Vâlcea 1988: acumulări, evaluări, confruntări

            “Sub tirania activismului, instituţia noastră a fost trecută în anii ’80, pe o linie secundară. Să nu înţelegeţi, însă, că a fost lăsată în pace, să-şi facă datoria, să-şi îndeplinească menirea. Nu! Dimpotrivă, a fost supusă unei presiuni extraordinare, fiind nevoită să asigure şi «bucătăria» muncii culturale la nivel judeţean, să efectueze o înrobitoare salahorie în teritoriu şi totodată să răspundă şi la exigenţele de dezvoltare a unor forme elevate de cultură, cărora noi înşine le pregătisem terenul prin atâtea iniţiative şi programe culturale. Nu cred că a fost vreo altă instituţie culturală mai exploatată – da, acesta e cuvântul: exploatare! – decât a noastră.” (Ion SOARE, Gheorghe Deaconu – vocaţie şi devenire, Editura Almarom, Râmnicu-Vâlcea, 1999, pp. 93-94).