Categorii

«Un viol experimental şi alte povestiri», autor Marian Pătrașcu-Chircuț/ text integral în PDF

iulie 3, 2024 by

Istorie Locala

Articole si studii

Cuvânt înainte

Marian Pătraşcu scrie proză cu o vervă incontestabilă, povestirile din acest volum purtând o dinamică narativă interesantă, stilistica textuală mizând pe simplitate expresivă, pe un registru lingvistic natural, familiar. Cele opt naraţiuni captează atenţia prin tematica abordată, diversă şi complexă deopotrivă, subiectele reflectând toate compartimentele vieţii: iubire, pasiune, sfera politică, atitudinea socială, dramele omului contemporan. Lui Marian Pătraşcu nu-i scapă nimic din ceea ce este lumesc, el observă cu tact, metamorfozele vieţii şi ale societăţii.

Autorul are abilitatea de a descrie detaliat spaţiul social, contextul politic, radi- ografiind până la ultimele fâşii, societatea şi oamenii. Naraţiunile sunt condensate, vii, firul epic menţinând o tensiune interioară a textului, prin dialogurile inserate abil în derularea acţiunii. Povestirile reţin elemente ale cotidianului, răsfrânte în oglinda conştiinţei artistice printr-un proces al analizei lucide. Realismul e o marcă evidentă a prozei lui Marian Pătraşcu, discursul narativ fiind realizat în general, prin prisma unei perspective obiective. Atunci când naraţiunea auto-diegetică (rar, în cazul de faţă) proiectează anumite întâmplări, aceasta are rolul de a menţine un echilibru compoziţional al textelor epice.

De cele mai multe ori avem de-a face cu un narator auctorial sau martor, arareori găsim în povestiri, naratorul intra-diegetic, ceea ce arată predispoziţia autorului pentru epicul obiectiv, relatarea devenind astfel, imparţială, la nivel ideologic. Povestirile cu tematică socială atacă probleme fundamentale: raportul omului cu justiţia, cu politica. Instabilitatea socioeconomică, nedreptatea în societate sunt teme care provoacă dileme, întrebări, teme care invită la meditaţie şi analiză.

Ne vom referi, pe scurt, doar la trei povestiri, toate diferite ca registru tematic şi chiar ca abordare.

Martor la revoluţie reţine atenţia prin suspansul situaţional creat, prin dramatismul subiectului redat, şi de ce nu, prin valorile intrinseci propuse în subtext. Personajul principal e o victimă a unui sistem aberant, e prins între datoria civică şi datoria umană. Evident că o alege pe cea care contează: cea umană. Ionel Lupu, personajul acestei naraţiuni, apare şi în altă povestire, Dreptatea ca o marfă, unde este înfăţişat ca un om care crede în Justiţie, dar viaţa îi dovedeşte contrariul. Anchetat într- un caz în care el era victima unei bătăi crunte, procurorul încalcă deontologia profesională, încercând să închidă cazul, în folosul vinovaţilor, contra cost. Desigur, că mesajul de fond vizează societatea în derivă, guvernată de impostori, o societate în care valorile sunt anulate, iar oamenii devin unelte ale unei tragedii generale.

Spirit acid, incisiv, neiertător cu tirania şi nedreptatea, autorul pledează pentru o societate mai bună, în care adevărul să fie coordonata esenţială a lumii. Se poate observa cu uşurinţă o ideologie moralizatoare, dar fără să cadă în didacticism; este o etică vizionară ce se desprinde dintr-un fond înalt al valorilor umane ale autorului.

Atunci când prozatorul proiectează tema iubirii, naraţiunea mizează pe un algoritm al lumescului, nu evoluează în idealism, în romantism. Cadrul nu e deloc bucolic, ba mai degrabă, e un cadru cât se poate de realist. Dragostea e înfăţişată în formele cotidianului, explorând zona percepţiei actuale.

Un viol experimental e povestea de dragoste dintre doi tineri intelectuali, proveniţi din medii familiale diferite, oameni care au învăţat pragmatismul existenţial şi au scopuri clare în viaţă. Procurorul Dan Bădescu şi profesoara de engleză Felicia Ionescu trăiesc pasional, carnal şi, la un moment dat, chiar experimental, sugestia venind din partea ei ca ajutor "profesional” pentru el, o dragoste care se sfârşeşte la fel de repede cum a început. Personajul feminin e o nonconformistă, care, într-un final, pretextând că pleacă într-o vacanţă de două săptămâni, în care urma să-şi viziteze rude din mai multe localităţi din ţară, de fapt, emigrează legal, împreună cu părinţii, în Israel, tânărul procuror realizând abia la sfârşit că iubita lui era evreică. Dramatismul evident al situaţiei derivă din acest fapt, însă de remarcat este faptul că această stare a lucrurilor e tensionată pentru Dan, nu şi pentru Felicia, care ştia foarte bine ceea ce avea să urmeze în ceea ce o priveşte şi, de aici, şi condiţionările ei în relaţia cu el. Se punctează în fond, la început doar aparent, neangajarea în perspectivă, lipsa de responsabilitate a personajului feminin în domeniul afectiv, pragmatismul specific etniei căreia îi aparţinea atingând cote alarmante şi anulând chiar romantismul iubirii. În cazul partenerului ei, lucrurile stau tocmai invers.

Abia la sfârşit cititorul află că, în realitate, ea era sfâşiată între datoria faţă de familia ei, care luptase ani de zile pentru a emigra în Israel şi iubirea sinceră pe care începuse să i-o poarte lui Dan şi căreia nu putea să-i dea frâu liber aşa cum ar fi vrut ştiind că ea este fără nici un viitor.

Volumul de povestiri e un apel la conştiinţă, la restabilirea valorilor umane; cartea propune lecţii de şi despre viaţă, cititorul reuşind astfel, să asimileze sentimente şi idei care să contureze frumosul interior. Naraţiunile concentrate, firul epic dens, personajele bine conturate, atestă un talent nativ suprapus unui spirit instruit.

Marian Pătraşcu scrie o proză dinamică, subiectele explorate fiind actuale, iar tehnica narativă utilizată asigurând o perspectivă obiectivă asupra întâmplărilor relatate. Realismul scrierilor explică modul de relaţionare al autorului cu lumea şi viaţa, tema socială fiind redată fără patimă sau aderenţă la vreun sistem politic. Dincolo de întâmplări, identificăm oameni şi fapte, cu dureri şi tragedii, e o lume care se luptă pentru dreptate şi adevăr. Cartea poate fi o pledoarie pentru o societate în care legea să guverneze, o societate cu autorităţi respectate exclusiv prin felul în care-şi fac datoria şi se raportează la cetăţeanul care le plăteşte şi care, subsecvent, are dreptul de a le evalua profesionalismul şi moralitatea, obiectiv care astăzi, când chiar ele, autorităţile, de multe ori sunt primele care încalcă legea, pare ideal. De altfel, este cunoscută părerea autorului că în România, orice autoritate nu există decât în stare de şantaj, în stare de mituire sau în stare de impotenţă, precum şi aceea că în România legile nu se fac pentru a fi respectate, ci pentru a fi eludate.

Povestirile mizează pe principiile eticului, fără a le anula pe cele ale esteticului, deoarece Marian Pătraşcu are forţa unui prozator care ştie să esenţializeze discursul narativ, transformându-l într-un crâmpei de viaţă.

prof. dr. Mihaela I. Rădulescu

Volumul «UN VIOL EXPERIMENTAL şi alte povestiri», autor Marian Pătrașcu-Chircuț – Editura Proșcoala, Râmnicu Vâlcea, 2019 – poate fi lecturat în online/ descărcat de la legătura https://drive.google.com/open?id=1or9CUpnFZ7zBa9WnlR7u6KyVfGfcjns5