Vâlcea – Biserica satului Cucoiu

         În planul parohiei Titeşti – Jud.Argeş, întocmit în anul 1931, de inginerul hotarnic Paul I. Teodorescu, sunt prezentaţi vecinii terenului donat de Mitu Cucu.

         Din datele culese de la Miron Albuşel, din satul Cucoiu, fost cântăreţ la această biserică, aflăm că: ,,Biserica este construită în anul 1865 şi poartă hramul ,,Sf.Voievozi”. A fost mutată de la Boişoara, dăruită de moşnenii boişoreni, care şi-au construit-o pe cea existentă între anii 1853-1857.

         În anul 1968 este demontată, şi o bună parte din lemnul ei este întrebuinţat la construirea bisericii noi.

         Era formată din: pridvor (amvon), cameră femei(pronaos), cameră bărbaţi (naos)-cu boltă şi altar.

        Turla era construită din scândură în care era montat clopotul.

         Nu se cunoaşte dacă a fost pictată, deoarece toată era văruită, iar pereţii erau împodobiţi cu icoane pictate pe lemn. La dărâmarea bisericii aceste icoane, pierdute din vedere, au dispărut.

         Lungimea bisericii era de 9,50 m, iar lăţimea de 4m, iar înălţimea boltei sub formă de covâltir era de 3,80 m. Înălţimea bisericii a fost de 2,80 m.

         Icoanele reprezentau pe: în faţă stânga-Împăraţii Constantin şi Elena; la mijloc- Mântuitorul şi Maica Sa; la dreapta- Sf. Nicolae şi Sf. Paraschiva.

         Pe pereţi erau icoanele: Sf. Dumitru şi Sf. Gheorghe şi diferite citate din Sfânta Evanghelie.

         Până-n anul 1968 s-a slujit în această biserică, dar cu mari riscuri, deoarece se înclinase din cauza terenului fugitiv”.

         Pentru exactitatea datelor şi pentru reliefarea muncii preotului paroh Gheorghe I. Popescu, depusă pentru construcţia noului local de biserică , prezentăm următoarele:

 

                                                      Memoriu

         Biserica filială Cucoiu, ce aparţine de parohia Bratoveşti, a fost construită din lemn, în anul 1865.

         Această biserică a fost donată satului Cucoiu de locuitorii satului Boişoara, când aceştia şi-au construit biserica pe care o au acum.

         Cucoienii, neavând biserică, şi-au construit-o în grabă şi au amplasat-o în apropierea unei văi adânci. Cu trecerea timpului, valea s-a tot adâncit şi malurile ei au început să se surupe şi cu terenul de sub biserică, încât, ameninţând cu prăbuşirea, a fost închisă cultului în anul 1967.

         Enoriaşii satului Cucoiu nu pot merge la altă biserică, cea mai apropiată fiind la 2 km. Satul fiind brăzdat de văi adânci, face ca trecerea, uneori chiar de la o casă la alta, să fie foarte grea, mai ales iarna şi pe timp ploios.

         Organele parohiale au hotărât demontarea bisericii şi remontarea ei pe un teren stabil, pe care l-au şi găsit.

         Supunem prezentul memoriu forurilor în drept, cu rugămintea de a ni se da aprobarea în acest sens.

         Astăzi 29 septembrie 1968.

                                               Preot paroh, Gheorghe Popescu.

 

         Aprobarea construirii noii biserici a fost dată de Sf. Episcopie a Râmnicului. Terenul pe care s-a amplasat, a fost donat de locuitorul Andrei I. Nicolae, în suprafaţă de 780 m², situat în vatra satului Cucoiu, vecin la răsărit cu Tantana Toader, la apus cu drumul satului Cucoiu, la miazănoapte cu Andrei N. Ion, iar la miazăzi cu restul de proprietate a donatorului. Ulterior, tot prin schimb, biserica a obţinut tot de la acest enoriaş şi teren pentru cimitir.

         Donaţia s-a făcut către Parohia Bratoveşti, prin preotul Popa I. Gheorghe, zis Popescu, la data de 29 aprilie 1969, actul fiind perfectat de Notariatul de Stat Vâlcea.

         Biserica veche n-a fost declarată monument istoric.

         Biserica nouă poartă acelaşi hram, ,,Sf. Voievozi”. La început a fost clădită din lemn, pe temelie de piatră, de meşterii locali – Ghiţă Ilie (Bobocaru de sub Dos) şi Nicu Ştefan (Blăneci).

         Materialul lemnos s-a recuperat, în parte, din vechea biserică, iar restul a fost completat de enoriaşii satului Cucoiu, prin cumpărarea casei moştenitorilor Ioniţă Popescu-fostul factor poştal, frate cu Gh. I. Popescu – Cucoianu.

         Valoarea construcţiei s-a ridicat la suma de 90000 (nouăzeci mii ) lei.

         În anul 1973, lucrarea a fost terminată, inclusiv tencuielile, fiind bună pentru pictură.

         În acest scop a fost întocmit un memoriu către Sf. Episcopie, pe care-l prezentăm:

            

                                                      Memoriu

 

         Asupra lucrărilor ce trebuie executate pentru pictura Bisericii filiale din satul Cucoiu, parohia Bratoveşti – Com. Perişani – Jud. Vâlcea, cu hramul ,,Sf. Voievozi”.

         ,,În satul Cucoiu a existat o biserică din lemn, amplasată pe malul unui pârâu. Din cauza alunecărilor de teren, biserica s-a dărâmat şi am fost nevoiţi s-o mutăm într-un loc stabil.

          În anul 1968 s-a obţinut aprobarea Onor Departamentului Cultelor pentru demolarea ei şi reconstruirea bisericii, care n-a fost declarată monument istoric. Biserica a fost reclădită pe un alt teren stabil. O parte din materialul lemnos a fost recuperat de la vechea biserică, iar restul a fost completat de la enoriaşii satului Cucoiu.

         În prezent lucrarea este terminată definitiv, inclusiv cercuitul şi tencuitul, pentru care este absolut necesar să fie pictată.

         În acest scop a fost adus la faţa locului pictorul autorizat Diaconu Ion, din Rm. Vâlcea ce a întocmit documentaţia respectivă, în valoare de 23000 (douăzeci şi trei mii) lei –pictura de fond; 7535 (şapte mii cinci sute treizeci şi cinci ) –tâmpla; 1000 (una mie) lei-cheltuieli recepţie. Total lei 31 535 (treizeci şi unu mii cinci sute treizeci şi cinci lei)”.

                                     Preot paroh, Gh. I. Popescu.

 

         Pictura s-a executat în stil neobizantin şi în condiţii bune. Tehnica de pictură este ,,Tempera”.

         Catapeteasma este construită din zid de cărămidă, putându-se picta toate icoanele prevăzute în iconografia bisericească.

 

                                                         Plan iconografic

         Altarul: Pe tavan se pictează Maica Domnului pe tron, cu Pruncul în braţe, Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril. Tavanul este încadrat de o friză frumos ornamentată. Pe rândul de jos sunt pictaţi, în picioare, începând de la proscomidie spre dreapta, sfinţii Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Bogoslavul, Ioan Gură de Aur, Nicolae şi Spiridon. La proscomidie este pictat Iisus în Potir (izvorul vieţii).

         Pe spatele Catapeteasmei: Jertfa lui Avram, iar între uşile împărăteşti şi diaconeşti se vor picta Sfinţii Arhidiaconi Ştefan şi Laurenţiu. Restul spaţiilor se vor ornamenta, iar pe soclu draperie.

         Naosul: Bolta fiind în formă de covâltir şi destul de mare, va fi nevoie să se despartă în două părţi printr-o friză cu medalioane şi în partea din faţă sus pe centru se va picta Iisus Hristos – Pantocrator, înconjurat de citatul: ,,Doamne, Doamne caută din cer şi vezi …”, la sud ,,Naşterea Domnului Iisus Hristos”, iar la nord ,,Învierea Domnului Iisus – Hristos” reprezentată prin pogorârea în iad, iar în cele patru colţuri dintre Pantocrator şi ambele scene se vor picta cei patru evanghelişti, cu simbolurile lor respective.

         Pe cea de-a doua parte a boltei se va picta: pe centru ,,Sfânta Treime”, sub stejarul din Mamvri (în medalion), la sud se va picta ,,Schimbarea la faţă”, iar la nord ,,Înălţarea Domnului Iisus Hristos”. Deasemenea spaţiul dintre medalionul Sf. Treimi şi cele două compoziţii se vor face câte un înger în cele patru colţuri ţinând o eşarfă în mână pe care scrie citatul: ,,Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot”.

          În cea de-a II-a parte, pe tavan în centru se va picta Maica Domnului Platiteră, în medalion, iar în cele patru colţuri ale tavanului se vor picta patru sfinţi cuvioşi, cântăreţi şi anume: Ioan Damaschin, Cosma făcătorul de cântări, Iosif făcătorul de cântări şi Theofan cel scris, stând pe norii slovei.

         Pe peretele din sud se vor picta începând de la altar spre dreapta: Sf. Mare Mucenic Gheorghe, Sf. Mucenic Procopie, Dreptul Judecător Flancat de Maica Domnului şi Sf. Ioan Botezătorul, Sf. M. Calistrat, Sfinţii Mucenici Nicolae, Oprea şi Ioan cel Nou.

         Pe peretele de la nord, de la stânga spre dreapta se vor picta Sfinţii mucenici: Dimitrie, Sf. Împăraţi Constantin şi Elena, Nestor, Teodor, Tiron, Mina şi Ilie Iorest.

         Pe peretele despărţitor dintre naos şi pronaos, partea dinspre răsărit se vor picta: ,,Sf. Arhangheli, în partea dreaptă ,,Mihail”, iar în stânga ,,Gavril”. Tot pe acest perete, partea dinspre pronaos, se vor picta Sfinţii Cuvioşi Antonie cel Mare şi Ieftimie cel Mare.

         Pronaos: Pe peretele de sud se vor picta Sfintele Cuvioase şi Muceniţe: Ecaterina, Irina, Filofteia şi Tecla.

         Pe peretele de nord, începând de la dreapta spre stânga, se vor picta Sf. M. M. Varvara, Cuvioasa Paraschiva, Teodora şi Marina.

Pe peretele de la intrare, lângă uşă se vor picta portretele oficiale: Înalt Prea Fericitul Părinte Justinian în partea dreaptă, iar în partea stângă portretul Prea Sfântului Episcop Iosif. Ambele portrete vor fi de mărime naturală, în picioare. În continuare, până la colţuri, se vor picta cuvioşii: ,,Dimitrie Basarab” şi ,,Grigore Decapolitul”. Pe soclu se va face draperie.

         Pridvorul: Pe tavan se va picta: la centru, în medalion Iisus Hristos Emanoil, având în partea stângă pe Maica Domnului, iar în partea dreaptă pe Sf. Ioan Botezătorul. Pe verticala pereţilor, în stânga, la intrare Sf. Apostol Petru, iar în dreapta Sf. Apostol Pavel.

         Deasupra uşii se va scrie pisania, iar pe soclu draperie. Restul spaţiilor se vor decora. Pe frontispiciu, la intrare, se va picta ,,Icoana Hramului – Sfinţii Voievozi, în tehnica ulei sau frescă, pentru a fi mai rezistentă la intemperiile vremii.

         Catapeteasma: Deasupra, pe zid, se va construi Crucea Răstignirii şi cele două icoane molene. Se va picta în tehnica ,,Uleiului”, toate icoanele de pe catapeteasmă după orânduiala iconografică şi cele 12 praznice împărăteşti.

         Ctitorii: Pr. Gheorghe I. Popescu, Albuşel Miron, Barbu Ion , Mitu Ion, Ciopei Florea.

         Planul iconografic n-a fost respectat întocmai, suferind unele modificări.

         Din cauza unei ciuperci care s-a localizat, pereţii laterali s-au distrus, ei fiind înlocuiţi cu cărămidă. La scurt timp, aceeaşi lucrare a fost necesar a se efectua şi la Sf. Altar. O bună parte din pictura iniţială a fost distrusă.

         Din informaţiile culese de la Vasile Mitu şi Nicu Barbu, în anul 1980, am aflat că alt sfânt locaş de rugă şi închinare n-a existat înainte de anul 1865. Enoriaşii mergeau la bisericile din satele frăţeşti. Cimitirul vechi a fost amplasat la marginea satului – Dealul Bobocului. S-a mutat în sat, odată cu construirea bisericii.

 

 Sursa: Vlădescu, Florea – Monografia comunei Titești, Rm. Vâlcea, Editura CONPHYS, 2003, p. 336-342.