Râmnicu Vâlcea – Patrimoniul cultural mobil

Muzeul de Istorie a Judeţului Vâlcea se află chiar în centrul municipiului Râmnicu-Vâlcea, pe cea mai circulată arteră şi în apropierea unor instituţii de cultură precum Biblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul”, Filarmonica „Ion Dumitrescu”, Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale, iar modernizarea sediului său a permis o nouă abordare expoziţională şi achiziţionarea de materiale competitive – element cert al unei viitoare expoziţii de bază atractive; are o tradiţie a manifestărilor de calitate, dar şi o bibliotecă de specialitate (peste 19.000 volume), un laborator de restaurare-conservare, precum şi specialişti atestaţi (arheologi) ce atrag fonduri prin descărcări de sarcină arheologică şi de protejare a siturilor. Muzeul de Istorie deţine 28 piese tezaur şi 4 piese fond, valori de patrimoniu cultural naţional.

Casa Memorială „Anton Pann” Râmnicu-Vâlceaeste obiectivul cu cel mai mare număr de vizitatori din întreaga reţea muzeală din judeţ. Expoziţia de bază ilustrează interiorul unei modeste locuinţe de târg din secolul al XIX-lea, aici fiind prezentate piese de mobilier (divan, bibliotecă, masă, scaune), obiecte decorative din cositor, alamă, alpaca şi portrete ale unor personalitati din epocă precum Meletina, stareţa mănăstirii Dintr-un Lemn sau tipograful Ion Popovici. Într-o altă cameră, este prezentat un interior în care se află mobilier pictat, specific zonei transilvănene, evidenţiind legătura pe care Anton Pann a avut-o cu spaţiul de peste munţi. În ultima încăpere a muzeului sunt prezentate lucrări muzicale, culegeri de folclor, poezii şi povestiri ale lui Anton Pann. (Noul Erotocrit, Sibiu, 1837, Fabule şi istorioare, Bucureşti, 1841, Povestea Vorbei, Bucureşti, 1847, Nastratin Hogea, Bucureşti, 1853 etc.), scoţând în valoare activitatea sa tipografică şi literară;

Muzeul de Artă (Casa Simian) deţine o bogată colecţie de tablouri ale unor pictori români celebri (Theodor Aman, Ştefan Luchian, Theodor Pallady, Nicolae Grigorescu, Camil Ressu, Ion Ţuculescu, Corneliu Baba, Nicolae Tonitza şi alţii), o bogată colecţie de icoane vechi şi porţi împărăteşti (clasate la categoria Tezaur); dispune de un atelier de grafică şi pictură, precum şi de o frumoasă curte interioară, care găzduieşte o galerie originală de expoziţii temporare, dar şi diverse manifestări culturale, devenind un punct de marcă în viaţa culturală locală.

În Vâlcea se păstrează peste 10.500 de volume de carte veche, de patrimoniu cultural naţional, deţinute de patru mari instituţii culturale Arhiepiscopia Râmnicului, Muzeul Judeţean Vâlcea, Biblioteca Judeţeană “Antim Ivireanul” şi Direcţia Judeţeană Vâlcea a Arhivelor Naţionale. Biblioteca veche a Arhiepiscopiei Râmnicului păstrează la loc de cinste cartea de patrimoniu, împărţită pe două secţiuni: carte veche românească (1.524 volume) şi carte veche străină. În anul 1705, o dată cu venirea sa ca episcop al Râmnicului, Antim Ivireanul îşi aduce tipografia proprie de la mânăstirea Snagov şi ctitoreşte centrul tipografic al Râmnicului, tipărind în trei ani (1705-1707) nouă cărţi religioase. Activitatea tipografică a fost continuată de episcopii Damaschin, Inochenţie, Climent, Grigorie Socoteanu, Partenie, Chesarie, Filaret, Nectarie. 

Sursa: Enciclopedia judeţului Vâlcea, vol. II – Localităţile urbane; Editura Fortuna, Râmnicu Vâlcea, 2012