Răscoala de la 1907 în Băbeni/ Vâlcea

„Prea mare ignoranţă la sate, prea mare mizerie economică de la sate…. lipsa de pământ, de cultură şi islaz, regimul silnic al învoielilor agricole, exploatarea tiranică a arendaşilor”¹⁰¹ – au fost cauzele mişcărilor ţărăneşti din 1907 şi în Băbeni, pe care le amintea de fiecare dată Ştefan Nicula, învăţător, intelectual rural, cu ocazia întrunirilor cu ţăranii. Era susţinut şi de G. Didicescu, învăţătorul care îşi avea domiciliul în Ioneşti -Fişcălia. Învăţătorii din Băbeni şi Ioneştii Govorii ţineau, în cadrul cercurilor de popularizare a ştiinţei şi cu ocazia întrunirilor cu ţăranii, cuvântări prin care îndemnau la nesupunere faţă de Bazacliu, arendaşul moşiei Valea Mare – Lahovary. Cei mai năpăstuiţi, erau ţăranii de pe valea Otăsăului şi Luncavăţului, până la Zăvideni. Autorităţile de atunci, au înfiinţat la Băbeni, centru de plasă, Jandarmeria călare având drept obiectiv supravegherea, depistarea capilor răsculaţilor şi trimiterea lor la Râmnic.

Ţăranii din Băbeni s-au răzvrătit (mai mult mişcări de protest, fără amploare) sub conducerea învăţătorului Ştefan Nicula. Printre protestatari, se aflau Nistor N Băbeanu şi Ioniţă Constantin Andrei, susţinuţi şi de şeful gării, Chiriţescu. La 18 martie 1907, acesta trimite o telegramă prin care informează prefectura judeţului Vâlcea că „spiritele sunt agitate şi poate izbucni răscoala dinspre Frânceşti-Mânăstireşti” (Ibidem, 146).

Protestele s-au încheiat cu arestări. La 24 martie 1907, şeful plutonului de jandarmi Băbeni comunică prefectului: „am trimis la Râmnicu Vâlcea patru arestaţi împreună cu actele dresate, ca instigatori la răscoală” (Ibidem, 206).

La locuinţele învăţătorilor Ştefan Nicula şi G. Didicescu, s-au făcut percheziţii, dar nu s-au găsit materiale propagandistice, şeful poliţiei consemnând că aceştia au fost preveniţi şi au distrus dovezile, de aceea trebuie supravegheaţi în continuare: „Nu sunt străini de această afacere (. . .), „s-au temut că are să li se facă asemenea percheziţie şi au ştiut să ia măsuri spre a distruge toate publicaţiile ce i-ar fi compromis” (Ibidem, LXI). Era vorba despre „Revista învăţătorilor”, editată de Atanasie (Ştefan) Nicula şi distribuită în Băbeni şi împrejurimi.

S-a păstrat o situaţie statistică cu numărul ţăranilor din localitate care şi-au arendat pământul în anul 1907 şi motivele:

14 locuitori au arendat pământul de la 2 la 11 ani, 62,62% din suprafaţa deţinută, cu preţul de 11 lei/ha/an;

4 locuitori au arendat „din nevoia de bani”;

8 locuitori au arendat datorită „cauzelor de forţă majoră”;

1 locuitor şi-a găsit altă ocupaţie şi are domiciliul în altă parte;

1 locuitor, deşi împroprietărit, nu s-a mutat în Băbeni. (Ibidem, 220).

Mai existau 15 arendaşi care acaparaseră pământurile celor din zonă, motivele fiind „nevoia acestora de bani” (Ibidem).

Moşierul Grigore N Lahovary deţinea în Băbeni-Bistriţa 600 ha, de care răspundea arendaşul C. P. Bazacliu din Şirineasa (Ibidem, tabelul nr. 5).

Din 10 aprilie 1907, datează şi un document prin care inspectorul comunal al plăşii Bistriţa informează despre o altă percheziţie şi rezultatele ei, „efectuată la învăţătorul Şt. Nicula din comuna Băbeni” (Ibidem, 257-258).