Turism balnear

Societatea austriacă Klauss 8c Co., cu sediul în Rm. Vâlcea, află despre această descoperire şi concesionează locul în anul 1879, unde începe să sape puţuri în vederea exploatării ţiţeiului. Această societate, dându-şi seama de cantităţile mici de ţiţei ce se puteau exploata abandonează foarte curând aceste săpături.

I.C. Brătianu, care avea o moşie la Mihăeşti, află despre efectele apelor minerale descoperite la Băile Govora şi solicită generalului doctor Popescui Zorileanu să efectueze analiza acestora.

În anul 1884, A . Bernard, şef al laboratorului de chimie a Universităţii Bucureşti, face analiza acestor ape şi constată că acestea conţin multă sare şi iod la litrul de apă. Inginerul Anghel Saligny, după ce analizează apele, se hotărăşte să constate eficienţa lor terapeutică asupra pacienţilor din ambulanţa organizată pe lângă Mănăstirea Govora cu soldaţii răniţi în războiul de independenţă şi constată un efect deosebit asupra reumatismului, scrofulozei, sifilisului, pelagrei, etc.

În anul 1883, printr-o înţelegere făcută de prim-ministrul I.C. Brătianu cu primarul Ion Folescu şi preotul Gheorghe Popa, din comuna Păuşeşti- Otăsău, Ministerul Domeniilor cumpără aceste terenuri, statul devenind astfel proprietarul zăcămintelor minerale.

Doctorul Zorileanu începe primele lucrări balneare la Govora după un proiect de lucrări al inginerului Bochet – un specialist cu renume mondial din Franţa. Ministerul Domeniilor ridică primul edificiu al băilor, iar unul din puţurile forate de societatea Klauss & Co. este amenajat şi adâncit până la 50 metri, având un debit de 9 metri cubi în 24 de ore. Doctorul Puşcariu a descoperit şi captat alte izvoare iodurate. Între anii 1895-1897 existau trei hoteluri, care ulterior au fost transformate prin modernizare. Un arhitec peisagist, venit din Franţa, Pinard, proiectează bulevardul central, aleile, precum şi Parcul Central, care este unul dintre cele mai frumoase din Europa.

Generalul doctor Zorileanu, în lucrarea sa „Govora şi apele sale minerale”, publicată în limba franceză, pune bazele ştiinţifice ale tratamentului balneo-fizical de la Govora.

În anul 1910, societatea particulară Govora – Călimăneşti concesionează staţiunea începând o a doua etapă de dezvoltare. Între 1911-1914 s-au construit: Hotelul Palace cu 240 de încăperi, Pavilionul Central de Băi, tunelul de 300 metri liniari, care făcea legătura între Uzina Termică – Pavilionul de Băi – Hotelul Palace. Tot in aceasta perioada s-au forat noi puturi, s-a construit Cazinoul, iar, ulterior, mai multe instituţii ale sta-tului şi-au ridicat pavilioane de tratament şi cazare: Hotel Sylva, Sanatoriul Militar (actualul sanatoriu de copii), vila Băncii Naţionale şi vila CFR (actuala Vilă 20). În anul 1938, se construieşte Hotelul Balneara, actualul Hotel Parc.

De remarcat este faptul că până în anul 1948 staţiunea avea o activitate sezonieră, funcţionând din luna aprilie până în luna noiembrie. După anul 1989, se observă o perioadă de stagnare a staţiunii, stagnare caracteristică turismului românesc, un fidel barometru al funcţionării unei economii în tranziţie.

Ca aşezare, Băile Govora se află în zona subcarpatică a Olteniei, în inter- fluviul pâraielor Otăsău şi Govora, care izvorăsc din Munţii Căpăţânii, respectiv Catena Calcaroasă Buila – Vânturariţa, la nord de localitatea Bărbăteşti – Vâlcea.

Specific climatului, temperaturile înregistrate la orele 14 sunt pozitive tot timpul anului, ceea ce explică existenţa unor plante mediteraneene care s-au acomodat foarte bine în acest areal.

Datorită acestor factori naturali terapeutici, climă şi apele minerale existente, staţiunea Govora este profilată în tratamentul bolilor aparatului respirator, boli otorinolaringologice şi boli cronice ale aparatului locomotor.

Apele naturale, care constituie factorii naturali de bază în tratamentul bolilor indicate sunt ape sărate, iodurate- bromurate, sărate-sulfuroase, ape slab mineralizate sulfuros, bicarbonate, sulfatate, etc. Este singura staţiune din ţară care are aceste feluri de apă.

Govora este una dintre cele mai bogate staţiuni în ape iodurate şi bromurate din Europa, cu 38,1 mg la mia de brom şi 41,8 mg la mia de iod.

Bolile care se tratează la Govora se împart în mai multe grupe: a) boli ale aparatului respirator; b) boli ale aparatului locomotor; c) boli ale sistemului nervos; d) boli otorinolaringologice; e) boli de nutriţie şi metabolism; f) boli dermatologice; g) boli endocrine.

Apa minerală a unor izvoare se prescrie sub formă de cură internă (ingestie) la bolnavii care au asociate boli digestive, metabolice sau urinare. Pentru aceste tratamente sunt folosite apele slab mineralizate care sunt ape hipotone sulfuroase, sulfurate, bicarbonate, sodice, calcice, magneziene.

Bazele de tratament din staţiunea Băile Govora sunt dotate cu instalaţii pentru băi calde cu ape minerale (cadă şi bazin), împachetări cu nămol, buvete pentru cură internă, instalaţii pentru electroterapie, galvano-ionizări. Toate aceste proceduri sunt executate de cadre medii sanitare, cu studii de specialitate, aplicate în diferite săli, pavilioane, vile, special amenajate pentru a putea fi accesibile tuturor bolnavilor.

Datorită aşezării într-o zonă de coline şi păduri de un pitoresc aparte, staţiunea Govora Băi oferă şi un punct de atracţie pentru turiştii dornici de frumos şi inedit.

Se pot face excursii pentru a vizita monumentele istorice aflate în zonă. Mănăstirile sunt cele care atrag prin pitorescul lor, prin arta păstrată între ziduri sute şi mii de vizitatori.

Cea mai apropiată este Mănăstirea Govora, de pe vremea lui Constantin Brâncoveanul. În interiorul ei se poate vedea chipul lui Radu cel Mare, alături de cel al Doamnei Cătălina, soţia sa. Tot în zonă se află Mănăstirea Surpatele şi Mănăstirea dintr-un Lemn, sfinte lăcaşuri de rugăciune şi împlinire sufletească.

Am descris doar câteva din tot ce se poate vizita plecând de la Govora Băi, vă lăsăm pe dumneavoastră să alegeţi şi să vă simţiţi bine în această zonă încărcată de istorie, frumuseţe şi dătătoare de sănătate.

ION OLARU

Sursa : România Turistică, Anul I, Nr. 10/110 din 24 decembrie 1999, p.10