Râmnicu Vâlcea în perioada actuală – Viața politică

A mai avut ca ţinte eliminarea controlului preţurilor şi liberalizarea lor, redistribuirea proprietăţii în agricultură şi privatizarea. Cea de-a doua perioadă cuprinde anii 1992-1996 şi se referă la consolidarea democraţiei. Scopul politic era de la transformare la stabilizare, consacrarea democraţiei constituţionale, a structurilor instituţionale, a parlamentalismului şi a statului de drept şi mutarea discuţiilor din stradă în spaţiul parlamentar. Scopul economic a fost de la transformare la constituirea stabilităţii, refacerea economiei prin reforme, reluarea activităţii la zi, în sistemul de piaţă liberă, cadrul legal pentru proprietate şi afaceri noi tehnic manageriale, iniţierea demersurilor pentru ajutor financiar extern şi operaţionalizare lor.

A treia perioadă cuprinde anii : 1997-2000, care s-a referit la testarea alternanţei la guvernare. Scopul politic a fost consolidarea şi aprofundarea regimului democratic, verificarea fiabilităţii principiului separaţiei puterilor în stat, verificare alternanţei la putere prin testul alegerii libere, extinderea culturii politice şi a culturii legalităţii, a jocului parlamentar Putere-Opoziţie, fortificarea mecanismului administrativ.

Scopul economic în mare măsură nerealizat, a fost stabilirea parametrilor, favorabili creşterii economici, dezvoltarea capacităţii sociale, lobby capitalist, sfârşitul privatizării, consacrării culturii antreprenoriale de monopolizare, dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, sistem bancar pentru a-i susţine creşterea.

Perioada 2001-2004 înseamnă relansarea creşterii economice şi accelerarea procesului de integrare euro-atlantică şi are ca bază principiul echilibrului între imperativele economiei de piaţă şi cel al producţiei şi al solidarităţii sociale şi reprezintă un ansamblu coerent de măsuri şi acţiuni. În această perioadă postrevoluţionară municipiul Râmnicu Vâlcea a fost condus de : Traian Dumitrescu (1990-1991), Eugen Iordache (1991-1992), Emilian Ionescu (1992), Iosif Catană (1992-1995), Tudor Vaier (1995-1996), Sorin Zamfirescu (1996-2000), Traian Sabău (2000-2004) şi Mircia Gutău din 2005.

Viaţa politică locală imită într-un cadru mai mic pe cea naţională. Imediat după revoluţie primii care se trezesc sunt ţărăniştii care la 3 ianuarie 1990 au trecut la reconstituirea Organizaţiei Vâlcea a P.N.Ţ.C.D., alegând ca preşedinte pe Radu Livezeanu. În partidul de guvernământ pe lângă oamenii cinstiţi s-au cuibărit şi mulţi care visau posturi mari, dar n-au avut timp să ajungă la ele. Liberalii deşi au pornit puternic, dar frământaţi de tot felul de dizidenţe, acest partid se fărâmiţează şi a trebuit timp pentru coagularea acestei mişcări. La 29 ianuarie 1990 bande comuniste trimise de către cei aflaţi la putere au devastat sediul P.N.Ţ.C.D.-ului din bulevardul Tudor Vladimirescu, distrugând arhiva unde au fost agresaţi grav preotul din Păuşeşti Măglaşi şi Traian Dumitrescu, aflaţi atunci în sediu.

Pe 6 februarie 1990 s-a înfiinţat la Râmnicu Vâlcea Frontul Salvării Naţionale, iar la 24 martie 1992 s-a desprins Frontul Democrat al Salvării Naţionale.

La mitingul din frumoasa duminică de 6 mai 1990 din faţa Casei Sindicatelor a participat domnul Ion Iliescu. Momentul a culminat cu o mare sărbătoare naţională. Mulţimea striga electrizată, scandând ritmic că nu-şi vinde ţara. Erau şi persoane care nu scandau, dar care nu aparţineau nici vechiului şi nici noului regim. În sfârşit apăruse opoziţia. Pentru a ne da seama de lupta electorală în alegerile de la 30 mai 1990, numai domnul Gh. Voinea a devenit deputat în Camera Deputaţilor de la liberali, iar domnii Octavian Fieroiu, Petre Neagu la Senat şi Ion Oltea Toană, Gh. Glăvan, Dan Vilaia, Gh. Pavel, Baciu Severin şi Mihai Tudor toţi au fost de la Frontul Salvării Naţionale.

Pentru alegerile din 27 septembrie 1992 au fost aleşi în Senat domnii Şerban Săndulescu de la P.N.Ţ.C.D. şi Gh. Răboacă de la P.S.M., iar în Camera Deputaţilor domnii Radu Livezeanu CD, P.N.Ţ.C.D., Constantin Rotaru PSM, Grigore Răban PSM, Severin Baciu PSDR, Gh, Căutiş PSDR şi doamna Istrate PD (FSN). La Râmnicu Vâlcea se va deschide în cursul anului 1994 prima filială din ţară pentru democraţie (FDR) o organizaţie nepolitică, neguvemamentală, întemeiată de prof. univ. Emil Constantinescu, care avea drept principiu stabilirea unor relaţii reciproc avntajoase cu ţările vestice, mai ales management economic ştiinţific şi tehnic. Partidul Alianţei Democratice a Romilor din România cu sediul în Goranu îl are ca preşedinte pe Octavian Stoica. În timpul mineriadei din ianuarie 1999 primar era Sorin Zamfirescu şi ajutori de primari Anuţa Handolescu şi Victor Giosan când democraţia a fost în pericol. Minerii veneau la Bucureşti să dea jos Guvernul şi preşedintele, garantul Constituţiei.

Acţiunea minerilor nu s-a limitat numai la revendicări economice, ci s-a încercat extinderea ei dincolo de problemele mineritului către alte zone din industria constructoare de maşini, ca uzinele din Braşov, siderurgie de la Galaţi, sau docherilor de la Constanţa. Atragerea de noi participanţi la acţiune s-a făcut atât direct cât şi prin scrisori de adeziune, conflicte de muncă « spontane » şi prin alte acţiuni cu scopul declarat de a declanşa greva generală şi paralizarea economică a României într-un moment în care organismele internaţionale preconizau intrarea în încetare de plăţi a ţării. Nu trebuiesc uitate nici colaborarea minerilor cu anumite forţe politice de la Bucureşti în scopul preluării puterii. Pentru a-i putea stopa pe mineri la Vâlcea, s-a stabilit să se facă acest lucru la Costeşti. În ziua de joi 20 ianuarie 1999 minerii conduşi de Miron Cosma au plecat de la Târgu Jiu spre Râmnicu Vâlcea cu gândul să ajungă după amiază în Bucureşti. Minerii care mărşăluiau spre Bucureşti au reuşit să spulbere fără prea multă greutate toate barajele forţelor de ordine. Zeci de jandarmi şi poliţişti sunt aduşi în spitalele din Râmnicu Vâlcea şi din Horezu, unde sunt internaţi în stare gravă. Dar minerii au pierdut timp preţios care nu va mai putea fi recuperat şi care va decurge de acum înainte în defavoarea lor. Toate aceste acţiuni au dus la salvarea ordinii constituţionale, a statului de drept şi la eşecul loviturii de stat de forţe contrarevoluţionare de factură bolşevică şi naţional socialistă.

În seara zilei de 21 ianuarie 1999, în jurul orei 21.30, minerii au ajuns la Râmnicu Vâlcea unde au ocupat centrul oraşului, staţionând în dreptul Prefecturii. Unii locuitori i-au întâmpinat cu simpatie, alţii au rămas circumspecţi, aşteptând derularea evenimentelor. Televiziunile locale au transmis în direct intrarea lor în municipiu pe scările de la intrarea în Prefectură şi în zona verde din faţa acesteia a avut loc un miting în timpul căruia s-a strigat « Jos Guvernul ! », « Jos Prefectul ! », «Jos Ţapul ! », cu referire la preşedintele României Emil Constantinescu. În noaptea de joi spre vineri după declararea stării de necesitate pe întreg teritoriul ţării, Râmnicul a fost încercuit de forţe armate din MAN, orice ieşire şi intrare în oraş fiind blocată de către militari cu mijloace mecanizate. Situaţia a fost « pe muchie de cuţit, orice gest ar fi dus la pierderi de vieţi omeneşti şi poate la un război civil. Realizând că sunt blocaţi în Râmnic şi că au pierdut momentul favorabil loviturii de stat planificate, liderii minerilor au fost obligaţi să accepte negocierile de la mănăstirea Cozia cu primul ministru Radu Vasile, la care a participat şi P. S. Gherasim., episcopul Râmnicului.

Minerii au trebuit să se întoarcă acasă, deşi la Râmnic au existat şi nişte tineri exaltaţi care nemulţumiţi că nu-şi continuă drumul către Bucureşti ci pe Valea Jiului, au încercat să« captureze » de la autobaza 1 Mai autobuze, dar au fost împrăştiaţi de forţele de ordine care s-au regrupat între timp. Dintre realizările deosebite din ultima perioadă a edililor oraşului în timpul când ing. Sorin Zamfirescu a fost primar, ajutat de către viceprimarii Anuţa Handolescu şi Victor Giosan sau înfiinţat servicii ca : Administraţia domeniului public şi Asociaţia de Proprietari, Consiliu Consultativ editarea publicaţiei «Râmnicul» şi un Centru de Informare a cetăţenilor şi a unui Punct de informare Europeană. în subordinea primăriei au trecut Administraţia Cimitirelor şi administrarea Bazei de Agrement Ştrand Ostroveni. S-a extins reţeaua de gaze, s-a reorganizat sistemul de producere şi distribuţie a agentului termic, extinderea reţelei de apă şi modernizarea primăriei. S-a desfăşurat un larg sistem de relaţii cu firme străine şi cu oameni de afaceri din Germania, Olanda, Spania, S.U.A., Austria cu care s-a obţinut şi s-au semnat acorduri de subvenţii sau împrumuturi străine de circa patru ori bugetul anual al oraşului. S-a avizat Planul Urbanistic general al municipiului, modernizarea unor străzi şi pieţe ale oraşului prin desfăşurarea unui comerţ civilizat. În oraş s-au amplasat câteva mii de europubele, donate de către guvernul german, s-a fixat ca ziua Râmnicului să fie la 29 iulie, când după Sfinţirea steagurilor revoluţionare s-a depus jurământul de credinţă pe Constituţia paşoptistă şi în Zăvoiul oraşului s-a cântat pentru prima dată în public « Deşteaptă-te Române ! ».

Primăria a preluat sediul UAR Vâlcea – Galeriile de Artă, înfiinţarea teatrului municipal Ariel, dezvelirea în scuarul din faţa Tribunalului judeţean monumentului închinat eroilor martiri de sculptorul Sergiu Sălişte. De asemenea s-a sprijinit şi S.C. Fotbal Club Municipal Râmnicu Vâlcea.

În perioada 2000-2004 primar fost ing. Traian Sabău şi ca viceprimari pe Tudor Vaier, Ion Nicolae (2000-2002) şi Mircia Gutău (2002-2004) s-a început amenajarea infrastructurii pentru reţelele de apă şi canal, s-au reorganizat parcările şi finalizarea sistematizării sistemului termic. S-a modernizat sediul Filarmonicii şi s-au cheltuit sume de bani pentru susţinerea unor activităţi culturale. Ştacheta ridicată de edilii Râmnicului a fost continuată de primarul Mircea Gutău şi de viceprimarii Constantin Monceanu şi Nicolae Dicu.

Sursa: Corneliu Tamaș, Istoria Municipiului Râmnicu Vâlcea, Editura Conphys, Rm. Vâlcea, 2006, p. 426-432.