Vâlcea 1989: Pe baricada tradiției și esteticului, pentru apărarea creativității culturale

            “Anii ’80 au fost cea mai apăsătoare perioadă a regimului totalitar, prin agresivitatea sistemului ideologic şi paranoia cultului personalităţii. Acumulările valorice ale culturii populare şi ale artei de amatori au constituit nu numai izvoare pentru dezvoltarea creaţiei culte şi a artei profesioniste, ci şi prima linie a frontului cultural, dincolo de care s-a putut gândi şi pregăti o nouă construcţie culturală. Ofensiva (relativă, desigur, dată fiind conjunctura politică a epocii) a creaţiei culte şi a artei profesioniste din anii ’80, în Vâlcea, a fost posibilă graţie tenacităţii cu care cultura populară şi arta de amatori au apărat, atât cât s-a putut, vitalitatea spiritului creator. Altfel spus, rezistenţa prin tradiţie a favorizat în Vâlcea, poate mai mult decât în alte părţi, afirmarea esteticului în viaţa culturală.” (Ion SOARE, Gheorghe Deaconu – vocaţie şi devenire, Editura Almarom, Râmnicu-Vâlcea, 1999, p. 93).