Râmnicu Vâlcea: repere privind ştiinţa şi tehnica în Evul mediu

Tehnica xilogravurii. Peste circa o jumătate de secol, între 1705-1708, marele ierarh, cărturar şi orator Antim Ivireanul, în timp ce era episcop la Râmnic, a tipărit în tipografia adusă de el la Episcopia Râmnicului, mai multe cărţi, contribuind substanţial la dezvoltarea artei şi tehnicii tipăririi cărţilor, prin „ilustrarea cu gravuri, realizarea unor frontispicii, de asemenea majusculele, vinietele, executate în xilogravură”⁴.

b) Aspecte ştiinţifico-tehnice din domeniul economic

Industria extractivă. În anul 1720, inginerul austriac Friedrich Schwanz remarca munca istovitoare depusă de spălătorii de minereu, care adunau firişoare de aur din aluviunile nisipoase ale Oltului, pentru a le preda stăpânirii⁵. Informaţiile călătorilor străini se referă, printre altele, şi la aluviunile Olăneştiului⁶ (râu care în vechime se numea Râmnic).

Prelucrarea ţesăturilor. Aşa cum apreciază cercetătoarea Veronica Tamaş, „a doua jumătate a secolului al XV-lea, pentru meşteşugarii orăşeneşti din domeniul ţesăturilor şi al prelucrării lor, a însemnat o adevărată epocă de avânt”⁷. În 1598, la Râmnic funcţiona o moară de postav; este posibil ca postăvarii de aici să fi fost activi şi mai târziu, în vremea lui Matei Basarab⁸. Cercetătorii consideră că în locul numit „La Cetate” din cartierul Sticlărie (comuna suburbană Goranu din Râmnicu-Vâlcea), în vremea lui Matei Basarab ar fi existat o fabrică pentru producerea sticlei⁹, de la care ar proveni şi denumirea locului, iar un document din 1673 consemnează un loc lângă Râmnicu-Vâlcea, „din sus de moara de hârtie”¹⁰.

Morărit. Municipiul reşedinţă de judeţ îşi datorează prima atestare documentară (20 mai 1388), menţionării – printre altele – a unei mori: „vodaniţa na ribniţe” – o moară la Râmnic  (sau pe râul Râmnic!?). Ambele – moara şi localitatea – sunt, însă, mult mai vechi, din moment ce în acelaşi document, domnitorul emitent, Mircea cel Mare, menţionează „o moară pe care a dăruit-o Dan voievod” (1383-1386)¹².

Viticultura. Cele mai vechi mărturii despre creşterea viţei de vie în judeţul Vâlcea, datează din vremea lui Mircea, fiind atestate odată cu Râmnicul: în documentul din 20 mai 1388, printre alte danii făcute ctitoriei sale – M-rea Cozia, Mircea cel Mare îi dăruieşte o vie “tot acolo” (i. e., la Râmnic) şi 10 buţi de vin¹⁴.

c) Ştiinţe socio-umane

În domeniul lingvisticii, toţi cercetătorii acestui domeniu sunt unanimi în a aprecia că gramatica lui Ienăchiţă Văcărescu (Observaţii sau băgări dă seamă asupra regulelor şi orânduielelor gramaticii româneşti), tipărită în 1787 la Râmnicu-Vâlcea (în tipografia Episcopiei Râmnicului), este cea mai de seamă contribuţie la cercetarea limbii române de la sfârşitul secolului al XVIII-lea¹⁵.

Note bibliografice

2. Vezi: Enciclopedia judeţului Vâlcea, vol. I, Prezentare generală, Râmnicu-Vâlcea, Ed. Fortuna, pag. 416.

3. Vezi ediţia contemporană îngrijită de acad. G. Mihăilă, cu un extins şi doct studiu despre savant: B. P. Hasdeu, Cuvente den bătrâni, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1983, pag. 299-425.

4. Florin Faifer, Antim Ivireanul, în DLR, pag. 43.

5. Istoria ştiinţei, pag. 48.

6. N. Maghiar, Şt. Olteanu, Din istoria mineritului în România, Bucureşti, 1970, pag. 134.

7. Veronica Tamaş, O moară de postav la Râmnic în timpul lui Mihai Viteazul, în „Studii vâlcene”, VI, Râmnicu-Vâlcea, 1983, pag. 39 – 42.

8. Ibidem, pag. 40-41.

9. Monumente istorice, pag. 157.

10. Pr. Ioan D. Ciucă, prof. Domniţa Ciucă, prof. Ion M. Ciucă, Priorităţi istorice vâlcene (în cont., Priorităţi vâlcene), Complexul de Spiritualitate Creştin-Ortodoxă „Sf. Nicolae” – Câmpu-Mare, 2002, pag. 195.

11. Corneliu Tamaş, Ion Soare, Carmen Andreescu, Tezaur medieval vâlcean. Catalogul documentelor de la Arhivele Statului din Râmnicu-Vâlcea , 1388-1715 (în cont., Tezaur medieval), Bucureşti, 1983, pag. 170, doc. nr. 462.

12. Tezaur medieval, pag. 19, doc. nr. 1.

13. Veronica Tamaş, Mărturii documentare privind viticultura din judeţul Vâlcea în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu (1688-1714), în „Studii vâlcene”, I (VIII)/2003, pag. 52.

14. Vezi nota 9.

15. V., de pildă, Stănuţa Creţu, Văcărescu Ienăchiţă, în DLR, pag. 894.

Sursa: Enciclopedia judeţului Vâlcea, vol. II – Localităţile urbane; Editura Fortuna, Râmnicu Vâlcea, 2012