Vâlcea – Bisericile de lemn cu o turlă

 

Bodeşti – Alunu. Biserica „Sfinţii Arhangheli Mi-hail şi Gavriil” din satul Bodeşti, comuna Alunu, este singura biserică cu o turlă, păstrată din secolul al XVII-lea. Biserica este în formă de navă şi are pridvor de lemn închis. Ctitoria  lui Iancu I. Nacu şi N. Stanciu Bodescu, din anul 1675, a fost refăcută în 1937 din temelie şi tencuită, fiind pictată de Ilie Dumitrescu din Costeşti cu echipa sa formată din Simion Colniceanu şi Calistrat Păunescu; pereţii exteriori au medalioane pictate ⁶⁰.

Călărăşeşti – Mateeşti. Din secolul al XVIII-lea, se păstrează mai multe exemplare de biserici cu o turlă. Cea mai veche dintre ele, este reprezentată de „Cuvioasa Paraschiva” din cartierul Călărăşeşti al comunei Mateeşti. Ctitorită de Barbu Călăraşu, în anul 1720, ea a fost refăcută de Costache Dumitru, în 1852, reprezentând un monument modest⁶¹.

Sineşti – Sineşti. Biserica ce poartă hramul „Cuvioasa Paraschiva” din satul Sineşti, comuna Sineşti, a fost ctitorită de preotul Stanciu şi diaconul Ilie Nedelcu, în anul 1746 ⁶².

Râureni – Râmnicu-Vâlcea. Biserica cu hramul „Sfântul Nicolae” din Râureni, a fost construită de preoţii Nicula şi Gheorghe, ajutaţi de Filip şi Andronie, în anul 1746. Pe peretele de bârne, deasupra uşii de la intrarea în biserică, se păstrează Pisania, având următorul conţinut: „† Această sfântă şi dumnezăiască biserică, unde să cinsteşte şi prăznuieşte hramu S<ân>tul<u>i Iera<rh> Nicolae de l<a> Mira Lichei iaste făcută de d<umnealor> creştini, de oameni, anume Nicula, Gheorghe erei, Filip, Androne, cari din bun gândul lor au făcutŭ cu toat<e> cele trebuincioase ale ei, carii  şi ctitor<i> s-au numit. Şi s-au făcut în zile<le> lui Io Costandin Vod<ă>, cu bl<a>g<o>s<lo>venia păr<in>telui chir Clement ep<i>scop, întru vecinica pomenire celor mai sus numiţisep<temvrie> 2, leat 7255” ⁶³. Ulterior, Dinu Râureanu a restaurat monumentul; acesta are formă de navă, cu absida altarului decroşată şi pridvorul închis⁶⁴.

Băile Olăneşti. Biserica ce poartă hramurile „Sfântul Pantelimon” şi „Naşterea Maicii Domnului”, din Băile Olăneşti, este cunoscută şi sub numele de „Biserica lui Horia”. Construită la Albac, în Munţii Apuseni, la anul  1746, a fost transportată în localitatea Ştefăneşti (pe moşia „Florica”, a Brătienilor) din judeţul Argeş, şi reconstruită aici în anul 1918. În 1958,  patriarhul Justinian Marina şi episcopul Iosif (Gafton) au decis strămutarea ei la Olăneşti. Monumentul are formă de navă, cu absida altarului decroşată, portalul sculptat artistic, brâul median, acoperişul în pantă şi turla înaltă, specifică arhitecturii transilvănene ⁶⁵. Biserica „se impune în primul rând prin profilul îndrăzneţ al construcţiei şi admirabila ei proporţionalitate” ⁶⁶. Pisania, scrisă în culoare neagră pe fundal auriu – aşezată cu ocazia sfinţirii în noul amplasament – are următorul cuprins: „Această sfântă biserică, cu hramul Naşterea Maicii Domnului şi Sf<ântul> Panteleimon, a fost clădită din evlavia şi cu obolul credincioşilor ţărani români în satul Albac din Munţii Apuseni, în anul de la IS. HS. 1746. În această biserică a ascultat Horia cuvântările călugărului revoluţionar Sofronie de la Cioara şi a luat parte cu toţi cei din Albac, Abrud, Zarand, Câmpeni, Bobâlna, Zlatna, Roşia etc. în revoluţia condusă de Sofronie în anii 1744-1761, pentru libertatea religioasă a românilor ortodocşi din Transilvania. Lupta a continuat-o Horia, conducătorul revoluţiei  din 1784. În curgerea anilor, înmulţindu-se norodul, s-a zidit din piatră o altă biserică în Albac, iar aceasta a fost mutată în satul Florica de lângă oraşul Piteşti, în anul 1907. Dreptcredincioşii din împrejurimi au denumit-o biserica lui Horia, pentru că în ea s-a rugat Horia pentru libertatea norodul ardelean. În anul 1954 a fost cercetată de Prea Fericitul Patriarh Justinian şi Prea Sfinţitul Episcop Iosif al Râmnicului şi Argeşului şi găsind-o fără întrebuinţare şi în ruinare, au hotărât mutarea ei aici în Băile Olăneşti, unde a fost reclădită din temelie, împodobită cu pictură nouă şi înzestrată cu sfinte odoare cu cheltuiala Sf<intei> Patriarhii, sfinţindu-se în anul 1958, luna octombrie, când s-au împlinit zece ani de la reîntregirea Bisericii Ortodoxe greco-catolice în sânul Bisericii mame, sub păstorirea Prea Fericitului Patriarh Justinian, amin. Zugrăvitu-s-au această biserică de meşterii zugravi D. Dimitriu-Nicolaide şi Ortansia Masichievici” ⁶⁷.         

Suieşti – Stăneşti. Biserica din satul Suieşti, comuna Stăneşti, cu hramul „Cuvioasa Paraschiva”, datează din anul 1748; prevăzută cu turlă înaltă, a fost strămutată din Ardeal, de patriarhul Justinian Marina ⁶⁸.

Valea Bălcească – Nicolae Bălcescu. Iniţial, biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” a fost  construită de sătenii din Gâltofani, prin secolele XVIII-XIX. Ulterior, în anul 1973, este strămutată la Conacul Bălceştilor din satul Valea Bălcească, comuna Nicolae Bălcescu. Monumentul, zidit din lemn de stejar, are pridvorul din cărămidă deasupra căruia se înalţă o turlă poli-gonală de lemn. Bolta semicilindrică de lemn este pictată pe un strat subţire de grund, în stil popular⁶⁹. 

Izbăşeşti – Milcoiu. Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, din satul Izbăşeşti, comuna Milcoiu, datează din secolul al XVIII-lea⁷⁰.

Stăneşti – Stoileşti. În satul Stăneşti, comuna Stoileşti, se găseşte biserica „Sfinţii Voievozi”, ctitoria lui Lascu Ostroveanu, din secolul al XVIII-lea; reparată în două rânduri, 1890 şi 1959, a rămas netencuită⁷¹.

Stoileşti – Stoileşti. Biserica din satul Stoileşti, comuna Stoileşti, cu hramul „Sfântul Nicolae”, datează din  anul 1752 ⁷².

Ciocâltei – Roeşti. Biserica cu hramul „Cuvioasa Paraschiva” din satul Ciocâltei, comuna Roeşti, a fost ctitorită de preotul Simion (1759), apoi refăcută în 1782 ⁷³.   

Măgureni – Guşoieni. În satul Măgureni, comuna Guşoieni, se păstrează biserica cu hramul „Cuvioasa Paraschiva”, ctitorie a enoriaşilor din anul 1766; ea a fost  refăcută în perioada anilor 1803-1840, de când datează şi Pisania: „Această sfântă şi dumnezăiască biserică, cu hramul Cuvio<a>săi Paraschivii s-a făcut la l<ea>t 1766, din temeliie, de lăcuitori, şi au fost până la l<ea>t 1803şi apoi s-au  prenoit,  adică  din  nou  s-au  făcut, iarăşi de lăcuitori” ⁷⁴.  

Săliştea – Amărăşti. Biserica „Sfântul Nicolae” din satul Săliştea, comuna Amărăşti, datează din anul 1766-1767, potrivit inscripţiei păstrate pe peretele de bârne ale pridvorului, pe latura de sud: „7275, când s-a făcut întâi” ^{75Pisanie, unde scrie: „Această biserică ce să prăznuieşte hramul Sfântului Nicolae, <la> 1082, s-au făcutu de popa Oprea Amărăscu i diiaconu Ioan, brat…” 76}

Valea Scheiului – Dănicei. În Valea Scheiului, din comuna Dănicei, se află biserica „Înălţarea Domnului”, ce datează din anul 1767. Construită  din bârne de stejar, ea are turla înălţată deasupra unui pridvor din stâlpi de lemn sculptaţi  cu măiestrie; altarul decroşat, poligonal, şi bolta construită în formă de leagăn. La est şi vest este mărginită de semicalote. Iniţial decorată cu pictură murală – distrusă  în prezent – a fost înzestrată cu mobilier valoros: iconostas pictat, icoane, uşi împărăteşti bogat împodobite, salvat prin transferarea la o altă biserică din parohie. În prezent, biserica este abandonată şi supusă unui accentuat  proces de degradare ⁷⁷.

Creţeni – Creţeni. Biserica „Sfinţii Voievozi” din satul Creţeni, comuna Creţeni, este ctitoria enoriaşilor, din anul 1767, cum arată Pisania păstrată în Catagrafia din anul 1840: „Această sfântă şi dumnezăiască biserică ce să prăznuieşte hramul Sfinţii Voevozi, s-au făcut la l<ea>t 1767, de toţi lăcuitorii acestui sat” ⁷⁸ Refăcută ulterior, inscripţia, păstrată pe o bârnă din peretele pridvorului, precizează că, „La leat 7307, de cândŭ s-au ridic<at> biserica pe temelie, 1799”. Biserica a fost restaurată între anii 1931-1934, când i s-a adăugat pridvorul de zid cu o turlă subţire de lemn şi a fost căptuşită în interior cu scândură de brad ⁷⁹.

Ioneşti – Ioneşti. În satul Ioneşti, comuna Ioneşti, se păstrează biserica „Sfântul Nicolae”, ctitorită iniţial de preotul Gheorghe şi enoriaşii parohiei, în anul 1770. Refăcută şi tencuită, în anul 1836, are Pisania în partea superioară a intrării, cu precizarea: „Această sfântă şi dumnezeiască beserică unde se prăznueşte hramu Sfântului Ierarh Nicolae, din temelie s-au făcut de robul lui Dumnezeu, popa Gheorghe şi cu alţi ctitori, din<pr>eună. Iară acuma, la léat 1836, s-au sculat întru ajutori Radu Slătineanu şi dumnealui jupan Stoica Sârbu şi cu alţi [c]titori, de o au înfrumuseţat-o cu zugră<veala> după cum se vede1836 septemvrie” ⁸⁰.   

Popeşti – Stoeneşti. Biserica cătunului Cacova din satul Popeşti, comuna Stoeneşti, cu hramul „Sfinţii Voievozi”, este ctitoria ieroschimonahului Atanasie şi a ieromonahului Mihail, din anii 1771-1772, potrivit Pisaniei, unde scrie: „Sf<ân>ta b<iserică> unde să prăznueşte hramu Sfi<nţ>ilor Îngeri este făcută dă robul lui Dum<ne>zău, eroschimonah Athanasiie şi Mihail er<o>monah, în zilele înpărăţiiei Ecaterinii, cu leat 7280” ⁸¹. Biserica a fost refăcută în anul 1874 de preotul parohiei  – Nicolae  Neghinescu,  fiind  ajutat de nepotul său C. Tănăsoiu ⁸².

Guşoianca – Guşoieni.  Biserica  cu hramul „Sfântul Nicolae” din satul Guşoianca, comuna Guşoieni, este ctitorită de enoriaşi parohiei, în anul 1772-1773, cum adevereşte Pisania păstrată pe peretele de bârne de deasupra uşii de la intrare în biserică: „† Această sf<â>ntă bise-r<i>că s-au făcutŭ  la văleatu 7281” ⁸³. Planul monumentului este sub formă de navă, cu altarul poligonal; ulterior, s-a adăugat deasupra pridvorului, turla de lemn.

Băltăţeni – Tomşani. Biserica „Sfinţii Îngeri” din satul Băltăţeni, comuna Tomşani, este ctitorită de preotul Filip din Bodeşti, nepotul episcopului Climent al Râmnicului, în anii 1773-1774 ⁸⁴.

 Mănăileşti – Frânceşti. În satul Mănăileşti, comuna Frânceşti, se află biserica cu hramul „Sfântul Nicolae”, ctitoria lui Gheorghi şi Dumitru, din anul 1775-1776. Construită de meşterii Badea, Matei şi Constantin, din bârne de stejar şi soclu de piatră şi cărămidă, biserica are turlă deasupra naosului. Cu excepţia iconostasului, nu a fost tencuită, nici pictată⁸⁵.

Valea Mare – Berbeşti. Biserica „Sfântul Nicolae” din satul Valea Mare, dependent de oraşul Berbeşti, este  ctitoria preotului Andrei Rosescu împreună cu enoriaşii, în anul 1776, cum scrie în Pisania amplasată pe tâmplă deasupra uşilor împărăteşti: „Această sfântă şi dumnezeiască biserică, unde să prăznuiaşte hramul Sfântului Erarh Nicolae, s-au făcut din temelie de popa Andrei (Rosescu), diaconul Ioan, diaconul Nicolae, Pătru ereu, Matei, Pătru,  Costandin ereu,  popa Dumitru,  Petre, Gheorghe, Matei, Ion, Dumitru, Vlăduţ…” ⁸⁶ şi alţii care sunt menţionaţi în Pisanie. Biserica, refăcută în anul 1863, are pridvor, iar interiorul şi exteriorul sunt tencuite. Pictura în ulei a fost realizată de pictorul Victor Fulgescu din localitatea Costeşti-Vâlcea. 

Olteanca – Glăvile. În satul Olteanca, comuna Glăvile, se află biserica „Cuvioasa Paraschiva”, ctitorită de Teodosie şi Pârvu Stănculescu, ajutaţi de enoriaşi, în anul 1781-1782. Biserica are planul sub formă de corabie, iar un brâu, ce imită funia răsucită, decorează în arcadă şi uşa de la intrare; pridvorul are la bază o bârnă lată pe care se sprijină stâlpii. Ferestrele mici conferă monumentului un aspect arhaic ⁸⁷.

Valea Văleni – Zătreni. Biserica „Cuvioasa Paraschiva” din satul Valea Văleni al comunei Zătreni, este ctitoria lui Dumitru Văleanu, Constantin Crişu şi Constantin Coman, realizată în anii 1793-1795, cum adevereşte inscripţia din pridvor, pe latura de la est, către nord, unde este menţionat numele meşterului: „Pomeneşte, Doamne (în slavonă – n. n.), † Stancu meşt<e>ru” ⁸⁸.

Dobruşa de Jos – Ştefăneşti. Biserica cu hramul „Sfântul Nicolae” din satul Dobruşa de Jos, comuna Ştefăneşti, este ctitorită în anii 1793-1796, de preoţii Matei şi Giura, sprijiniţi de o serie de credincioşi, cum adevereşte Pisania păstrată pe peretele de bârne din pridvor: „Să se ştie, acea<stă> sfântă beserică, că s-au făcut în zile<le> d<o>mnului nostru, Eu Alisandru Vodă, în anu cu veleatu 7300cu ajutorul lui D<u>m<n>ezău, eu Mătei amŭ începu<t> talpu. Rugăciune fr<a>ţ<i>lo<r>ŭ l<a> acest lucru sfântŭ, eu popa Giura amu slu<ji>tŭ întâieu popa Giura, eu Matei, eu Giura, titorieu Ionŭ alŭ lu Şărbanŭ, eu Dumitru Dimoiu, Stanu Ştefănescu, Stanciu finul lu Stanŭ Ştefăn<e>scu, Niacşu lu Neagoie, Măriiea lu Neagoie, Radu lu Neagoie, Radu lu Neagoie, Radu Runceanu, Angh<e>lŭ, Curuiea, Niacş<u> şi cu Dumitraşcu Ciocă, Ionŭ Flăcău, Badea Boiaşu, Radu Ştefănescu, Pătru Munteanu. Şi am scrisŭ eu, Ionŭ Munteanu” ⁸⁹.        

Perişani – Perişani. În satul Perişani al comunei Perişani se află biserica „Cuvioasa Paraschiva”, care datează din anii 1797-1799; a fost refăcută în 1892 şi tencuită ⁹⁰.

Părăuşani – Livezi. Biserica cu hramul „Sfinţii Voievozi” din satul Părăuşani, comuna Livezi, a fost construită în anii 1797-1798. Ctitorită de boierul Pătru şi Ilinca, a fost pictată de diaconul Nicola din Săscioara, cum arată Pisania din pronaos, amplasată pe peretele estic, deasupra intrării în naos: „† Această sf<â>ntă şi d<u>m-nezească b<iserică>, ce să prăznuieşte pe hramulŭ mai Marilor Vo<i>vozi, cu care au ajutat, Pomeneşte, Doamne (în slavonă – n. n.), boiari Pătru, Ilinca cu tot neamulŭ. † Diaconulŭ Nicola jugravu o<t> Şe<s>cioara” ⁹¹.  

Neţeşti – Stoileşti. Biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din cătunul Malu al satului Neţeşti, comuna Stoileşti, datează din anul 1799; are turlă pe pridvor şi este netencuită⁹².

Capu Dealului – Băbeni. În fostul sat numit Capu Dealului din municipiul Băbeni, se află biserica „Cuvioasa Paraschiva”, ce datează din anul 1799; numită biserica „Cirezarilor”, pe ruinele căreia a fost refăcută actuala biserică,  în 1948. Monumentul  are  pridvor  deschis  şi o turlă mică în faţă⁹³.

Măldăreştii de Jos – Măldăreşti. Din secolul al XIX-lea, avem cea mai veche biserică în satul Măldăreştii de Jos, comuna Măldăreşti, cu hramul „Sfântul Dumitru”, ctitorită de Dumitrache Măldărescu, în anul 1801. Biserica a suferit unele modificări, mai ales în timpul  refacerii din 1888; atunci, trăsăturile tradiţionale ale bisericilor de lemn vâlcene au fost modificate, afirmându-se tendinţa de apropiere a acestui tip de edificiu de aspectul bisericilor de zid.

Şuşani – Şuşani. Biserica „Sfântul Dumitru” din satul Şuşani, comuna Şuşani, este ctitorită de călugărul Ilarion, în anul 1802, fiind refăcută în 1895 ⁹⁴.

Govora – Mihăeşti. Biserica din cartierul Mahalaua Mare a satului Govora, comuna Mihăeşti, cu hramul „Sfântul Nicolae”, datează din anul 1804; ea a fost adusă din Genuneni⁹⁵.

Dealul Bisericii – Sineşti. În cătunul Ganea al satului Dealul Bisericii, din comuna Sineşti, se află biserica cu hramul „Sfântul Nicolae”, ctitorie a enoriaşilor, din anul 1805 ⁹⁶.

Copăceni – Racoviţa. Biserica cu hramul „Sfântul Nicolae” şi „Sfânta Filoteia” din satul Copăceni, comuna Racoviţa, este ctitoria protopopului Ioan, din anul  1805, iar în 1865 a fost pictată⁹⁷.

Viişoara – Frânceşti. Această biserică, cu hramul „Sfinţii Voievozi”, din satul Viişoara, comuna Frânceşti, este ctitoria lui Radu Simionescu, din anul 1806 ⁹⁸.

Mănăstireşti – Slătioara. Biserica ce poartă hramul „Buna Vestire” şi „Cuvioasa Paraschiva” din cătunul Mănăstireşti al satului Slătioara, comuna Slătioara, a fost ctitorită în anul 1808 de locuitorii satului ⁹⁹.

Bratovoeşti  –  Titeşti.  Biserica  „Sfântul  Nicolae” din satul Bratovoeşti, comuna Titeşti, este ctitoria vătafului de plai Atanasie, din anul 1808; refăcută în 1880, este tencuită ¹⁰⁰.

Racu – Mitrofani. În satul Racu, din comuna Mitrofani, se păstrează biserica fostului schit Mitrofani, cu hramul „Sfinţii Voievozi”, ctitorită în anul 1808, de soţia lui Radu Rostogol, împreună cu Vlad Merişanu şi Sandu Nicolae. Biserica a fost reparată în anii 1852 şi 1934 ¹⁰¹.

Spinu – Perişani. Biserica cu hramul „Sfântul Nicolae” din satul Spinu, comuna Perişani, este ctitoria lui M. Bălan, din anii 1809-1811; ulterior, în 1892 a fost refăcută şi tencuită ¹⁰².

Valea Grădiştei – Grădiştea. Biserica „Sfinţii Voievozi” din satul Valea Grădiştei, comuna Grădiştea, în formă de navă cu pridvor, este ctitoria preoţilor Dumitru şi Radu, împreună cu Niţă Cumpănaşu şi Udrea Pleşoianu, din anul 1816; tencuită, are picturi în medalioane pe pereţii exteriori ¹⁰³.

Ghiobeşti – Stoileşti. Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, amplasată în satele Urşi şi Ghiobeşti din comuna Stoileşti, datează din anul 1824; se păstrează netencuită ¹⁰⁴.

Obogeni – Stoileşti. Monumentul „Intrarea în Biserică” din satul Obogeni, comuna Stoileşti, este ctitoria lui Popa Udrea, din anul 1830; reparată ulterior, în 1884 şi 1965, este tencuită¹⁰⁵.

Dobreşti – Dănicei. În satul Dobreşti, la hotar cu satul Drăguleşti, din comuna Dănicei, se află biserica numită „Sfântul Nicolae cel Vechi”, ctitoria lui Nicolae Cojocarul şi a soţiei sale Ruxandra, din anul 1832; în formă de navă, a cunoscut mai multe restaurări (1880, 1914); în cursul ultimei reparaţii, din anul 1962, a fost acoperită cu tablă¹⁰⁶. 

Nemoiu – Amărăşti. Biserica cu hramul „Sfântul Nicolae” din satul Nemoiu, comuna Amărăşti, este ctitoria preoţilor Marin, Radu şi Pătru Nemoianu, ajutaţi şi de enoriaşi ¹⁰⁷. Deasupra uşii de la intrarea în biserică, pe perete, se află Pisania: „Această sfântă şi dumnezăiască biserică s-au mutat a<i>cea d<i>n locul iei, cu ajutorul l<u>i Dumnezău şi înŭ hramu Sfântului Necolae, de robii lui Dumnezău, Pomeneşte, Doamne (în slavonă – n. n.), Marinŭ ereu, Radu ereu, Pătru şi cu ajutoru tutulorŭ cilor…u ce <au> ajutatŭ, Voica er<ei>ţa, Sa<n>da er<ei>ţa, Mărinŭ, Bad<e>a1832 săptemvre 2. Şi a<m> scr<i>su, e<u> Păladu ¹⁰⁸.       

Mlăceni – Perişani. Biserica „Sfântul Gheorghe” din satul Mlăceni, comuna Perişani, netencuită, datează din anul 1840 ¹⁰⁹.

Olteanca – Glăvile. În cartierul Chituci al satului Olteanca, din comuna Glăvile, se păstrează biserica cu hramul „Sfântul Nicolae”, zidită în anul 1847. Monumentul păstrează elemente constructive şi decorative originale, care îi conferă o valoare etnografică deosebită; în altar, se păstrează pictura realizată pe un strat subţire de grund ¹¹⁰.

Drăgăneşti – Goleşti. Biserica „Sfântul Nicolae” din satul Drăgăneşti, comuna Goleşti, datează din anul 1848; arhitectura caracteristică bisericilor de lemn, are bolta semicilindrică din scânduri de stejar, fixate în exterior prin arce din acelaşi material¹¹¹.

Văleni – Zătreni. În satul Văleni, comuna Zătreni, se păstrează biserica „Sfinţii Voievozi”, fiind construită în anul 1864 ¹¹².

Marcea – Ioneşti. O inscripţie din anul 1757-1758 a existat, în trecut, pe pragul pridvorului unei biserici de lemn din Marcea, având conţinutul: „Leat 7266, Dumitru popa” ¹¹³.  Actuala biserică, cu hramul „Sfinţii Voievozi”, din satul Marcea – comuna Ioneşti, datează din anii 1866-1868 ¹¹⁴.

Geamăna – Drăgoeşti. Biserica, cu hramul „Sfântul Nicolae”,  din satul Geamăna, comuna Drăgoeşti, ctitoria preotului Ilie Predescu, sprijinit de Din Voiculescu şi Alexandru Iliescu, datează din anii 1887-1890; are formă de navă şi este tencuită ¹¹⁵.

Mreneşti – Creţeni. În satul Mreneşti, comuna Creţeni, a existat biserica cu hramul  „Intrarea în Biserică”, datând din anul 1758-1759, potrivit unei inscripţii păstrate pe peretele de bârne al lăcaşului: „7267”, iar pe peretele altarului, alta ce indică anul 1771: „Octomvri<e> zile 20, leat 7280. † Aciastă beseric<ă> iaste râdicată de rob>u lu> Dumne<zeu>, popea Pârvea i Ra<fail…> ¹¹⁶. În prezent, se află la Muzeul Satului Vâlcean, Bujoreni, unde a fost strămutată în anul 2004.

 

Note bibliografice

60. Ibidem, pag. 61.

61. Pr. Ion Popescu-Cilieni, op. cit., pag. 47.

62. Monumente istorice din judeţul Vâlcea…, pag. 137.

63. Constantin Bălan, op. cit., pag. 826.

64. Monumente istorice din judeţul Vâlcea…, pag. 13.

65. Pr. Ilie Gh. Diaconescu,  Câteva date şi însemnări despre ctitoriile din Olăneştii-Vâlcii, în „Mitropolia Olteniei” XX (1968), nr. 1-2, pag. 70-77. 

66. Prof. Victoria Popovici, Un monument al arhitecturii populare transilvănene. Biserica lui Horia, rectitorită de Prea Fericitul Patriarh Justinian în Olăneşti, Vâlcea, în „Mitropolia Olteniei” XXV (1973), nr. 7-8, pag. 609.

67. Pr. Ilie Gh. Diaconescu, art. cit., pag. 76.

68. Monumente istorice din judeţul Vâlcea…, pag. 139.

69. Ibidem, pag. 124.

70. Ibidem, pag. 121.

71. Ibidem, pag. 143.

72. Ibidem, pag. 143.

73. Pr. Ion Popescu-Cilieni, op. cit., pag. 98.

74. Ibidem, pag. 19.

75. Constantin Bălan, op. cit., pag. 128. 

76. Ibidem, pag. 128. 

77. Monumente istorice din judeţul Vâlcea…, pag. 90.

78. Pr. Ion Popescu-Cilieni, op. cit., pag. 37.

79. Monumente istorice din judeţul Vâlcea…, pag. 86.

80. Constantin Bălan, op. cit., pag. 610.  

81. I. Vârtosu, Inscripţii, în „Buletinul Comisiunii Monumentelor Isto-rice”, 1933, pag. 136.

82. Monumente istorice din judeţul Vâlcea…, pag. 140.

83. Constantin Bălan, op cit., pag. 505.

84. Monumente istorice din judeţul Vâlcea…, pag. 149.

85. Ibidem, pag. p. 97.

86. Constantin Bălan, op. cit., pag. 956.

87. Monumente istorice din judeţul Vâlcea…, pag. 101-102.

88. Constantin Bălan, op. cit., pag. 958.

89. Ibidem, pag. 440.

90. Monumente istorice din judeţul Vâlcea…, pag. 128.

91. Constantin Bălan, op. cit., pag. 755.

92. Monumente istorice din judeţul Vâlcea…, pag. 142.

93. Ibidem, pag. 26.

94. Ibidem, pag. 147.

95. Ibidem, pag. 120.

96. Ibidem, pag. 136.

97. Ibidem, pag. 133.

98. Ibidem, pag. 98.

99. Ibidem, pag. 138-139.

100. Ibidem, pag. 148.

101. Ibidem, pag. 122.

102. Ibidem, pag. 129.

103. Ibidem, pag. 104.

104. Ibidem, pag. 142.

105. Ibidem.

106. Ibidem, pag. 89.

107. Pr. Ioan Popescu-Cilieni, op. cit., pag. 21.

108. Constantin Bălan, op. cit., pag. 692.

109. Monumente istorice din judeţul Vâlcea…, pag. 128.

110. Ibidem, pag. 101.

111. Ibidem, pag. 102.

112. Ibidem, pag. 154.

113. Constantin Bălan, op. cit., pag. 632.

114. Monumente istorice din judeţul Vâlcea…, pag. 106.

115. Ibidem, pag. 91.

116. Constantin Bălan, op. cit., pag. 681.

 

Sursa: Enciclopedia judeţului Vâlcea, Editura Fortuna, Râmnicu Vâlcea, 2010 (pag. 605-609). Coordonator: Ion Soare; Autori: N. Daneş, Gh. Dumitraşcu, D. Dumitrescu, Fl. Epure, Em. Frâncu, I.St. Lazăr, Arhim. Veniamin Micle, Sorin Oane, Marian Pătraşcu, Petre Petria, Gh Ploaie, Al. Popescu-Mihăeşti, Silviu Purece, I. Soare, Răzvan Theodorescu. „Volum realizat în cadrul Forumului Cultural al Râmnicului şi apărut sub egida şi cu sprijinul  financiar al Consiliului Judeţean Vâlcea.”