstoaca, Poeana Lungă, Inăteşti şi Buda şi Căzăneşti – com. rurală, cu satele Căzăneşti şi Făcăi (DJVAN – PJV, dos. 138 / 1869).

La 24 septembrie 1870, Prefectura Judeţului Vâlcea înaintează către Ministerul de Interne o listă privind întrunirea unor comune. Astfel, din plasa Ocolu, com. rurală Inătesci şi satul Aranghelu din com. Vlădeşti, să se întrunească cu com. urbană Râmnicu, iar com. rurală Copăcelu să se întrunească cu com. urbană Ocna. Guvernul României, prin decretul din 3 februarie 1871, aprobă întrunirea solicitată (DJVAN – PJV, dos. 82 /1870, 24).

Prin adresa nr. 12.119 din 7 /19 iulie 1871, Ministrul de Interne îi roagă pe prefecţii districtelor (judeţelor) din ţară să chibzuiască împreună cu membrii comitetului permanent local şi cu subprefecţii plăşilor, „care anume comune şi cătune astăzi în fiinţă ar fi bine să se întrunească, ca să fie pe viitor formate cum mai sus am zis, de la 800 – 1000 familii, pentru ca prin acestu mod, cheltuielile ce cad în sarcina comunelor să fie mai în raport cu starea materială a locuitorilor, iar osebitele cheltuieli ce se răsfrâng asupra fie-căruea contribuabil, să fie mai redusă”. Această circulară a fost dată „spre a avea o idee mai exactă de numărul comunelor ce s’ar forma în fiecare judeţ … ca să am un argument mai mult în susţinerea proiectului de lege ce am prezentat Camerei”. Adresa a fost discutată în comitetul permanent local şi astfel s-a hotărât să se întocmească un „tablou” cu propunerile din Judeţul Vâlcea, pe care l-a înaintat corpurilor legiuitoare ale ţării.  La 1871, populaţia oraşului era de „5750 locuitori, ca la sfârşitul secolului (1899) să ajungă la 7300 de locuitori” (Tamaş, 1994, 16).

Conform propunerilor judeţelor, în luna martie 1874 a fost promulgată Legea comunală, fiind tipărită în 1876, pentru perioada de cinci ani: 1876 – 1881. Aşadar, Indicele comunelor pe periodul de cinci ani, 1876 – 1881, pentru Judeçiu Vâlcea (District de Veltchea) consemnează 2 plaiuri, 5 plase, 3 comune urbane şi 62 comune rurale. Plasa Ocolu (Arrondissement d’Ocolou) cuprinde 2 comune urbane (Ocna şi Rŏmnicu-Vâlcea, în ortografia timpului) şi 4 comune rurale (Bârsesci, Bujoreni, Govora şi Surpatele). Componenţa acestora este următoarea: Rŏmnicu-Vâlcea (Arhangelu, Cetăţuea, Inătesci, Rŏmnicu-Vâlcea, Ţigănia), Ocna [Buda, Copăcelu, Cosota, Făcăi, Goronişi, Lunca, Ocna, Ocniţa, Răstoaca, Râureni, Sohorêtu (Slătioarele), Stolniceni, Ţeica, Trăistari, Voreţele], Bârsesci (Arsanca, Bârsesci, Brusturelu, Buleta, Capu-Dealului, Căzănesci, Măgura, Mihăesci, Negreni, Rugetu, Stupărei, Tătărani, Ţigănia) (Indicele …, 1876, 158).

În anul 1887, Indicatorul comunelor urbane şi rurale din Regatul României consemna pentru judeţul Vâlcea, în plasa Ocolu – Otăsău: RÂMNICU – com. urbană, cu 628 contribuabili, formată din aşezările: Arhanghelu, Cetăţuia, Inăteşti, Ostroveni, Priba şi Râmnicu* Indicatorul …, 1887, 187-193).