Râmnicu Vâlcea: învăţământul în perioada postdecembristă

Parcă oarecum în compensaţie, dotarea unităţilor şcolare va atinge cote înalte de dezvoltare şi modernizare⁹².

Activitatea profesorilor vâlceni din această perioadă şi condiţia lor de intelectuali, a fost sintetizată, poate cel mai bine, de autorii monografiei Învăţământul comercial din Vâlcea. Monografia Liceului Economic: „Imediat după 1989-1990, despovăraţi de sarcinile politice şi obşteşti de mai înainte, profesorii şi-au câştigat numeroase drepturi şi libertăţi, fiind organizaţi în sindicate active, în societăţi şi fundaţii profesionale” (n. red.: în special în urma Legii învăţământului din 1995). Au fost stipulate în statut unele drepturi, cum ar fi plata examenelor, a orelor suplimentare, dirigenţiilor, sporurilor de vechime, de fidelitate, stres, recunoaşterea şi plata titlurilor ştiinţifice, acordarea salariilor şi a gradaţiilor de merit, a unor diplome de excelenţă. Ceea ce deosebeşte fundamental activitatea cadrelor didactice în această etapă, cu toate neajunsurile vieţii, ar fi emulaţia ştiinţifică, lansări de cărţi, judeţul Vâlcea fiind printre primele în ţară în privinţa cărţilor tipărite; între autori se recunosc şi nume de dascăli vâlceni. Mulţi profesori sunt doctoranzi, autori de programe şi manuale şcolare, culegeri de probleme, de teste literare, ghiduri şi îndrumătoare metodice. În contextul reformei, profesorul are deplina libertate de a-şi concepe tematica şi strategia orei, după nivelul claselor, respectând noua programă şcolară, cu o mai mare deschidere spre cunoaştere. Profesorul decide în alegerea manualului potrivit clasei, din numărul exagerat de mare al manualelor alternative, alcătuite după o programă unitară. Planurile de învăţământ cuprind o altă structură, obiectele fiind grupate în arii curriculare, alături de disciplinele din trunchiul comun. Cu program pentru toate clasele, apar şi disciplinele la decizia şcolii”⁹³.

Şi totuşi, parcă ceva din pasiunea, entuziasmul şi responsabilitatea civică a „luminătorilor poporului” din vremea haretiană şi chiar din cea antedecembristă, a dispărut pentru totdeauna! Doar ici şi acolo mai întâlneşti asemenea profesori şi învăţători, majoritatea – din generaţii mai vechi. Se cuvin menţionate câteva nume: Al. Popescu-Mihăeşti (prorector, ani de-a rândul, al Universităţii „Spiru Haret” – filiala din Râmnicu-Vâlcea), Laurenţiu Stilea – „ctitorul” voleiului vâlcean, George Anca (directorul Bibliotecii Centrale Pedagogice „I. C. Petrescu” din Bucureşti), Gheorghe Dumitraşcu (fost inspector şcolar general), Gheorghe Deaconu, Petru Pistol (prof. univ. dr. la Universitatea din Piteşti şi la filiala din Râmnicu-Vâlcea a acesteia), Ioan St. Lazăr (conf. univ. dr. – Universitatea „Spiru Haret” şi la filiala din Râmnicu-Vâlcea a Universităţii din Piteşti), Nicolae Dinescu (printre multe altele: decan al Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport a Universităţii „Spiru Haret” – filiala din Râmnicu-Vâlcea şi director al Academiei Olimpice Române – filiala Vâlcea), Ion Predescu, Elena Rotomeza, Ion Gava, Elena Dumitraşcu, Ştefan Bălan, Marinela Capşa, Floarea Comănescu, Dumitru Dumitrescu (lector la Universitatea „Constantin Brâncoveanu” – filiala Râmnicu-Vâlcea), Ion Olteţeanu ş. a.

Exceptând nivelul universitar, învăţământul vâlcean de toate gradele (preşcolar, primar, gimnazial, liceal, postliceal, profesional, complementar, şcolile de maiştri, de ucenici şi alternativ – Waldorf şi steep by steep) este coordonat de Inspectoratul Şcolar Vâlcea (succesorul fostului Revizorat Şcolar Vâlcea), conducerea actuală a acestuia fiind asigurată de Gabriela Ene, care i-a urmat la conducere lui Gheorghe Ciucă şi adjuncţilor acestuia –Gheorghe Stanciu şi Florin Smeureanu.

Învăţământul universitar. „În anul 1972 au luat fiinţă în judeţul nostru primele unităţi ale învăţământului tehnic superior, cu secţii serale de subingineri (cursuri serale, durata – 4 ani) pentru specialităţile de industrializarea lemnului şi – între 1972-1977 – tehnologie chimică”⁹⁴. Iniţiativa a aparţinut ing. Gheorghe Alboiu – pe atunci director al CPL Râmnicu- Vâlcea şi, mai târziu, primar al oraşului, concretizându-se în Facultatea de subingineri în domeniul industrializării lemnului, care aparţine de Universitatea „Transilvania” din Braşov (care, cu puţine excepţii, asigura inclusiv cadrele didactice de specialitate). În anul şcolar 1978/1979 încă funcţiona, îşi desfăşura activitatea în incinta Grupului Şcolar Forestier, cursurile facultăţii fiind urmate de 120 de studenţi⁹⁵. Tot aici, au învăţat o serie de cadre ale fostului CPL şi din alte unităţi de profil din ţară, care nu aveau pregătirea de specialitate necesară⁹⁶.

În anul 1991, a fost înfiinţată, la Piteşti, Universitatea „Constantin Brâncoveanu”, care îşi va forma filiale la Brăila şi Râmnicu-Vâlcea. Filiala râmniceană (acreditată în anul 2002) îşi desfăşoară activitatea într-un sediu propriu (recent, a cumpărat şi un al doilea sediu – fosta Şcoală profesională de meserii) dotat cu tot ceea ce este necesar pentru buna funcţionare a facultăţilor sale cu profilurile: Management-marketing economic (4 ani – învăţământ de zi şi 5 ani – învăţământ cu frecvenţă redusă), Informatică şi contabilitate de gestiune, Economia comerţului, turismului şi serviciilor adiacente. În prezent, rectorul instituţiei este prof. univ. dr. Alexandru Puiu, secondat de prof. univ. Marius Gust – prorector⁹⁷.

În 1992, în municipiul Râmnicu-Vâlcea, Universitatea „Spiru Haret” şi-a înfiinţat o filială, care în anii ce vor urma, se va diversifica şi dezvolta continuu: 1998, se autorizează pentru funcţionare, de către CNEAA, Facultatea de Contabilitate şi Finanţe-Contabilitate,  iar în 1999 – Facultatea de Drept (decan – prof. univ. dr. Gheorghe Bonciu); – în anul 2006, s-a obţinut acreditarea specializării Contabilitate de gestiune, a Facultăţii de Contabilitate  şi Finanţe a universităţii. În 1997, fusese autorizat pentru funcţionare şi Colegiul Universitar Pedagogic de Institutori, avându-l ca director pe prof. univ. dr. Alexandru Popescu-Mihăeşti, dar în 2003, colegiul a fost desfiinţat prin hotărâre ministerială. 

Începând cu anul şcolar 2006-2007, în localul Colegiului Naţional „Mircea cel Bătrân” a început să funcţioneze Facultatea Economie şi Administrare a Afacerilor, aparţinând Universităţii din Craiova (Centrul Universitar Râmnicu-Vâlcea), iar în incinta Colegiului Tehnic Forestier din Râmnicu-Vâlcea – Facultatea de Agricultură, cu specializarea în Silvicultură, a universităţii menţionate; în acelaşi timp şi cu aceeaşi locaţie, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, prin Fundaţia Universitară „Alma Mater” – Centrul pentru Învăţământul la Distanţă, şi-a deschis, de asemenea, o secţie la Râmnicu-Vâlcea, care a funcţionat până recent

Filiala din Râmnicu-Vâlcea a Universităţii din Piteşti, a fost înfiinţată în anul 2000, în urma demersurilor şi insistenţelor prof. univ. dr. Ştefan Găitănaru (fostul decan al Facultăţii de Litere a universităţii piteştene), vâlcean de origine, din Ocnele Mari. În prezent, în cadrul filialei funcţionează următoarele facultăţi: Litere, Inginerie Electronică şi Telecomunicaţii, Calculatoare şi Tehnologia Informaţiei, Matematică-Informatică, Ştiinţele Educaţiei, Ştiinţele Administrative. Filiala şi-a desfăşurat activitatea fără a avea clădire proprie, funcţionând – în principal – în fostul sediu al Centrului de Calcul (imobil în proprietatea Inspectoratului Şcolar al Judeţului Vâlcea), dar şi în alte locaţii, precum Grupul Şcolar Chimic, clădirea Liceului Pedagogic etc. În luna februarie 2007, autorul acestor pagini, după mai multe zile de cercetare în arhivele vâlcene, a întocmit documentaţia corespunzătoare, din care  rezulta că fosta clădire (dezafectată) a UM din cătunul Aranghel aparţinuse, iniţial, Şcolii Normale de Băieţi din Râmnicu-Vâlcea, fiind construită în anii `30, special cu această destinaţie, de către Ministerul Instrucţiunii Publice în parteneriat cu municipalitatea râmniceană. În urma eforturilor conjugate ale unor cadre didactice şi intelectuali, vâlceni de origine – Mugur Isărescu, Ştefan Găitănaru, Ion Soare, Mircea Perpelea şi George Rotaru, la începutul anului 2009, guvernul ţării a aprobat alocarea spaţiului menţionat; un  rol substanţial în obţinerea acestui aviz favorabil, l-a avut ec. dr. Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale a României, drăgăşănean de origine. După amenajarea corespunzătoare a unuia dintre corpurile clădiriilor, în toamna anului universitar 2010-2011, Universitatea din Piteşti a deschis aici – în sediul vâlcean – cursurile Facultăţii de Litere, specialitatea Română-Engleză,. La începutul lunii iunie 2011, aceasta a primit deja acreditare din partea forurilor de resort. Urmează ca, în următorii ani, să se înfiinţeze şi alte facultăţi, punându-se astfel bazele  viitoarei universităţi de stat, independente, de la Râmnicu-Vâlcea

În anul 2007 fiinţau în judeţ 6 institute de învăţământ superior (toate aparţinând de învăţământul privat), cu 3191 de studenţi (1207 băieţi şi 1984 fete), pregătiţi de 40 de cadre didactice universitare (10 bărbaţi şi 30 femei)⁹⁸. Situaţiile statistice nu oferă şi cifre privitoare la învăţământul de stat (în speţă, de la filiala râmniceană a universităţii piteştene); acestea, desigur, sunt înregistrate la Universitatea Piteşti.

Note bibliografice

88. Direcţia Judeţeană de Statistică Vâlcea, Anuarul statistic al judeţului Vâlcea, ediţia 1998 (în cont., Anuarul 1998), pag. 123.

89. Istoria Horezului, pag. 178-179.

90. Anuarul 1998, pag. 36-38, 127.                          

91. Ibidem, pag. 127.

92. Mihaela Beleţ, Inspectoratul Şcolar Judeţean Vâlcea a făcut bilanţul pe 2006, în „Viaţa Vâlcii” nr. 2836/5 ian. 2007, pag. 2.

93. Învăţământul comercial din Vâlcea, pag. 123.

94. Vâlcea `77. Ritmuri, înfăptuiri, perspective, Râmnicu-Vâlcea, 1977, pag. 52.

95. Vâlcea. Monografie, Bucureşti, Editura Sport-Turism, 1980, pag. 204.

96. Informaţiile ne-au fost furnizate de doamna profesoară – în funcţiune – Livia Geantă, care a absolvit cursurile acestei facultăţi, promoţia 1976.

97. Râmnicu-Vâlcea.  Mică enciclopedie III, pag. 235-236.

98. Anuarul statistic al Judeţului Vâlcea, 2007, pag. 76-80.