Stabilimentul balnear/The bathing establishment

După 1886, anul intervenţiei primarului Deac la Curtea Imperială, proiectul a fost revizuit si îmbunătăţit de arhitecţii Brang şi Laizner şi apoi definitivat cu luarea în considerare a parametrilor impuşi de noile cerinţe şi exigenţe. Noul stabiliment balnear, a cărui deviză se intitula „Aici e sănatate ”, a fost prevăzut cu cabine pentru băi de apă ferunginoasă şi de nămol de turbă. Căzile erau confecţionate din cupru şi se încălzeau în sistem Bacon. După efectuarea băilor, suferinzii se odihneau pe banchete special amenajate, toate dispuse de-a lungul unei colonade monumentale, ingenios adaptată cerinţelor moderne ale balneoterapiei. La etaj funcţiona sala de mecanoterapie, fiind considerată una dintre cele mai moderne din acele vremuri. La exterior în apropierea stabilimentului balnear, a fost amenajată gospodăria de nămol de turbă.

În anul 1898 pentru prima dată în istoria staţiunii nămolul de turbă a fost folosit sub formă de băi şi de împachetări într-o policlinică balneară de sine-stătătoare, dotată cu instalaţii moderne de preparare, de dozare şi de evacuare a apelor uzate. La 16 septembrie 1899 în timpul lucrărilor Congresului Medicilor din Bucovina, organizat la Vatra-Dornei doctorul Kipper a apreciat că noul stabiliment balnear este un adevărat  giuvaier. Dacă în anul 1896 băile din Vatra-Dornei au fost frecventate de 587 suferinzi, după intrarea în funcţiune a noului stabiliment numărul acestora a crescut de la un an la altul. În anul 1905 la numai 7 ani de activitate în noul edificiu, numărul vizitatorilor s-a ridicat la 2.144.

            În timpul primului război mondial, oraşul Vatra-Dornei fiind supus unor bombardamente infernale, clădirea stabilimentului balnear a fost distrusă în mare parte iar staţiunea balenoclimaterică a decăzut complet. Imediat după război, Fondul Bisericesc Ortodox Român din Bucovina a arendat stabilimentul balnear unui consorţiu de medici, invocând cauza contractuală a refacerii obiectivului într-un timp de 5 ani. Din cauza lipsei de vizitatori şi a posibilitaţilor de finanţare a lucrărilor de reparaţie, după numai 3 ani, stabilimentul balnear în stare de degradare a revenit fondului bisericesc. În anul 1929 Ministerul Agriculturii a alocat un fond de trei milioane de lei pentru finanţarea lucrărilor de reparaţie.         

            Între cele două războie mondiale impunătorul edificiu a fost cunoscut sub denumirea de Stabiliment Balnear „Regina Maria”. În anul 1927 fondul bisericesc a investit un capital mai mare în vederea extinderii şi modernizarii stabilimentului. Numărul cabinelor de baie a crescut, iar vechile căzi din cupru au fost înlocuite cu altele noi de tip Kerting.

 Între anii 1941-1944 stabilimentul balnear, ca efect al rechiziţiilor de război, a fost destinat ca spital de rezervă la dispoziţia armatei. La 29 septembrie 1944 armatele germane aflate în retragere au distrus sala de cazane şi spaţiile destinate spalătoriei mecanice. În vara anului 1945, după executarea unor lucrări  de reparaţii, stabilimentul a intrat în funcţiune cu o singură aripă de băi. Noile căzi de baie erau însă din tinichea şi se încălzeau după metoda Pfeifer. Soluţia aplicată cu caracter de improvizaţie s-a menţinut pâna în primăvara anului 1947. Au fost anii când nămolul de turba se prepara în căzi din lemn pe roţile care se întorceau sub această formă în cabinele de băi.

         La  11 iunie 1948, prin naţionalizare, staţiunea cu toate bunurile  mobile şi imobile a trecut în proprietatea statului român. După această dată s-au pus bazele ştiinţifice ale dezvoltării si funcţionării staţiunii şi desigur, a activităţii din cadrul stabilimentului balnear. Un rol deosebit în acest sens l-au avut profesorii Băltăceanu şi Sturza de la institutul din Bucureşti. După anul 1948 , edificiul a fost cunoscut şi sub denumirea de „Policlinică Balneară ”. Ani la rând, în cadrul policlinicii s-au desfăşurat activităţi de mare efect terapeutic. Între anii 1984 şi 1985 , clădirea fiind monument istoric şi de arhitectură, aflată în evidenţa patrimoniului cultural naţional, primăria a întreprins demersurile necesare pentru alocarea de fonduri în vederea efectuării lucrărilor de reparaţii capitale.

            Între anii 1992 şi 1995 s-au conturat mai multe variante de folosire a stabilimentului balnear. Primăria oraşului a propus deschiderea unui muzeu al turismului, cu circuite de vizitare pe fluxul balneoterapeutic, o bibliotecă, fond documentar, săli de expoziţie ş.a . Dar aceste variante nu au funcţionat iar, în prezent, stabilimentul balnear este utilizat în sistem comercial şi de alimentaţie publică.

Surse de informare:

$1–          Petru Țaranu – Memoria Dornelor, vol. 3, Editura Biblioteca Bucovinei, 1999;

$1–          Mircea Vlădică, Vatra Dornei –plai mioritic de istorie și legendă, leagăn de credință și cultură bucovineană, Ed. Napoca Star 2007

The bathing establishment

In 1883, the priorities of the Romanian Orthodox Church Fund Administration in Bukovina were limited to a local development of baths in Vatra Dornei. Count Falkenhein, the Minister who also managed the functioning of the Church Fund, ignoring the option of a European Spa,  submitted the documentation to the supreme chancellery  in order to obtain the supreme defense. On  August18, 1883, the king signed the approval of the documentation:”I approve the development of a bathing establishment in Vatra Dornei on the expense of the Orthodox Church Fund in Bukovina, using the income collected from their lands and forests   , as proposed. The documentation, thereby approved, involved a simple edifice but kof local importance.

After 1886, the year of Mayor Deac’s intervention at the Imperial Court, the project was reviewed and improved by architects Brang and Laizner and then completed by taking into account the specifications set by the new requirements and demands. The new bathing establishment, whose motto was „Here is Health” , has been provided with cabins for ferruginous water and peat mud baths . Bath tubs were made ​​of copper and were heated through Bacon system. After bathing, patients were resting on the specially designed benches, arranged along a monumental colonnade, cleverly adapted to modern requirements of balneotherapy. Upstairs there was an operating mechano-therapy room, which was considered one of the most modern in those days. Outside near the spa establishment the household of peat mud was set up..

For the first time in the history of the resort, in 1898, peat mud was used for baths and wraps in a freestanding spa clinic fitted with several modern facilities such as preparing, metering and exhausting residual waters. On September 16, 1899 during the works of Doctors’ Congress in Bukovina, held at Vatra Dornei, Dr. Kipper said  the new bathing establishment is a true gem. While in 1896 the baths in Vatra Dornei were attended by 587 patients, after opening the new establishment, the number of patients increased from one year to another. In 1905, after only 7 years  in the new edifice, the number of visitors amounted to 2,144.

During the First World War,  Vatra Dornei townbeing subject to terrible bombing, the building of the bathing establishment was largely destroyed and the spa resort completely decayed. After the war, the Romanian Orthodox Church Fund in Bukovina rented the bathing establishment to a consortium of doctors, stipulating the contractual cause of restoring the attraction within 5 years. Due to lack of visitors and the possibility of financing the repairs, after only 3 years, the degraded bathing establishment returned to the Church Fund. In 1929  the Ministry of Agriculture  allocated three million lei for financing the repairs.

Between the two World Wars the imposing edifice was known as "Queen Mary" Bathing Establishment.In 1927 the Church Fund invested  a significant capital in order to develop and modernize the establishment. The number of bath cabins has increased and the old bath tubs were replaced with new Kerting ones.

Between 1941-1944, as an effect of war requisitions, the bathing establishment, was turned into an ambulatory at military service. On September 29, 1944 the retreating German army destroyed the boiler room and the spaces intended for the mechanic washing. In the summer of 1945, after completion of repairs, the establishment came into operation with one wing of bathrooms. New baths were built of plate and were heated through Pfeifer method. The improvisional solution remained in state until the spring of 1947. There were years when peat mud was prepared in wooden tubs on wheels which returned under this form to the bath cabins.

On June 11, 1948 by nationalizing the resort with all movable and fixed property passed under the ownership of the Romanian state. Thereafter scientific bases  were laid for the development and operation of the resort and  for the general activities within the bathing establishment. A special influence in this regard have had professors Băltăceanu and Sturza of The Institute in Bucharest. After 1948, the building was known as the " Spa clinic ". For many years, significant therapeutic activities were held in the clinic. . From 1984 to 1985, as the building was a historical and architectural monument, included in the records of the national cultural heritage, the Town Hall undertook steps in terms of allocating funds to carry out overhauling.

From 1992 to 1995, several options for using the bathing establishment have been outlined. The Town Hall proposed the opening of a Museum of Tourism, including tours of balneo-therapeutical flows, a library, collection of documents, showrooms and others. But these alternatives have not worked and currently the bathing establishment is used in trading and catering  system.

Sources of information:

$1–          Petru Țaranu – Memoria Dornelor, vol. 3, Editura Biblioteca Bucovinei, 1999;

$1–          Mircea Vlădică, Vatra Dornei –plai mioritic de istorie și legendă, leagăn de credință și cultură bucovineană, Ed. Napoca Star 2007