Râmnicu Vâlcea şi Revoluţia de la 1821

Pentru a pune stavilă panicii şi fugii spre Transilvania, a boierilor, negustorilor şi înaltului cler şi a  tempera spiritele prădalnice din rândurile oastei Eteriei, Tudor a trimis câteva detaşamente pentru protecţia şi întărirea oraşelor Ocnele Mari şi Râmnic, în condiţiile în care Eteria îşi dezvăluia treptat intenţiile de subordonare a oastei lui Tudor scopurilor lor şi transformarea Principatelor Române în cap de pod, în confruntarea grecilor cu oastea otomană. Tudor intenţiona să treacă Oltul pe la Râmnic, hotărât să reziste, conform planului, în mânăstirile din Vâlcea, „pe care le-am umplut cu zaherele şi panduri”².

După uciderea mişelească a lui Tudor, la Goleşti, de către eterişti (21 mai/2iunie)”³ şi trecerea oştirii sale, cu sprijinul complotiştilor, sub comanda Eteriei (ceea ce a dus la grabnica ei dezagregare), oastea otomană care se îndrepta către Târgovişte, i-a înfrânt cu uşurinţă pe eterişti la Mânăstirea Nucet. Ipsilanti a ordonat retragerea din Târgovişte spre Olt, grija sa principală fiind să-şi asigure refugierea în Transilvania. Demoralizaţi, eteriştii s-au îndreptat spre Râmnicu-Vâlcea⁴. Mulţi dintre panduri nu aflaseră încă nimic despre asasinarea conducătorului revoluţiei. Aşa se explică faptul că la Râmnicu-Vâlcea, „40 de oşteni, mai toţi căpitani, rugară pe Protopopescu să le facă jalbă către prinţul Ipsilanti, rugându-l să le dea pe slugerul Tudor, în care ei au încredere, şi la glasul căruia au năpustit casele şi s-au sculat cu armele ca să capete drepturile ţării”⁵. Între cei trimişi cu această cerere, era şi autorul memoriului care va mărturisi, mai târziu, despre diversiunea prin care Ipsilanti le-a ascuns căpitanilor lui Tudor moartea acestuia⁶. 

Note bibliografice

1. Vâlcea. Monografie, Bucureşti, Editura „Sport-Turism”, 1980, pag. 51.

2. C. D. Aricescu, Istoria revoluţiunii române de la 1821, Craiova, 1874, pag. 225; Istoria românilor, vol. VII, tom I, Bucureşti, Editura Enclopedică, 2003, pag. 296.

3. D. Bălaşa, P. Purcărescu, Luptele pandurilor şi eteriştilor de pe Valea Oltului (1821), în „Buridava”, 1/ 1972,                 pag. 295-320.

4. Istoria românilor, pag. 44; C. D. Aricescu, Op. cit., pag. 282-283.

5. C. Tamaş, Op. cit., pag. 184; v. şi D. Bălaşa, P. Purcărescu, Luptele pandurilor şi eteriştilor de pe Valea Oltului (1821), în „Buridava”, 1972, pag. 311.

6. Ibidem.

Sursa: Enciclopedia judeţului Vâlcea, vol. II – Localităţile urbane; Editura Fortuna, Râmnicu Vâlcea, 2012