Revoluţia de la 1848 la Drăgăşani

O contribuţie importantă a locuitorilor din Drăgăşani, a constituit-o aprovizionarea taberei militare de panduri şi dorobanţi, organizată de generalul Gheorghe Magheru la Râureni. Un număr însemnat de drăgăşăneni s-au înscris ca voluntari în rândul combatanţilor, fapt consemnat în documentele vremii (Şerban, 2004, 109). Astfel, în bugetul de venituri şi cheltuieli din anul 1848, se precizează că „130 lei s-au plătit la 36 de oameni în două rânduri …, care au dus răcuţii la Râmnic”; aceeaşi precizare o întâlnim în bugetul pe acelaşi trimestru al satului Zlătărei, unde o sumă de 22,00 lei, iarăşi luată din cutie, era destinată pentru „leafa dorobanţilor Magherului”.

Precum se ştie, revoluţia paşoptistă a fost înăbuşită prin intervenţia armatelor imperiilor vecine – otoman şi ţarist. La 5 octombrie 1848, cârmuitorul judeţului Dolj anunţa Departamentul din Lăuntru că Mehmet paşa, abia venit în Craiova, aştepta sosirea, peste o zi, a unei oştiri turceşti de la Drăgăşani, cu un efectiv „ca la o mie de ostaşi” (DJDAN – PJD, dos. 82/1848, f. 47). Spiritul dreptăţii şi libertăţii sociale, care cuprinsese populaţia, a dăinuit încă multă vreme: locuitorii nu mai ascultau de ordinele vechiului regim şi    n-ar mai fi dorit revenirea acestuia. In satele din plasa Oltul, cu sediul la  Drăgăşani, ţăranii nu încetaseră acţiunile de nesupunere faţă de autorităţi nici anul următor. Au fost semnalate numeroase cazuri când ţăranii refuzau să aprovizioneze cu cereale şi lemne armatele invadatoare externe, sau când cârmuitorii locali şi dorobanţii erau alungaţi de săteni. La Drăgăşani, comisarul Barbu Dranoveţeanu este  maltratat în plină piaţă, atunci când îi anunţă pe locuitori de venirea în oraşul lor, a lui Omer Paşa. Sunt denunţaţi Ilie Breazul şi Badea Cismarul fiind „mai isteţi la împotrivire”. Tot ei „l-au lovit în cap, cât au ieşit şi sânge”, pe comisarul târgului (1848 în Vâlcea, 1978, 299). Prin porunca cu nr. 576 din 22 ianuarie 1849, Cârmuirea Judeţului Vâlcea a cerut Subprefecturii Plăşii Oltul să facă raport asupra celor întâmplate şi să-i trimită la Râmnic pe cei doi vinovaţi (Ibidem, 301). Printre revoluţionarii arestaţi după înfrângerea revoluţiei, figurează şi Gheorghe Sutescu, originar din Drăgăşani, fost subrevizor şcolar în plasa Balta – jud. Dolj (Petrescu, 1969, 226). Trebuie menţionat şi faptul că un Ştefan Dumitru Nedelea din Zlătărei, militar făcând parte din Regimentul nr. 2 Pompieri, a participat şi a fost rănit la lupta din Dealul Spirii, din Bucureşti (1848 în Vâlcea, 1978, 355).

Şi în anii următori, locuitorii din Drăgăşani au continuat să lupte împotriva stăpânirii, pentru dreptate socială. În 1852 ei se revoltă, de data aceasta, împotriva lui Ion Solomon, care luase în arendă moşia Drăgăşani de la Episcopia Râmnicului. Motivul revoltei lor l-a constituit faptul că Solomon  le-a pretins, în afara capitaţiei, pe care o achitaseră, şi alte sume mari de bani (DJDAN, dos. 19/1952, nenum.).