Ştiinţe, tehnici şi meşteşuguri în mânăstirile vâlcene

Imnologie slavo-română. La începutul secolului al XIV-lea, în timp ce se afla în ascultare călugărească la M-rea Cozia – renumita ctitorie a lui Mircea cel Mare, fostul său logofăt (pe numele de mirean, Filos) – monahul Filotei a alcătuit vestitele sale Pripeale (titlul complet: Pripealele la toate sărbătorile împărăteşti şi ale Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor Părinţilor mari şi sfinţi şi mucenicilor mari şi aleşi ai tuturor sfinţilor consacraţi, care se cântă cu psalmii aleşi, când se cântă polieleul13.

Lexicografie. Peste aproape două secole, în 1649, Mardarie Cozianul – călugăr la aceeaşi mânăstire, traducător şi lingvist, va alcătui aici cunoscutul Lexicon slavo-românesc, prima lucrare lexicografică ce ni s-a păstrat în întregime, cuprinzând 4575 de cuvinte slave şi corespondentele lor în limba română. Descoperit de episcopul Ghenadie Enăceanul, manuscrisul a fost publicat de Grigore Creţu în anul 1900 şi reeditat impecabil de către acad. G. Mihăilă¹⁴.

Încă de la înfiinţare, vestitul aşezământ mănăstiresc de la Bistriţa – ctitorie a boierilor Craioveşti, a constituit un adevărat focar de cultură, dar şi de ştiinţă, adăpostind aici, de-a lungul secolelor, nu numai o bogată colecţie de manuscrise şi cărţi, ci şi numeroase şcoli cu cele mai variate profiluri: cultură slavonă, slavo-română şi românească; caligrafie şi miniaturistică, pictură, sculptură etc.¹⁵. În virtutea vechilor tradiţii, în 1866, în încăperea Bolniţei mănăstirii se va muta şcoala sătească din comuna Costeşti, iar în primul deceniu al celei de-a doua jumătăţi a secolului XX (1950-1959), aici îşi va desfăşura activitatea Cooperativa „Bistriţa Olteană”, cu profil meşteşugăresc: confecţionat de covoare, ţesături, broderii, tricotaje, strungărie în lemn etc.¹⁶.

Meşteşuguri şi tehnici. Despre arta şi tehnica tipăririi cărţii vâlcene, se poate vorbi nu numai în legătură cu mulţimea zecilor de manuscrise şi cărţi păstrate la M-rea Bistriţa (în principal – în Peştera Sfântului Grigore Decapolitul), ci şi cu posibilitatea ca renumitul Liturghier de la 1508 (prima tipăritură românească) şi celelalte două cărţi care i-au urmat (Octoihul – 1510 şi Evangheliarul – 1512), să se fi tipărit aici – posibilitate argumentată cu pertinenţă de către arhim. Veniamin Micle în volumul apărut recent şi dedicat acestei controversate probleme¹⁷.

Înainte de 1636, Matei Basarab a înfiinţat la M-rea Govora o adevărată şcoală de tipografi; de sub teascurile tipografiei govorene, între 1637-1642, vor ieşi mai multe cărţi, printre care – vestita Pravila de la Govora (tipărită în 1640). La şcoala tipografică de aici, „pe lângă cunoştinţele teologice, dascălii şcolii ( . . . ) trebuiau să predea celor mai destoinici învăţăcei şi discipline obişnuite în şcolile timpului, adică matematica, fizica, retorica, gramatica, logica”¹⁸.

Ştiinţa istoriei. În 1620, din îndemnul lui Teofil – episcopul Râmnicului, cronicarul Mihail Moxa(lie) a alcătuit cunoscutul său Cronograf, intitulat De-nceputul lumieei dentâiu, rămas în manuscris, contribuţie importantă la ştiinţa istoriei universale şi româneşti, publicat pentru prima oară de B. P. Hasdeu, în 1878¹⁹. Folosind versiunea slavă a cronicii lui Manasses şi o alta – bulgară, pe care le-a prelucrat şi îmbinat, cronicarul a introdus o serie de date şi informaţii de istorie românească. Lucrarea sa este prima istorie universală scrisă în limba română, cuprinzând elemente de la facerea lumii până la anul 1489.

Ştiinţa dreptului. Acelaşi Mihail Moxa a tradus din slavonă Pravila de la Govora (1640), pe care a iscălit-o Mihail Moxalie. Aceasta reprezintă cea mai veche culegere de legi tipărită în Ţara Românească, de către maeştrii tipografi Meletie Machedoneanul şi Ştefan din Ohrida. Prin filiera intermediarului slavon, ea are la bază o culegere de norme juridice bizantine religioase şi laice, dar cu caracter preponderant bisericesc.

Tehnica xilogravurii. Peste circa o jumătate de secol, între 1705-1708, marele ierarh, cărturar şi orator Antim Ivireanul, în timp ce era episcop la Râmnic, a tipărit în tipografia adusă de el la Episcopia Râmnicului, mai multe cărţi, contribuind substanţial la dezvoltarea artei şi tehnicii tipăririi cărţilor, prin „ilustrarea cu gravuri, realizarea unor frontispicii, de asemenea majusculele, vinietele, executate în xilogravură”²⁰.

O strălucită „replică” a Coziei lui Mircea, o constituie M-rea Hurezi – ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu, construită între anii 1690-1694 ²¹ (cu adăugiri ulterioare – bolniţa, foişorul – şi cu mai multe reparaţii şi restaurări dintre anii 1827-1997) în renumitul stil brâncovenesc. Au fost angrenaţi în această măreaţă zidire, meşteri renumiţi ai timpului: Manea (vătaf de zidari), Istrate (lemnar), Caragea Vucaşin (pietrar) – ale căror portrete sunt pictate în pridvor. În interiorul bisericii, se păstrează picturi murale originale realizate de pictorul Constantinos, ajutat de Ioan, Andrei, Stan, Neagoe şi Ioachim. O galerie întreagă de portrete votive, înfăţişându-l pe domnul ctitor şi pe membrii familiei sale, sporeşte valoarea artistico-istorică a aşezământului²². În timpul lui Constantin Brâncoveanu, mânăstirea a reprezentat un centru cultural de seamă, având o mare bibliotecă – donaţie a domnului şi o renumită şcoală de zugravi.

13. Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900 (în cont., DLR), Bucureşti, Editura Academiei, 1979,

pag. 356.

14. Jana Balacciu, Rodica Chiriacescu, Dicţionar de lingvişti şi filologi români (în cont., DLFR), Bucureşti, Editura Albatros, 1978, pag. 173.

15.  V., pentru amănunte, Arh. Veniamin Micle, Mânăstirea Bistriţa Olteană (în cont., Bistriţa Olteană), Sfânta Mănăstire Bistriţa, Eparhia Râmnicului, 1996, pag. 287-310.

16. Ibidem, pag. 346.

17. Arh. Veniamin Micle, Ieromonahul Macarie – tipograf român (1508-1512), Eparhia Râmnicului, Sfânta M-re Bistriţa, 2008; idem, Bistriţa Olteană, pag. 275.

18. Gherasim Cristea, Istoria Mănăstirii Govora, Editura Sf. Episcopii a Râmnicului, Râmnicu-Vâlcea, 1995,      pag. 80.

19. Vezi ediţia contemporană îngrijită de acad. G. Mihăilă, cu un extins şi doct studiu despre savant: B. P. Hasdeu, Cuvente den bătrâni, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1983, pag. 299-425.

20. Florin Faifer, Antim Ivireanul, în DLR, pag. 43.

21. Vezi N. Stoicescu, Monografia localităţilor şi monumentelor feudale din România. I – Ţara Românească; vol. I, A-L, editată de Mitropolia Olteniei, 1970, pag. 369.

22. Vezi Paul de Alep, op. cit.

Sursa: Enciclopedia judeţului Vâlcea, Editura Fortuna, Râmnicu Vâlcea, 2010 (pag. 416-417). Coordonator: Ion Soare; Autori: N. Daneş, Gh. Dumitraşcu, D. Dumitrescu, Fl. Epure, Em. Frâncu, I.St. Lazăr, Arhim. Veniamin Micle, Sorin Oane, Marian Pătraşcu, Petre Petria, Gh Ploaie, Al. Popescu-Mihăeşti, Silviu Purece, I. Soare, Răzvan Theodorescu. „Volum realizat în cadrul Forumului Cultural al Râmnicului şi apărut sub egida şi cu sprijinul  financiar al Consiliului Judeţean Vâlcea.”