Categorii

Trasee turistice în împrejurimile Brăilei

iulie 3, 2024 by

Istorie Locala

Geografie. Turism

Dacă înainte zona era un amestec de braţe, grinduri, lacuri şi gârle, ce în timpul primăverii devenea o oglindă de ape, ea astăzi reprezintă o întindere de holde ce se leagănă în bătaia vânturilor.

Continuându-se traseul cu vaporul se ajunge la locul unde se unesc cele două braţe ale fluviului numit astăzi Smârdan, dar în trecut, cunoscut sub numele de Ghecet. În turceşte "ghiced" înseamnă punct de strajă, amintind de perioada când Dobrogea se afla sub stăpânire otomană. În prezent în localitate s-a construit un hotel oferindu-se cazare turiştilor, în, sau dinspre litoral. Zona este pitorească şi datorită vapoarelor scoase din uz, ancorate la malul Dunării Vechi. La fel de plăcută este şi zona inundabilă plină de plaiuri cu nuferi, ce încântă privirea călătorului. Înaintând spre Măcin pe partea dreaptă, la kilometrul 4, printre sălciile pletoase apare canalul Filipoiu, locul unde a fost capturat vestitul bandit Terente, supranumit şi "Regele bălţilor".

Măcinul este un alt obiectiv aflat la 14 km de Brăila. În antichitate localitatea se numea Arubium. aici se mai văd însă urmele castrului roman, unde staţionaseră unele unităţi ale legiunii a V-a macedonica, cazată la Troesmis (Igliţa).

Oraşul are un frumos hotel şi se remarcă printr-o moschee turcească, monument de arhitectură datând din secolul al XVIII-lea.

În spatele oraşului se înalţă Munţii Măcinului ale căror înălţimi tocite de vreme se văd bine şi de la Brăila.

"Blasova", un alt loc de popas este un lac de meandru al Dunării, cu o suprafaţă de 400 ha. Aici s-au amenajat cabane şi vile, lacul beneficiind de dotări pentru canotaj şi pescuit. Lângă lac se află Popina Blasovei – cea mai mare înălţime de pe raza judeţului Brăila, atingând 45 m. Ea este o dovadă a eroziunii vechilor munţi dobrogeni. Părăsind Blasova, înaintând în aval, privirea este încântată de munţii Turcoaiei şi de localităţile din jur. Ajungându-se la capătul insulei, se mai poate organiza un popas pescăresc pe malul lacului Zăton. Lacul oferă un cadru natural admirabil, având o suprafaţă de 30 ha. De aici Dunărea Veche se reuneşte cu Dunărea Nouă.

b) Insula Mică

Acum începe această regiune declarată din 1991 rezervaţie naturală. Ea este o prevestire a Deltei Dunării, reprezentând ceea ce a mai rămas intact din fostele bălţi brăilene. Are 13.000 ha şi este cuprinsă între braţele Vâlciu şi Cremenea, fiind formată de fapt, din trei insule: Calia, Fundu Mare şi Harapu. Regiunea este un paradis al păsărilor şi plantelor. Predomină salcia, "regina bălţilor", şi oricine ar încerca o asemănare cu altă zonă trebuie să se lase păgubaş, totul fiind mereu nou şi misterios. La câte un braţ de apă răsare ca din senin câte o rădăcină ce dă impresia unui monstru antidiluvian încât te face să tresari înspăimântat. Te readuc la realitate strigătele asurzitoare ale egretelor, stârcilor sau lopătarilor, de care doar conştiinţa faptului că te afli aici te face să crezi că nu eşti în plină Deltă a Dunării. Oricine trece prin zonă, va trăi multă vreme cu nostalgia revenirii întipărită în suflet, iar sunetului sirenei vaporului care anunţă sosirea în Brăila face ca reveria să fie şi mai intensă.

2. Traseul Lacu Sărat

La "Poarta de Sud" a Brăilei se află unul dintre cele mai frumoase locuri din împrejurimile acesteia, staţiunea Lacu Sărat. Aflată la numai 5,5 km distanţă şi fiind în imediata vecinătate a Dunării, ea se află, cu excepţia staţiunilor litoralului, la cea mai scăzută atitudine din ţară. Înconjurată de pădurea cu acelaşi nume care-i conferă un cadru monumental, staţiunea tinde să revină la vechea ei faimă, când era cea mai vestită din România.

Lacul este secţionat astăzi în două bazine, având o suprafaţă totală 2,5 km² între ele existând o legătură realizată prin canale subterane. Privit geologic, lacul datează din epoca cuaternară şi se pare că este un lac de meandru, format dintr-un braţ părăsit al Dunării. Alimentaţia se face prin izvoare subterane. Originea apelor sărate se datorează argilelor salifere de la baza depozitelor loessoidale, care datorită aridităţii climatului înlesnesc apariţia eflorescentei saline prin intermediul fenomenelor de capilaritate. Clima atinge temperaturi ridicate în medie cam 1.12 zile anual, când depăşeşte 25 gr.C. Apa lacului datorită gradului de salinitate ridicat, nu adăposteşte nici un fel de vegetaţie sau peşti. În schimb există un plancton de substanţe organice care contribuie la caracterul nămolului sapropelic de slic mineralizat organic.

Cunoscută încă din evul mediu, prin calităţile sale curative, zona s-a transformat în staţiune la sfârşitul secolului trecut. La congresul de hidrologie şi climatologie de la Paris, din 1889, în urma analizelor s-a confirmat faptul că Lacu Sărat întrecea prin calităţile sale o serie de staţiuni cunoscute deja în Europa, ceea ce-i conferea deja o notorietate europeană. Cea mai mare dezvoltare a cunoscut-o în preajma primului război mondial, când exista un cazinou, zeci de hoteluri şi sute de vile. Dovadă că era în sezon un adevărat orăşel sunt şi cele două ziare ale staţiunii, "Curierul Lacului Sărat" şi "Cura".

Aici a lucrat ca portar, viitorul scriitor Panait Istrati. Staţiunea va decade după al doilea război mondial, când a fost distrusă de armatele sovietice. Începând cu anii '70 staţiunea începe să renască, capacitatea de cazare ajungând în jur de 1000 de locuri. Însă sunt zile când pe plajă numărul turiştilor depăşeşte cifra de 20.000. Cele mai importante hoteluri sunt: "Flora", "Perla" şi "Turist". În centrul staţiunii se găseşte Mănăstirea "Sf. Pantelimon". De asemenea staţiunea dispune şi de o tabără de elevi cu o capacitate de 600 locuri. Tratamentul fizio-balnear oferit de staţiune e determinat prin valorificarea la cel mai înalt nivel a următoarelor profiluri terapeutice.

1. Profilul locomotor: boli reumatismale, degenerative, inflamatorii, articulare, post-traumatice.

2. Profilul neurologic, afecţiuni ale sistemului nervos periferic cum ar fi: sciatic, nevrite, pareze, poliradiculonevrite;

3. Profilul dermatologic;

4. Profilul ginecologic;

5. Profilul oftalmologie;

6. Profilul aparatului respirator;

7. Profilul endocrin.

Datorită climatului existent staţiunea beneficiază de condiţii de climă asemănătoare litoralului Mării Negre, iar existenţa unei baze permanente de tratament în care se efectuează peste 2000 de proceduri terapeutice în opt ore, o face accesibilă în tot timpul anului. Legătura cu oraşul se face prin numeroasele curse de transport rutier ce o leagă şi de alte localităţi, cât şi printr-o linie de tramvai.

3. Turul judeţului Brăila

Cel mai indicat traseu pentru turul judeţului ar fi următorul: Brăila – Măxineni – Scorţaru Nou – Râmnicelu – Şuteşti – Ianca – Movila Miresei – Brăila, deoarece acesta cuprinde atât monumente istorice, diferite forme de relief cât şi cele mai interesante zone folclorice ale judeţului.

Plecarea din Brăila se face pe şoseaua Focşani (DJT204), de unde după 20 km se ajunge în satul Latinu, şi apoi în prima comună a traseului, Măxineni. Ea este legată de istoria Brăilei prin mănăstirea cu acelaşi nume care datează din anul 1637. Aceasta este una din puţinele, dar cele mai de seamă ctitorii ale domnitorului Matei Basarab. Atenţia deosebită acordată mănăstirii, reiese din faptul că nu a fost închinată niciodată locurilor sfinte din străinătate. Mănăstirea a primit numeroase donaţii din partea diferiţilor domnitori: Constantin Brâncoveanu, Nicolae Mavrocordat, Grigore Ghica, iar Cuza Vodă a refăcut-o aproape total după inundaţiile provocate de râul Şiret. În 1877 din cauza altor inundaţii deosebite, însuşi satul Măxineni s-a mutat cu câţiva kilometri la vest de Şiret. În timpul primului război mondial, deoarece linia frontului trecea chiar pe lângă ea, în urma bombardamentului din 17 februarie 1917, suferă grave stricăciuni, stare în care se află şi astăzi. În ultimii ani, aici s-a deschis un interesant şantier arheologic. Tot aici se află şi o frumoasă pădure de salcâmi situată în lunca Şiretului. Părăsind Măxineni, din nou prin satul Latinu pe o variantă, se ajunge la comuna Scorţaru Nou, iar de aici la Râmnicelu. Situat pe drumul judeţean 221, în localitate se află o veche aşezare neolitică aparţinând culturilor Gumelniţa şi Cernavodă, deci cu o vechime de cinci mii de ani. Continuându-se traseul spre comuna Şuteşti, putem poposi în pădurea Camniţa. Situată pe malul râului Buzău ea are o suprafaţă de 500 ha şi este formată din stejar, plop şi salcâm. În comuna Şuteşti, cel mai important obiectiv este biserica "Sfinţii Constantin şi Elena" monument istoric, ctitorie a marelui logofăt Costache Grigore Suţu şi veche din 1824. În interior, se găseşte mormântul ctitorului, ce se înrudea cu ultimul domnitor fanariot Alexandru Suţu. Monumentul are 22 de metri înălţime, fiind şi cel mai reprezentativ din această parte a judeţului.

De la Şuteşti pe un drum modernizat se ajunge în oraşul Ianca. În trecere, pe dreapta apare aeroportul militar. Ianca este una din localităţile importante ale judeţului, având un profil agro-industrial. Începând din 1977 s-a trecut la sistematizarea localităţii, în raza ei aflându-se o serie de monumente istorice închinate eroilor războiului de independenţă şi a celui de reîntregire a neamului.

De la Ianca, pe lângă Fabrica de Zahăr, traseul continuă traversându-se calea ferată spre ultimul obiectiv, comuna Movila Miresii. Pe traseu se întâlneşte zona petrolieră a Brăilei de la Oprişeneşti. Producţia obţinută aici a reprezentat în 1987, peste 7% din petrolul ţării. Din Urleasca se părăseşte Drumul Naţional 2 B şi pe stânga pe o variantă modernizată, se ajunge la Movila Miresii. Aici se află un puternic centru de vinificaţie, iar în faţa bisericii se înalţă un monument istoric închinat eroilor neamului. La ieşirea din comună spre Brăila întâlnim microstaţiunea Movila, soră mai mică a staţiunii Lacu Sărat, deoarece beneficiază de aceleaşi calităţi curative. Climatul fiind la fel, lipsa pădurii este suplinită de o plantaţie de arbori ornamentali. Baza de cazare dispune de 11 căsuţe şi o parcare auto. Părăsind zona pe Drumul Naţional 22 şi traversându-se câteva sate în aproximativ 30 de minute se ajunge la Brăila, după ce s-au parcurs mai mult de 100 km din Bărăganul brăilean.

4. Excursie la Galaţi

Pentru acei care doresc să ajungă la Galaţi sunt mai multe posibilităţi: pe cale ferată se poate ajunge în jumătate de oră, deoarece distanţa este de 30 km, pe şosea sunt două variante, prima şi cea mai scurtă, recent dată în folosinţă pe digul Brăilei, are numai 15 km. La a doua variantă se ajunge prin folosirea Căii Galaţi, de unde se iese în Drumul Naţional 2 B, distanţa fiind de 33 km, trecându-se şi pe lângă Combinatul Siderurgic. Cel mai pitoresc traseu este însă acela cu vaporul pe Dunăre, distanţa dintre cele două oraşe fiind de 20 km, iar timpul de parcurgere de 50 minute. Urmărindu-se acest traseu de la Brăila la Galaţi pe malul drept al Dunării se profilează străvechiul lanţ al Munţilor Măcinului, trecându-se pe lângă localităţile Smârdan şi 23 August, situate pe malul drept. Pe cel stâng se găseşte pădurea de stejari Bâtca şi insula Chiciu, un important loc pentru pescarii amatori. Pe traseul de pe DN – 2B se poate vizita şi staţiunea arheologică de la Bărboşi unde a existat un important castru roman, ridicat după cucerirea Daciei de către romani.

Oraşul Galaţi este legat în epoca modernă de numele lui Alexandru Ioan Cuza şi Costache Negri, ambii având funcţia de pârcălabi ai Galaţiului. La moşia ultimului de la Mânjina se desfăşurau întâlnirile secrete ale revoluţionarilor moldoveni şi munteni la 1848. Galaţi în zilele noastre a devenit un important oraş industrial printre ale cărui obiective se remarcă Combinatul Siderurgic sau Şantierului Naval, dintre cele mai mari din ţară.

Oraşul dispune de o bogată reţea hotelieră din care menţionăm: "Sofin", 250 de locuri "Dunărea", 250 de locuri şi "Galaţi", 130 de locuri. Se mai găseşte şi o serie de muzee şi obiective culturale importante