Categorii

Râmnicu Vâlcea- Învățământul, știința, arta și cultura în perioada 1948-1989

iulie 3, 2024 by

Istorie Locala

Istorie locala

Cele 1500 cadre didactice au desfăşurat muncă de instruire a peste 29000 de elevi prin cele 11 licee de specialitate, 6 şcoli profesionale, 4 şcoli de maeştrii, 11 şcoli generale de 10 ani, 9 creşe şi 26 grădiniţe, având o populaţie şcolară ce echivalează cu întreaga populaţie a oraşului în urmă cu 25 de ani.

Începând din 1972, în Râmnicu Vâlcea, s-au pus bazele învăţământului tehnic superior, cu secţii serale de subingineri, în specialitatea industria lemnului şi tehnologia chimică anorganică, aceasta încetându-şi activitatea în 1977¹.

Şcoala militară de geniu a funcţionat în oraş în perioada 1949-1961, ca în 1976, să revină în Râmnic, Şcoala militară de ofiţeri activi de geniu, construcţii şi căi ferate, cu o durată de studiu de 3 ani.

Avându-se în vedere ponderea industriei chimice în industria municipiului, specificul acestei ramuri, care reclamă o continuă înnoire a producţiei, la începutul anului 1974 s-a înfiinţat – Centrul de cercetări din Rm. Vâlcea, subordonat Institutului Central de Chimie realizând până în prezent tehnologii competitive, din care unele constituind chiar premiere².

În domeniul industrializării lemnului, se remarcă laboratorul de cercetări uzinale ce funcţionează la Combinatul pentru prelucrarea lemnului din Râmnicu Vâlcea. Colectivul de cercetări de aici au rezolvat teme complexe a unor adezivi rapizi, precum şi procedee îmbunătăţite de conservare a cherestelelor.

Staţiunea de cercetare şi producţie în pomicultură s-a înfiinţat în anul 1976, cu scopul de punere în aplicare a tehnologiei de producere intensivă a materialului săditor pomicol, la modernizarea plantaţiilor.

În municipiu a funcţionat şi un Centru de calcul, având ca rază judeţul Vâlcea ; multe întreprinderi şi instituţii ce au dispus de birouri de calcul pentru activităţile proprii.

Tipografia « Unirea » a funcţionat din perioada 1944-1946. La 6 decembrie 1948, toate unităţile de acest fel din oraş au fost comasate, cu acordul proprietarilor respectivi, formând “întreprinderea poligrafică Râmnicu Vâlcea”. Ea trece apoi din anul 1950, sub conducerea întreprinderii « Tiparul Roşu », din Sibiu. În anul 1951 se înfiinţează “Centrul poligrafic nr.9 Râmnicu Vâlcea”, ca de la 11 iulie 1963, odată cu reorganizarea Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă, toate tipografiile din cuprinsul regiunii Argeş să formeze o unitate Poligrafică regională sub denumirea de “întreprinderea Poligrafică Argeş”³. Secţia din Râmnicu Vâlcea a fost echipată cu maşinile cu care s-a tipărit gazeta “Drum nou”, în septembrie-decembrie 1951, având redactor şef pe Gh. Stănculescu. Ziarul “Orizont”, care a funcţionat din 1968 până în 1989, când a devenit “Orizonturi noi” şi apoi “Evenimentul” a avut redactori şefi pe: Gheorghe Cîrstea, Constantin Burlacu, Ioan Barbu şi Florea Ciobanu. După revoluţia din decembrie 1989 în oraş au apărut cotidianul Curierul de Vâlcea, săptămânalele: Reporter, Reporter Holiday, 7 zile, Curier de 7 zile, Glasul Comerţului, Columne, Alternative, S.O.S., Lumină din lumină, Universul, bilunarul Alutus, revista literară Adevărul literar şi foile humoristice: “Ţânţarul”, “Zâmbiţi cu noi”, “Telehaz”, “Spinu” etc. Trimestrial s-a publicat “Izvoraşul” revistă de etnografie şi folclor.

Râmnicul a cunoscut şi cunoaşte o activitate literară bogată, cu multiple implicaţii în munca şi viaţa spirituală a locuitorilor. Aici în acest perimetru spiritual s-au ridicat la cotele cele mai înalte ale literaturii române: Ada Orleanu, Constantin Mateescu, Ladmis Andreescu, Dinu Săraru, Ion Topolog, Nicolae Ghiţulescu, Nicolae Popescu-Bogdăneşti, Constantin Zărnescu, Alexandra Stănescu, Tudor Dumitru Savu, Lucian Zatti, Viorel Dianu şi alţii.

Critica literară este reprezentată de Alexandru Oprea, Nicolae Manolescu, Eugen Negrici, Cornel Moraru. Ca reprezentanţi ai reportajului s-au afirmat Ilie Purcaru, Ioan Barbu, Gh. Smeureanu. Dramaturgii Valeriu Anania, Valeriu Sârbu, Gh. Vlad, Alexandru Popescu toţi fiind fiii Vâlcii. Poezia este reprezentată de: Dragoş Vrâncenu, Al. Cema- Rădulescu, George Ţămea, Lucian Avrămescu, Elisabeta Novac, Ion Apostol Popescu, Gh. Duca, Elena Zarescu.

Ne mândrim cu publicistul N. Popescu-Rebus, care în 1933 a introdus careul de cuvinte încrucişate în ţara noastră. Este vâlcean.

Din anul 1983, îşi desfăşoară activitatea la Râmnicu Vâlcea Societatea literară “Anton Pann”⁴, care editează “Vâlcea literară”, iar din decembrie 1989, “Adevărul literar”, reuşind să reunească forţele scriitoriceşti locale. Numărul celor cu apariţii editoriale este destul de ridicat: Doru Moţoc, Gh. Voica, Felix Sima, Ioan Barbu, George Smeureanu, Horia Nestorescu-Bălceşti, Alexandru Mircescu, Traian D. Lungu, Petre Tănase, Laura Vega, Corneliu Tamaş, Mihai Drăgoiescu, Petre Petria.

Tradiţia dramatică este reluată în anul 1945, când pe scena Căminului Cultural din oraş, animat de dr. C. Georgescu, s-a închegat, ceea ce avea să devină printr-o intensă activitate, Teatru popular. Cele câteva decenii de dăruire în slujba scenei au început să se materializeze în succese remarcabile. Cu «Gaiţele» lui Al. Kiriţescu, cu «…Eseu» al lui Tudor Muşatescu, cu « Vlaicul şi feciorii lui » de Lucia Demetrius s-a câştigat un mare prestigiu în faţa publicului din Vâlcea şi a jurilor de specialitate⁵.

Formaţia de teatru primeşte în anul 1963, titlul de teatru popular, cel mai înalt rang al unui teatru de amatori.

Cu piesa « Dincolo de zare » de Eugene O’Neill, în anul 1965, se obţine la Festivalul de teatru «I. L. Caragiale », premiul I, medalia de aur şi titlul de laureat, ca în 1968 teatrul să cucerească premiul II şi medalia de argint cu comedia « Opinia publică », Aurel Baraga.

Prima încercare de montare a unei opere s-a făcut în 1961 prin punerea în scenă a lucrării «Crai nou », de Ciprian Prumbescu, în regia dr. C. Georgescu.

Un colectiv entuziast de amatori, animat de prof. Eugen Ciorăscu a pus şi bazele unui ansamblu de estradă, care a prezentat spectacole : «Critica la microfon », « Vă rugăm, cântaţi cu noi », «Cu estrada pe teren», «Miniaturi pe portativ ».

După reprezentarea a 50 de spectacole cu « Mam-zelle Nitouche » estrada din Râmnic primeşte premiul I, medalia de aur şi titlul de laureat, în 1968. Urmează montarea operetei « Vânzătorul de păsări » de K. Zeller, tot cu sprijinul lui N. Ionescu şi G. Charbovschi, care cucereşte de asemenea premiul I. n stagiunea 1973-1974 se realizează «Pericola» de J. Offenbach. Colectivul vâlcean abordează în stagiunea 1976-1977 «Au fost odată două orfelinate » de E. Mirea şi H. Mălineanu. Printre cei mari şi-au dat aportul se numără: Ion Ciolacu, Eduard Stroe, Elena Dumitru, Sadu Gavril, Nicolae Guraliuc, Bebe Vlăduţ, Dem. Ghiulţiu, Nae Croitoru, Maria Fleischer, Elena Dumitru Lungu, Victoria Gibescu, Maria Costescu, Victoriţa Predescu, Luiza Arsenescu, Olga Grigoruţă, Elena Groşteanu, Milo Lupescu, Nicolae Enache, Grişa Grigoruţă, Emil Bardac, dr. P. Filatu etc⁶.

În repertoriul teatrului au fost reprezentaţi autori români: Vasile Alecsandri, I. L. Caragiale, Mihail Sorbul, Tudor Muşatescu, precum şi dramaturgi din literatura universală ca: Moliere, O’Neill. S-a accentuat promovarea dramaturgiei româneşti contemporane: Aurel Baranga, Horia Lovinescu, Lucia Demetrius, Tudor Popescu, Marin Sorescu, Doru Moţoc, Iulian Margu şi mulţi alţii. Dintre membrii colectivului teatral amintim pe: Adela Georgescu, Ecaterina şi Marcel Zinelli, Mara Marinescu, Violeta Predoiu, Tică Dumitrescu, Mircea Croitoru, Dumitru Moţoc, Gabriel Charbovschi, Traian D. Lungu, Ginel Ciobănescu, Ştefan Cârciumărescu, Nelu Stroe precum şi o pleiadă de mai tineri reprezentanţi ca: Doru Moţoc, Ion Năulea, Th. Ionescu, Mariana Vlăduţ, Z. Glăvan, Cristian Bengescu, Cristian Alexandrescu, Cristian Nicolae, Dorel Popa, Doina Micletzi, Iuliana Gherghişor, Monel Bulugea, Gabriela Butuc şi mulţi alţii.

Teatrul popular a cucerit numeroase premii naţionale şi a efectuat turnee în Germania şi Grecia. El a devenit secţie a Teatrului de Stat din Sibiu, conferindu-i-se statutul de profesionalism. În august 1990, a luat fiinţă Teatrul de Stat Râmnicu Vâlcea.

Prin înfiinţarea întreprinderii Cinematografice Vâlcea, activitatea cu filmul s-a diversificat. În municipiu s-au construit cinematografele “Modern” cu o grădină de vară şi “Flacăra”.

Muzeul judeţean Vâlcea, înfiinţat în anul 1955, instituţie de prestigiu naţional, a preluat activitatea, colecţiei de artă “Paul Capelleanu”, existând în oraş din 1921. Reţeaua muzeelor vâlcene⁷ se compunea din:

– Muzeul de Istorie Râmnicu Vâlcea;

– Muzeul memorial «Nicolae Bălcescu» – com. N.

Bălcescu;

– Complexul muzeistic “Gh. Magheru-Troian, Râmnicu

Vâlcea;

– Casa memorială “Anton Pann” Râmnicu Vâlcea;

– Colecţia de arheologie, carte veche şi artă feudală « Gh.

Petre » Govora ;

– Expoziţia « Limes Alutanus » Călimăneşti ;

– Colecţia « D. Anghel » Costeşti;

– Expoziţia meşteşuguri tradiţionale vâlcene, Inăteşti –

Rm. Vâlcea

– Muzeul satului vâlcean Bujoreni – Rm. Vâlcea ;

– Muzeul viei şi vinului Drăgăşani ;

– Colecţia etnografică Irimeşti ;

– Colecţia « Th. Bălăşel » Ştefăneşti ;

– Expoziţia de arheologie Ocnele Mari ;

– Peştera Liliecilor, Bistriţa-com. Costeşti ;

– Colecţia de publicaţii vâlcene “Al. Cema Rădulescu-

Stăneşti”.

Secţia de Artă a Muzeului Judeţean Vâlcea se află în imobilul, monument de arhitectură, construit în perioada 1940-1942 de arhitecţii Gh. Simotta şi N. Lupu. Fosta reşedinţă a familiei Oprea şi Tita Simian, patroni ai Fabricii de pielărie din Râmnicu Vâlcea, are un stil eclectic dar armonios şi impresionează vizitatorul prin distribuirea spaţială care cuprinde săli elegante, boltite, prin bogăţia elementelor decorative, prin existenţa unei curţi interioare, cu portic şi grădină terasată. Muzeul de artă a început să funcţioneze în anul 1968, iar colecţiile care cuprind lucrări de pictură, grafică, sculptură şi tapiţerie au fost alcătuite din achiziţii şi donaţii.

Colecţia de artă medievală cuprinde icoane şi obiecte de cult din sec. XVI-XIX şi provin numai din judeţul Vâlcea, unele piese se remarcă cu valoare de unicat, cum sunt uşile împărăteşti de la sfârşitul sec. al. XVI-lea de la mănăstirea Govora.

Colecţia de artă plastică alătură pe simeze lucrări ale unor mari artişti din sec. al XlX-lea şi valori importante ale picturii româneşti ca N.Grigorescu, Gh. Petraşcu, N. Tonitza, Th. Palady, Ion Theodorescu-Sion, Comeliu Michăilescu, Camil Ressu, precum şi lucrări aparţinând lui Ion Ţuculescu, Margareta Sterian, Micaela Eleutheriade, Henri Catargi, Corneliu Baba. Opere de certă valoare aparţinând şi lui Horia Bernea, Ştefan Câltea, Sorin Ilfoveanu, Gh. Anghel, Ion Sălişteanu, Florin Niculiu. Tot din această perioadă aparţin şi lucrările lui Marin Gherasim, Paul Gherasim, Ion Grogorescu, Georgeta Năpăruş, Sabin Bălaşa, Viorel Mărginean.

Muzeul de artă posedă o bogată colecţie de grafică, desen, acuarelă, expusă temporar cât şi în curtea muzeului.

În depozitele muzeului se află peste 40000 de obiecte, multe fiind de patrimoniu. Muzeul a editat publicaţiile: « Buridava », « Studii vâlcene », iar Societatea «Nicolae Bălcescu », « Caietele Bălcescu ».

Dintre istoricii care s-au distins pe plan local şi naţional şi au publicat în diferitele reviste de specialitate amintim pe : Aniniş Tiberiu, Andronie Dumitru, Bardaşu Petre, Bălaşa Dumitru, Bălintescu Alexandru, Bănică-Ologu Nicolae, Cristea Gherasim, Ciucă Marcel, Curecheanu Dumitru, Dima Elena, Dumitraşcu Aurel, Dumitraşcu Gh., Georgescu Elena, Iosifaru Mariana, Manole Petre, Mateescu Corneliu, Matei Gh., Nestorescu-Bălceşti H., Petre Govora,Gh. Postelnicu Iulian, Purcărescu Petre, Purece Sergiu, Roman Petre, Simeanu Gh., Sterian Dragoş, Tamaş Veronica, Toma Adam, Totu Măria, Vlad Radu, Vasile Ion Constantin ş.a..

Biblioteca judeţeană Vâlcea este principala instituţie specializată în activitatea de răspândire a cărţii. Fondul de carte al bibliotecii a ajuns la peste 225.000 de volume, cărora li se adaugă numeroase discuri, diafilme, dispozitive. Există şi o secţie de carte rară şi de patrimoniu. În sălile de lectură sunt 50 de locuri şi sunt expuse la raftul liber peste 40000 volume. Fiind principala bibliotecă publică a municipiului, ea pune la dispoziţia cititorului din marile cartiere un important număr de volume prin intermediul filialelor din Ostroveni, Praporgescu şi Traian⁸.

O deosebită importanţă o are publicarea bibliografiilor scriitorilor şi ale posibilităţilor de origine vâlceană sau legate de această zonă cum ar fi : Anton Pann, de către Mircea Ionescu şi Petre Petria ; Dragoş Vrânceanu, de St. I. Lazăr şi Petre Petria ; Bogdan Amaru şi Gh. Bobei de către Dumitru Mitrana; Ion Apostol Popescu, de Marian Creangă ; Eliodor Constantinescu, Al. Oprea, Petrache Poenaru, I. M. Rîureanu, Th. Bălăşel, Aurelian Sacerdoţeanu de Petre Petria.

Biblioteca judeţeană organizează deseori expoziţii documentare, aniversând mari evenimente din istoria culturală a ţării.

Centrul de librării din Vâlcea, unitate etalon, a luat fiinţă în anul 1972. Librăriile fiind bine reprezentate în toate zonele municipiului, dintre care cele mai însemnate sunt: Anton Pann, Ana Ipătescu, Mihail Eminescu, Traian etc.

Pictura se remarca prin realizările pline de sensibilitate, de imagini şi forme ale culorii sugestiv interpretate, în care limita dintre real şi imaginar redă bucuria contemplării vizuale. Ca maeştrii ai penelului amintim pe: Ion Brodeală, Ilie Ciortea, Viorica Ciontă, Gh. Dican, Laurenţiu Ene, Maria Gaghel, Constantin Neacşu, Elena Năstoiu, Ecaterina Popa, Victor Popescu, Emil Ştefănescu, Paul I Ştefănescu (Paulys).

Printre sculptori care s-au remarcat în mod deosebit putem nominaliza pe : Constantin Nicolin, Ion Sălişte, Constantin Zorilescu, Emil Gaghel şi Olimpiu Orzea.

Galeriile de Artă ale fondului plastic s-au deschis în municipiu în 1981, aici sunt expuse o serie de lucrări ale membrilor uniunii şi de alţi iubitori ai şevaletului.

În diferite zone ale oraşului s-au amplasat mai multe lucrări sculpturale cum ar fi: bustul « Nicolae Bălcescu » de Constantin Baraschi ; bustul scriitorului rus « Maxim Gorki », realizat de Vasile Năstăsescu; bustul împăratului « Traian », datorat lui Wagner; monumentul «Taberei revoluţionare » de la Troian, opera lui Ion Florica; statuia « Maternitate », de Constantin Nicolin; statuia « Mircea cel Bătrân », lucrare de Ion Irimescu, statuia « Copilul şi livada », operă semnată Jana Gherter; statuia «Eroilor independenţei», executată de Dumitru Pasima ; statuia « Legenda Meşterului Manole », de Silvia Radu; placa de bronz « Chirurgul », datorită lui Teodora Kitzulescu; mozaicul «Bătălia de la Posada» de Ervant Nicogosian⁹.

În repertoriul corurilor din municipiu n-au lipsit nici cantatele, poemele şi baladele compozitorului de origine vâlceană Gheorghe Dumitrescu. Sub bagheta dirijorului Mihai Ştefănescu, corul Sindicatului învăţământ Râmnicu Vâlcea, a urcat treptele măiestriei ajungând la cele mai înalte cote ale interpretării. Alături de acesta, o evoluţie meritorie au mai avut-o corul mixt al Combinatului Chimic Râmnicu Vâlcea şi corul bărbătesc al şcolii de ofiţeri activi din oraş. S-a remarcat de asemenea, corul de cameră T.C.H. Olt superior, dirijat de Gelu Stratulat, vreme în care orchestra de mandoline a Sindicatului învăţământ, condus de Gheorghe Teodorescu, şi-a accentuat profilul cameral, prin repertoriul şi stilul de interpretare Corul Episcopiei de sub conducerea dirijorului Nicolae Nicolaescu, înfăţişează lucrări de muzică bisericească şi lucrări corale laice, colinde ale unor compozitori români şi străini.

Un succes remarcabil pe scenă îl deţine corul de cameră «Eufonia», înfiinţat la 1 decembrie 1982, care a reuşit să atingă, în scurt timp, cotele consacrării, prin nenumărate succese. Dirijorul Mihai Ştefănescu a investit, în această ctitorie spirituală, pasiune, talent şi competenţă vădind o vocaţie autentică pentru slujirea colectivului .

Valorile de vârf ale muzicii în municipiu sunt orchestra «Concertino» a Palatului municipal de cultură şi corul Consiliului popular. Prima este o formaţie cu experienţă şi palmares, conferit de calitatea unei interpretări de clasă profesională, celălalt este un colectiv tânăr, dar cu potenţe interpretative deosebite.

În municipiu funcţionează de asemenea o orchestră profesionistă de muzică populară « Vâlceana », sub conducerea dirijorului Ionel Puia, care a dat spectacole de neuitat pe scene din ţară şi străinătate. Printre interpreţi s-au remarcat: Maria Dragomiroiu, Mariana Ionescu, Aniţa Tătaru, Felicia Ungureanu şi Ion Ghiocel.

Societatea «Prietenii muzicii şi teatrului » a fost înfiinţată la 15 iunie 1975, fiind animată de prof. de pian Irina Saţchi şi grupează exponenţi ai opiniei publice locale, interesaţi de fenomenul artistic în dubla lui ipostază, a creaţiei şi interpretării. Societatea a găsit sprijinul Conservatorului de muzică « Ciprian Porumbescu » şi al societăţii « Muzica » din Bucureşti. Ea iniţiază concerte publice susţinute de talente descoperite pe plan local şi lansate sub îndrumarea sa dar şi, acţiuni de popularizare a muzicii, inclusiv conferinţe cu audiţii muzicale. Agenda culturală a municipiului este completată prin stagiuni teatrale sau muzicale şi prin interesante activităţi estivale. În fiecare an au loc concerte simfonice, de cameră, recitaluri instrumentale la care îşi dau concursul personalităţii consacrate dar şi tinere talente, aflate pe drumul afirmării.

O realizare de succes a societăţii vâlcene o constituie iniţierea şi organizarea « Concursurilor muzicale de vară », la care se predau cunoştinţe de specialitate către personalităţi ale învăţământului muzical.

Societatea «Prietenii muzicii şi ai teatrului» din Râmnicu Vâlcea conlucrează cu Asociaţia de teatru şi Muzică (A.T.M.) şi cu Colegiul criticilor muzicali la iniţierea şi organizarea în localitate a unei manifestări culturale dovedite tradiţionale şi anume festivalul «Tinere talente ». Din luna februarie 1990, a editat publicaţia săptămânală « 7 zile ».

Prima revistă de folclor «Izvoraşul» a apărut la Râmnicu Vâlcea în anul 1919, şi a reapărut în 1989. «Tovărăşia folcloriştilor» vâlceni ia naştere în 1927, şi a însemnat un pas înainte în culegerea şi valorificarea comorilor poporului nostru.

Printre înaintaşi menţionăm pe I. I. Alexandrescu, D. Bălaşa, Teodor Bălăşel, Gh. Bobei, G. F. Ciauşianu, N. Cîrstoiu-Frunzaru, Gh. N. Dumitrescu-Bistriţa, G. G. Fierescu, Teodor Geantă, Ioan Georgescu, Emil Nedelescu, N. Nistor, Marin D. Mitu, C. Popian, D. Stănciulescu, mulţi au activat până în ultimii ani, predând « ştafeta » unei noi generaţii de iubitori ai tradiţiilor populare.

Cercetătorii locali grupaţi în Asociaţia folcloriştilor vâlceni, înfiinţată încă în anul 1969, devenită ulterior, « Asociaţia folcloriştilor şi etnografilor » au efectuat împreună cu institutele de specialitate cercetări de teren într-o serie de lucrări de ambalare, care intrând în tradiţie au dat o nouă rezonanţă acestor meleaguri. Folcloriştii care s-au remarcat prin culegerea şi publicarea folclorului sunt: C. Apostol, Doina Bardaşu, Marin Brânaru, N. Ciurea-Genuneni, Maria Constantinescu, Gh. Deaconu, Natalia Dobrinescu, Traian Cantemir, D. Mitrarea, Ion Piloiu, I. St. Lazăr, Costea Marinoiu, C. Mohanu, Todeci Vartolomei¹¹ s.a.

Creaţia artistică populară s-a bucurat de un amplu şi sistematic program de cercetare şi valorificare menit să asigure perpetuarea procesului de creaţie populară, promovarea celor mai autentice valori artistice şi integrarea lor în circuitul culturii contemporane. O puternică echipă de etnografi ca Eugen Deca, Nina Florea, Mariana Ionescu, Elena Năstoiu, I. Oprea, P. Purcărescu, T. Ţuglui au susţinut o deosebită muncă de îndrumare a creatorilor populari în spiritul păstrării autenticităţii şi stilului local în creaţia actuală. Meşterii vâlceni au etalat măiestria lor la expediţiunile şi târgurile republicane cât şi la manifestările internaţionale.

În municipiu activează, cu rezultate remarcabile şi fotoclubul «Floarea de colţ», din anul 1985, care prin organizarea de expoziţii şi saloane artistice, participă cu succes la diferite expoziţii¹².

Cercul speologilor amatori «Nypgaragus» din Râmnicu Vâlcea, este organizat la 1 iulie 1978, cu scopul de a descoperi, explora, studia şi ocroti fenomenele carstice (peşterile), existente în arealele calcaroase din judeţ şi din cele limitrofe. Bogata lor activitate a fost răsplătită cu premii şi trofee. Societatea editează bilunarul « Alutus ». În municipiu mai funcţionează Clubul de turism Vânturariţa.

Casa de cultură a sindicatelor a fost inaugurată în anul 1976, şi dispune de o sală de spectacole cu 544 locuri, având o scenă spaţioasă, cu deschidere de 12 metri, ceea ce-i asigură o vizibilitate perfectă ; o sală de conferinţe de 120 de locuri, mai multe locuri pentru bibliotecă, săli destinate diferitelor cercuri. Şi altele pentru expoziţii. Încă de la inaugurare, o serie de instituţii de cultură ca : Teatrul Naţional din Bucureşti, Teatrul mic, Teatrul de comedie, Teatrul de Operetă, ca şi teatre din Craiova, Piteşti, Sibiu, Baia Mare şi Valea Jiului, au organizat aici microstagiuni, cu participarea unui numeros public¹³.

În sala mare a Casei de cultură, au loc şi întruniri organizate de forurile judeţene, de diferite organisme şi asociaţii precum şi o serie de sesiuni ştiinţifice de comunicări şj referate pe plan local şi interjudeţean.

Amplasată în cartierul Ostroveni, Casa de cultură a Tineretului se numără printre cele mai impunătoare edificii din municipiu. Cabinetele şi secţiile sale, în săli modeme în care funcţionează numeroase cercuri tehnico-aplicative, antrenează sute de tineri din întreprinderi, din instituţiile şi şcolile oraşului, care încearcă să descifreze tainele electrotehnicii, tehnicii de calcul, ciberneticii etc. În egală măsură aici se desfăşoară şi o bogată activitate cultural-artistică. Formaţia de teatru s-a ridicat la cotele măiestriei, ocupând locuri fruntaşe la diferite bienale. Tinerilor din municipiu le sunt puse la dispoziţie o bibliotecă cu circa 100.000 de volume de literatură, politică, beletristică şi tehnico-ştiinţifică, o bibliotecă muzicală, o sală polivalentă şi altele de festivităţi, iar în apropiere o bază de agrement¹⁴.

De la data de 1 octombrie 1951, se află în fiinţă filiala Arhivelor Statului jud. Vâlcea, care conservă documente importante referitoare la istoria acestor locuri. Impunătorul local, dat în folosinţă în anul 1982, adăposteşte peste 1200 de acte din sec. XIV-XIX, colecţia de manuscrise din sec. XVII- XX, condicile mănăstirilor vâlcene, având documente începând cu anul 1355, colecţia de microfilme, 1500 matricii sigilare, pornind din 1707, fiind cea mai completă colecţie din ţară, colecţiile de planuri (1814-1952), fotografii şi vederi.

Materialul arhivistic însumează o cantitate de peste 5000 ml a principalelor fonduri din judeţ.

Arhiviştii au publicat în diferite reviste de specialitate rezultatele şi cercetările întreprinse şi au participat la diferite simpozioane şi congrese judeţene şi naţionale. Valorificarea tezaurului arhivistic s-a concretizat prin apariţia colecţiei¹ «Documentele Vâlcii» în care au fost publicate 10346 documente din perioada 1388-1944, şi anume un număr de 2232 integral şi 8114 sub formă de regest sau rezumat. În incinta instituţiei s-a deschis expoziţia «Permanenţa, continuitatea şi unitatea poporului român, reflectată în documente», într-un spaţiu special amenajat¹⁵.

Societatea de ştiinţe istorice funcţionează din anul 1962, iar din 1985, şi-a început activitatea la Râmnicu Vâlcea şi Comisia Română de istorie militară, filiala judeţeană, ce grupează cercetători, iubitori ai trecutului, unde se prezintă referate şi comunicări privind istoria locală şi se aniversează diferite evenimente legate de trecutul glorios de luptă al neamului. În municipiu s-a constituit filiala Vâlcea a uniunii « Vatra Românească » şi Asociaţia Probasarabia şi Bucovina.

Baza materială a circumscripţiilor sanitare din oraş a crescut, prin darea în folosinţă a noilor sedii şi dotarea acestora cu aparatura necesară. S-a extins spitalul vechi şi a fost organizat un centru stomatologic. În anul 1972, s-a dat în funcţiune spitalul din municipiu cu 700 paturi cuplat cu o policlinică. Noua construcţie s-a dotat corespunzător şi cu personal de specialitate. S-au creat noi secţii de reanimare, fizioterapie şi recuperare, endocrinologie, cardiologie etc., absolut necesare unui spital nou, iar dotarea cu aparatură şi instrumentar, ceea ce a creat largi posibilităţi pentru diagnosticare şi tratament. În 1977 s-a început activitatea la un centru de medicină nucleară, care are un rol însemnat în tehnica diagnosticării anumitor boli¹⁶.

Pentru a veni în sprijinul unei largi categorii de oameni ai Râmnicului în anul 1988, s-a construit un nou sediu al policlinicii oraşului amplasat în centrul municipiului. În toate unităţile economice, în şcoli sunt organizate dispensare sau policlinici.

După datele pe care le deţinem în ultima perioadă, indicele duratei medii de viaţă a populaţiei, a crescut de la 52 de ani, cât era în 1950, la 71 de ani, în prezent.

În municipiu funcţionează Leagănul pentru copii şi o Casă de copii şcolari, ca în judeţ să funcţioneze sanatorii pentru copii suferinzi de reumatism, boli respiratorii şi hepatită în staţiunile Govora, Olăneşti, Călimăneşti. Recent la Râmnicu Vâlcea s-a construit un spital materno-infantil cu 400 paturi. Pe plan local activează societatea « Salvaţi Copiii ! ».

Pentru formarea cadrelor medicale, cu pregătire medie în anul 1955 s-a înfiinţat Şcoala postliceală de tehnică sanitară, în localul Liceului de fete de pe str. Gen. David Praporgescu, apoi Liceul sanitar a început să funcţioneze într-un sediu nou.

Numărul de doctori a ajuns la 400, iar cadrele sanitare cu pregătire medie, la 1500, revin la un doctor mai puţin de 600 locuitori, faţă de 2500 în 1970.

Numeroşi medici de prestigiu cum sunt Mircea Angelescu, Octav Costăchel, Gh. Stoenescu, V. Vlădescu, Luca Ion, O. Marinescu-Paşoi, Denisa Bejan, P. Teodorini, Popescu Romulus, Constantin Dumitrescu, Popescu Valentin, Virginia Ioaniţescu, Ion Şerbulescu, Cristian Bengescu, Corneliu Zeană, Maria Pătraşcu, Trestian Găvănescu, Rarinca Aristide, Mihail Banacu, Rodica Costia şi doctorul stomatolog Gh. Rădoi, ca să amintim numai pe câţiva, s-au născut, au studiat sau au lucrat cu pasiune în această localitate.

Filiala judeţeană a Uniunii Societăţilor de Ştiinţe medicale coordonează activitatea ştiinţifică în care sunt angrenaţi mulţi specialişti, remarcându-se în special cei din domeniul sănătăţii publice, igienei, endocrinologiei, istoriei medicinii, chirurgiei, balneo-fizioterapiei. Sub egida filialei aici se desfăşoară anual manifestări ştiinţifice, cu participarea judeţeană, interjudeţeană şi naţională.

Zestrea sportivă a municipiului se reducea în anul 1945 la o asociaţie 5 echipe de elevi şi 2 baze sportive. În anul 1947 se găseau organizate un număr de 5 colective, care numărau între 80 şi 100 membrii precum « Clubul sportiv muncitoresc » şi «Societatea sport, gimnastică şi turism » a liceului din Râmnicu Vâlcea.

După anul 1948, se constituie asociaţiile«Flamura Roşie », «11 Iunie », «Locomotiva », « Voinţa »| și« Progresul » şi se organizează un campionat de fotbal judeţean în care activau 8 echipe de seniori şi de 3 juniori. Baza sportivă era formată de 2 terenuri de fotbal (Zăvoi şi «Armata» Râmnicu Vâlcea), 3 de volei «Tipografie», «11 Iunie», « Zăvoi ») un ştrand şi 2 săli de gimnastică în incinta liceelor de băieţi şi fete din oraş. Sportul local începe să se afirme şi pe plan naţional. Echipa de fotbal « Vâlceana » participă începând din 1946 în divizia C. Mady Marotinescu obţine în 1948, la concursul de schi de la Predeal, locul I pe ţară şi placheta de aur¹⁷.

La Râmnicu Vâlcea se desfăşoară prima ediţie a campionatelor de lupte câştigată de reprezentativa regiunii Vâlcea. La finala concursului pe ţară din 1955, echipa de fete a asociaţiei sportive « Voinţa » şi echipa de băieţi a Liceului « Nicolae Bălcescu » ocupă locul I pe ţară. În anii 1957-1959, de trei ori consecutiv, formaţia de gimnastică a liceului « Nicolae Bălcescu » cucereşte titlul de campioană şcolară a ţării. În 1958, ia fiinţă o secţie cu program de educaţie fizică pe lângă liceul nr.7 (Vasile Roaită, azi Mircea cel Bătrân) din oraş, cu trei specialităţi : atletism, gimnastică şi volei. Sportivii acestei şcoli au cucerit de-a lungul vremii, 10 titluri de campioni republicani de juniori la gimnastică, 14 titluri la atletism şi un titlu de campion la volei.

În anul 1959 a fost înfiinţată şcoala sportivă de pe lângă liceul « Nicolae Bălcescu » cu secţii la : baschet, handbal, atletism, fotbal şi tenis de masă.

Baza sportivă actuală este formată dintr-un stadion modernizat cu 15000 de locuri, sala polivalentă cu 3000 de locuri, complexul sportiv « Arenele Traian » cu 4000 de locuri, în afară de sălile de sport ale şcolilor din municipiu, a terenurilor de fotbal, baschet, volei, tenis de câmp, popicarii şi bazine de înot¹⁸.

Clubul sportiv « Chimia » Rm. Vâlcea, înfiinţat în 1946 s-a remarcat o perioadă lungă de timp prin participarea echipei de fotbal sub denumirea: Flamura Roşie, Unirea, Şantierul naţional Govora, Chimia, la campionatele diviziilor C, B şi A. Are patru secţii: atletism, caiac-canoe, fotbal, volei. Printre performanţelor deosebite se numără câştigarea în 1973 a cupei României la fotbal şi obţinerea a două titluri de maestru al sportului.

Asociaţia sportivă « Chimistul », înfiinţată în anul 1958 pe lângă Combinatul chimic Râmnicu Vâlcea, are secţii de lupte, fotbal, şah şi handbal. În şirul celor mai remarcate succese ale handbalului clubului «Chimia» se numără cucerirea titlului de campioană naţională în 1989 şi 1990, ca în luna mai 1989 să intre pentru a doua oară în posesiunea prestigioasei cupe I.H.F¹⁹.

Rezultatele remarcabile s-au obţinut la baschet fete, la volei fete, tenis de masă fete, şah, lupte.

Din cadrul acestor unităţi de profil şi asociaţii din municipiu s-au ridicat şi afirmat pe plan naţional şi internaţional, sportivi de renume cum sunt: Ion Alexandrescu, Florin Cheran, Vasile Sanda, Ion Petrică, Marian Gibea, Sorin Gîngu (fotbal); Ioana Liteanu, Laurenţiu Dumănoiu, Leonida Sorbală (volei); Dalben Constanţa, Paula Misăilă, Iovan Magdalena, Laura Niţulescu, Al. Vinăreanu (baschet); Verigeanu Maria, Târcă Mariana, Edit Matei, Lăcrămioara Lazăr, Denisa Nan, Cristina Dogaru (handbal); Alboiu Maria, Bogoslav Maria (tenis de masă); Emilia Vătăşoiu-Liţă, Popescu Cornel (gimnastică); Rădulescu Jan (şah); Marotineanu Magdalena, Panaitescu (schi); I. Romanciuc, Gavril Dinică, Vasile Stamatie, Vasilica Mihai (caiac-canoe); Viorica-Suică Enescu, Adrian Ghioroaie, Remus Cercel, Maria Barbu, Liliana Leau, Ion Rizea, Marius Băjescu, Minodora Pluteanu, Constantin Ene, Adrian Marinescu (atletism); Eugen Preda, Gh. Lincu (box) şi Ciprian Popescu la judeţ juniori, Horia Leculete şi foarte mulţi alţii, care sunt în curs de afirmare.

Satisfacţii deosebite ne-au adus în ultima perioadă evoluţia echipelor feminine la handbal, baschet şi volei, aflate la cotele înalte ale măiestriei sportive, concurând la locuri fruntaşe pe plan naţional şi internaţional²⁰.

Note bibliografice

1.Judeţul Vâlcea. Monografie, Bucureşti, 1980, p.203
2.Ibidem p.204
3.C. Simian, Tipografii şi tipografi la Rm. Vâlcea, Râmnicu Vâlcea, 1972, nep.
4.Societatea Anton Pann, Râmnicu Vâlcea. Acte constitutive, 1984, p.29
5.Teatrul Popular Rm. Vâlcea. 50 de ani de teatru vâlcean 1921-1971, p.31
6.Ibidem
7.Vâlcea. Muzee şi monumente, Rm. Vâlcea, 1986, p.36
8.Corneliu Tamaş, Râmnicu Vâlcea, Bucureşti, 1989, p.75
9.Ibidem p.56-65
10.Corul de Cameră Eufonia Râmnicu Vâlcea, Stagiunea 1985-1986
11.« Izvoraşul », decembrie 1989, Rm. Vâlcea
12.Expoziţie de artă fotografică, februarie 1989, Rm. Vâlcea, 1989
13.Corneliu Tamaş, op. cit., p.46-47
14.Ibidem
15.Corneliu Tamaş, Filiala Arhivelor Statului judeţului Vâlcea, Bucureşti, p.52
16.Judeţul Vâlcea, p.189
17.Ibidem p.325-326
18.Ibidem p.327
19.Ibidem p.328
20.Corneliu Tamaş, Istoria Râmnicului, p.250