SALONTA – Scurt istoric / NAGYSZALONTA – Rövid történeti áttekintés

         Spre vest de localitate, la 6–7 km se afla cetatea Culișer, puternic centru politic și economic pentru acea perioadă.

         În 1598, această cetate și vatra veche a Salontei au fost distruse de turcii izgoniți de sub cetatea Oradiei. Cetatea Culișerului nu va mai fi repopulată, în timp ce Salonta se va reface după o scurtă perioadă, prin reîntoarcerea unora din populația refugiată și așezarea celor 300 de oșteni liberi (haidoni), stabiliți aici de către principele Transivaniei, Stephanus Bocskai, în anul 1606, cu scopul apărării acestor ținuturi împotriva turcilor. Haidonii au fost scutiți de plata dărilor (act de donație din 14 martie 1606). Au primit suprafețe impunătoare de pământ, pe care le cultivau. Ei au preferarat locul ferit al Salontei, înconjurat de mlaștini și păduri. Data fixării oștenilor pe actualul teritoriu este 3 iunie 1606, dată care a fost declarată prin Hotărârea Consiliului Local ca „Ziua Orașului Salonta“.

         În perioada următoare au început să construiască Cetatea Salonta, împrejmuită cu șanțuri de apărare, în care a fost introdusă apa Culișerului. În mijlocul cetății a fost construit un turn de observare, singura construcție păstrată până azi și declarată monument istoric. În zilele noastre acest turn adăpostește Muzeul Memorial „Arany János“. În deceniile care urmează, sub conducerea căpitanului Joethe Gergely orașul trece printr-o perioadă de înflorire.

         Privilegiile acordate de către principele Stephanus Bocskai au fost întărite în 1691 de către împăratul Leopold, dar în 1700, Curtea Imperială renunță la serviciile militare ale oștenilor liberi și anulează privilegiile de până atunci. Așezările oștenilor liberi din Bihor au fost donate familiei contelui de Eszterházy, căruia salontanii erau obligați să plătească anumite sume de bani. Urmașii lor au încercat să-și recapete privilegiile pierdute, fără să reușească însă. Situația lor grea a luat sfârșit odată cu legile din 1848. După înfrângerea revoluției, aceste teritorii au fost subjugate de habsburgi, care au instalat un regim absolutist.

         În a doua jumătate a secolului XIX au fost începute lucrările de desecare a mlaștinilor și construirea liniei ferate, fapt ce a contribuit la dezvoltarea teritorială a orașului.

         La începutul secolului XX își fac apariția primele instituții cu caracter capitalist în industrie, comerț și agricultură. După al doilea război mondial Salonta capătă un profil industrial-agrar.

         După evenimentele din 1989 și în orașul Salonta se simt schimbările democratice, care caracterizează întreaga societate românească./

         Nagyszalonta Bihar megye nyugati részén, Nagyváradtól 39 km-re délre fekszik a Nagyváradot Araddal összekötő út mentén. Nyugati irányba nemzetközi vasút és műút köti össze Magyarországgal. A várost a Kölesér szeli át.

         Az első írásos említés 1214-ből való, ahol Zolunta néven szerepel e település II. Endre király adománylevelében. Aztán egyházi tulajdon, majd a Lemenchei, később a Toldi család tulajdona lesz. 1332-ben Zalanta, 1462-ben Zalantha, majd 1587-ben Szalonta néven van említve.

         A településtől 6–7 km-re nyugatra feküdt Kölesér vára, mely a maga korában jelentős politikai és gazdasági központ volt.

1598-ban a Váradról elűzött törökök az egész környéket feldúlták. Kölesér nem népesült be, de Szalontára visszatért a lakosság egy része. 1606-ban Bocskai István erdélyi fejedelem 300 szabad hajdút telepít ide, hogy biztosítsák a törökök elleni védelmet. Felmentette őket a bérek fizetésétől (1606 március 14-én kiállított adománylevél). Jelentős területeket kaptak, amelyeket megműveltek. A hajdúk ezt a területet választották, a letelepülés napja 1606 június 3-ika volt. Ez a dátum a Helyi Tanács határozata alapján Nagyszalonta Város Napja lett.

A következő időszakban kezdték építeni a település várát, amelyet védőárkokkal vettek körül, amelybe belevezették a Kölesér vizét. A vár közepén építettek egy megfigyelő tornyot, ami napjainkig fentmaradt, műemlék és az Arany János Emlékmúzeumnak ad otthont. A következő évtizedekben a város sokat fejlődik Joethe Gergely kapitány vezetése alatt.

Bocskai fejedelem kiváltságadományát 1691-ben II. Lipót király megerősítette, de 1700-ban a királyi udvar lemondott a hajdúk szolgálatáról és felszámolta kiváltságaikat. A bihari hajdúk települései az Eszterházy család birtokába kerültek, akiknek a szalontaiak bizonyos összeget kellett kifizetniük. Utódaik is próbálták visszaszerezni kiváltságaikat, sikertelenül. Nehéz helyzetük az 1848-as törvényekkel ért véget. A forradalom leverése után ezek a területek Habsburg uralom alá kerültek.

A XIX. század második felében kezdődött a mocsarak lecsapolása és a vasútépítés, ami a város fellendítéséhez járult hozzá.

         A XX. század elején megjelennek az első kapitalista jellegű intézmények az iparban, kereskedelemben, mezőgazdaságban. A második világháború után Nagyszalonta ipari-agrár jellegű lesz.

         Az 1989 decemberi fordulat után Nagyszalontán is érezhetőek az egész román társadalomra jellemző demokratikus változások.