„Şuşani, 450 de ani de atestare documentară, 1567-2017” full text

Documentele cercetate şi puţinele imagini care ne-au stat la dispoziţie, cât şi experienţele unor vârstnici şi cele personale, ne-au permis să prezentăm un Şuşani autentic şi să sesizăm o evoluţie, mai spectaculoasă, credem, în ultimul secol.

La începutul secolului al XXI-lea, a mileniului al III- lea, Ţinuturile Şuşanilor arată schimbate în bine, putem aprecia, comparând segmente ale existenţei sale: satele sunt aşezate mai aproape de râul Beica, al cărui curs a fost, în mare parte, regularizat(1985); drumurile s-au modernizat, prin lărgire şi asfaltare; trecerea peste râul Beica se face pe poduri construite din beton; suprafeţele cultivate sunt mai întinse, iar producţia este mai mare, datorită mecanizării şi noilor metode folosite în agricultură; populaţia şcolară beneficiază de învăţământ gratuit, de localuri de şcoli moderne şi de transport gratuit, la şcoală şi de la şcoală spre casă; asistenţa medicală este gratuită şi există două dispensare medicale; libertatea credinţei se exprimă prin cele 4 biserici creştin-ortodoxe şi biserica Adventistă, din satul Râmeşti; informaţiile circulă atât în forma scrisă, prin ziare şi reviste, cât şi prin canalele de televiziune şi internet; liniştea cetăţenilor şi respectarea legii se asigură prin Postul de poliţie; conducerea comunei se realizează de primarul ales, sprijinit de un viceprimar şi de consilieri aleşi etc. Localul Primăriei este relativ nou, dat în folosinţă în anii ’90.

După Al Doilea Război Mondial şi, mai ales, după cooperativizarea agriculturii, din 1962, populaţia a început să migreze spre oraşe. Ţăranii, rămaşi fără pământ, au plecat pe şantiere, în construcţii. Tineretul s-a dus la şcoli, s-a calificat în diferite meserii, a început să muncească în industrie şi s-a stabilit în oraşe. Mulţi tineri au devenit intelectuali. O parte a lor s-a întors în comună ca profesori, ingineri, economişti etc. contribuind la dezvoltarea comunei.

Prin satele comunei se mai văd case construite la începutul secolului al XX-lea, din lemn, cu două sau trei camere, dar şi case moderne, cu unu ori două niveluri, făcute din cărămizi, cu armături metalice şi ferestre mari, luminoase.

Legătura cu oraşele se face cu autobuze şi microbuze, dar şi cu maşinile proprietate personală, destul de multe.

Aproape că nu există familie care să nu aibă un autoturism. Chiar dacă brazda istoriei s-a-nfipt uneori dureros de adânc în aceste ţinuturi şi de multe ori s-au auzit, prin satele sale, slujbe de pomenire, în loc de cântece de veselie, numai cine nu vrea, nu vede progresul, iar celor nemulţumiţi le recomandăm să afle mai multe despre trecutul localităţii şi să spere că pacea ţării şi a comunei nu va fi întreruptă de vreun aventurier.

La mulţi ani comună Şuşani!

La mulţi ani şuşeneni, oriunde v-aţi afla!

Mihai Călugăriţoiu, Gheorghe Nicolăescu

***

Volumul „Şuşani, 450 de ani de atestare documentară, 1567-2017”, autori Mihai Călugăriţoiu şi Gheorghe Nicolăescu, poate fi citit/descărcat (de) la legătura

https://drive.google.com/file/d/1U2xhItN_Geb7QdgQiuNcA-F12rFIfKd6/view?usp=sharing