Resursele turistice biogeografice în Vâlcea

a. Potenţialul turistic al vegetaţiei

Vegetaţia are un rol deosebit de important în structura patrimoniului turistic al judeţului Vâlcea, purtând amprenta majoră a solului pe care se dezvoltă, precum şi a condiţiilor climatice specifice regiunii. Elementele de vegetaţie, în general, şi mai ales pădurile, contribuie în mare măsură, în forme extrem de variate, la sporirea atractivităţii cadrului natural al judeţului. Modul lor de repartizare şi grupare, în funcţie de condiţiile de relief şi climă, determină existenţa unui peisaj specific din punct de vedere turistic având şi funcţia de înfrumuseţare a peisajului, dar şi de recreere. Curba atractivităţii scade dinspre zonele înalte, respectiv dinspre păşunile alpine şi pădurile de conifere către zonele joase. Ca element peisagistic, pădurea atrage turiştii prin sentimentul întoarcerii la natură pe care îl induce, prin rolul de echilibru faţă de stressul cotidian, prin posibilităţile oferite pentru efectuarea drumeţiilor, devenind adevărate arii polarizatoare pentru turişti. Menţionăm faptul că pădurile (de foioase şi conifere) reprezentă aproape jumătate din suprafaţa judeţului (46%), situându-se din acest punct de vedere pe locul al doilea după judeţul Suceava şi cu mult peste media pe ţară care este de circa 26%.

În afară de pădurile propriu-zise, există numeroase alte specii de plante ocrotite, declarate monumente ale naturii, fiecare specie în parte contribuind, într-o proporţie mai mare sau mai mică, la diversificarea atractivităţii de ansamblu. Dintre speciile de plante ocrotite au fost declarate monumente ale naturii un număr de 17 specii (Ploaie Gh.,1999). Printre cele mai cunoscute menţionăm: tisa (Taxus baccata), floarea de colţ (Leontopodium alpinum – foto 8), laricea sau zada (Larix decidua), ghinţura galbenă (Genţiana lutea), bulbucii de munte (Trollius europaeus – foto 9), angelica (Angelica archangelica), iedera albă sau liliacul alb de munte (Daphne blagayana), tulichina (Daphne mesereum), laleaua pestriţă (Frittilaria meleagris), sângele voinicului (Nigritela rubra), bujorul de munte sau smirdarul (Rhododendron kotschy – foto 10), ghimpele (Ruscus aculeatus) etc.

Pentru protecţia florei, pe teritoriul judeţului există un număr de 29 de rezervaţii naturale care beneficiază de protecţie, cadrul legal fiind asigurat de mai multe legi şi hotărâri emise de-a lungul anilor. La acestea Ploaie Gh. mai propune 12 rezervaţii, iar Dumitrescu D. încă două.

Dintre cele mai reprezentative menţionăm:

►Rezervaţia Mlaştina Mosoroasa

►Rezervaţia Sterpu-Dealul Negru

►Rezervaţia Jnepenişul Stricatul

►Rezervaţia Pădurea Silea

►Rezervaţia Căldarea Gâlcescu

►Rezervaţia Cristeşti

►Rezervaţia Miru-Bora

►Rezervaţia Pădurea Latoriţei

►Rezervaţia Valea Cheii

►Rezervaţia Pădurea Călineşti-Brezoi

b. Potenţialul turistic al faunei

Dintre toate componentele mediului natural, fauna este elementul cel mai mobil, fapt ce se răsfrânge asupra modului de integrare în grupa atracţiilor turistice şi a exploatării propriu-zise. Varietatea şi etajarea altitudinală a reliefului judeţului, precum şi condiţiile climatice şi de relief favorabile se reflectă direct în capacitatea şi varietatea faunei. Turismul cinegetic este practicat de o anumită categorie de participanţi, relativ redusă numeric, dar din ce în ce mai numeroasă în ultimii ani Obiectul principal al recreerii îl constituie prezenţa şi vânarea animalelor mari sau cu blănuri preţioase. Trofeele de vânătoare reprezintă una dintre motivaţiile esenţiale ale practicării acestiu tip de turism.

În judeţul Vâlcea trăiesc 15 specii de animale ocrotite îndeosebi prin măsurile luate la nivelul ocoalelor silvice.

Din datele înscrise în tabelul nr.1 se poate constata că judeţul Vâlcea dispune de un efectiv cinegetic valoros, variat şi cu elemente de importanţă economică. Bonitatea, deşi nu a atins nivelurile superioare la toate speciile poate fi îmbunătăţită, deoarece condiţiile naturale sunt foarte bune. Concludentă în acest sens este rapida înmulţire a caprei negre, ursului şi a cerbului carpatin.

Tabelul nr. 3 Situaţia   resurselor   cinegetice   pentru   fondurile de vânătoare   ale judeţului Vâlcea

(Sursa: Direcţia Silvică a judeţului Vâlcea)

Protejarea acestui fond cinegetic valoros se poate face numai prin măsuri specifice de ocrotire a tuturor speciilor, şi care să acopere întreaga suprafaţă a judeţului: amenajarea unor hrănitori, a izvoarelor şi a potecilor de vânătoare, construirea de observatoare, colibe de vânătoare etc. Dacă la aceste măsuri mai adăugăm şi o foarte raţională exploatare a vânatului, valoarea cinegetică a judeţului Vâlcea ar creşte contribuind la dezvoltarea acestui tip de turism.

Ca urmare, se impune ca toate masivele montane să fie incluse în planul de perspectivă al amenajărilor turistice ca sectoare de specializare cinegetică. Propunerea porneşte de la ideea că, în perspectiva valorificării turistice a întregii ţări, trebuie să se ia în consideraţie potenţialul turistic al fiecărui judeţ, păstrându-se unele arii mai izolate, de care o bună parte din turiştii viitorului vor avea nevoie.

Sursa: Enciclopedia judeţului Vâlcea, Editura Fortuna, Râmnicu Vâlcea, 2010 (pag. 726-727). Coordonator: Ion Soare; Autori: N. Daneş, Gh. Dumitraşcu, D. Dumitrescu, Fl. Epure, Em. Frâncu, I.St. Lazăr, Arhim. Veniamin Micle, Sorin Oane, Marian Pătraşcu, Petre Petria, Gh Ploaie, Al. Popescu-Mihăeşti, Silviu Purece, I. Soare, Răzvan Theodorescu. „Volum realizat în cadrul Forumului Cultural al Râmnicului şi apărut sub egida şi cu sprijinul  financiar al Consiliului Judeţean Vâlcea.”