Vâlcea – Bisericile de lemn fără turlă

Bisericile de lemn fără turlă.  Cele mai vechi biserici de lemn, fără turlă, aparţin secolului al XVI-lea. Prezentate cronologic, în funcţie de vechimea lor, ele se întâlnesc în următoarele localităţi:

Pietroasa – Suteşti. Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din satul Pietroasa, comuna Suteşti este datată din anul 1536-1537, potrivit unei inscripţii descifrate de Ion Popescu-Cilieni, care arată că: „Această sfântă şi dumnezeiască biserică, ce să prăznuieşte hramul Adormirea, s-au făcut la l<eat> 7045 de <e>noriaşii bisericii”³. Ulterior, biserica a fost modificată (1779-1780); de atunci se păstrează inscripţia: „Să ştie că această sfântă bisărică s-au fă<cut> de meşteri<i>: Ionâ, Gogu, Nicula, Sanduleat 7288” ⁴. O însemnare din partea stângă a pridvorului precizează că: „Aicea să odicneşte robu<l> lui Dumnezeu Preda” ⁵. În anul 1822 a fost strămutată pe actualul amplasament. De asemenea, altă însemnare, din anul 1926, arată că biserica a fost „reparată cu aj<utorul> <c>titorilor satului Pietroasa. Lucrători: Dumitru D. Vâlcea, Marin D. Vâlcea, Tudor N. Vâlcea” ⁶. Monumentul are forma de casă ţărănească cu pridvor, şi este netencuită.

Mariţa – Vaideeni. Biserica de lemn din Mariţa, cu hramurile: „Cuvioasa Paraschiva”, „Sfântul Nicolae” şi „Sfinţii Apostoli”, este cea mai veche din judeţ, datând din anii 1556-1557, potrivit inscripţiei „Leat 7065” ⁷. Deşi refăcută în secolul al XVIII-lea, biserica păstrează forma originală, fiind  netencuită.  La începutul secolului al XIX-lea, a fost înzestrată cu un iconostas de lemn, pictat în manieră naivă, constituind o adevărată realizare artistică şi iconografică în acest domeniu ⁸.

Bolniţa – Mânăstirea Dintr-un Lemn. Biserica Bolniţei Mănăstirii Dintr-un Lemn, cu hramul „Naşterea Maicii Domnului”, a fost construită din lemnul unui singur stejar, în secolul al XVI-lea. Către sfârşitul secolului al XVIII-lea sau începutul celui următor, vechea ctitorie a căzut pradă focului. Actuala bisericuţă datează din anii 1810-1814, fiind construită pe locul celei vechi, de Iancu, ginerele lui Constantin Socoteanu, ruda episcopului Grigore Socoteanu, cum adevereşte o însemnare: „Dum-nealui, cocon Iancu zet căminar Constandin, văzând că biserica, adică bolniţa sfintei Mănăstiri au ars din întâmplare, au cugetat pentru dragostea Maicii lui Dumnezeu şi cu toată cheltuiala sa de iznoavă au făcut altă biserică, tot în acel loc” ⁹. Lucrată din bârne groase de stejar, încheiate în coadă de rândunică, biserica are formă dreptunghiulară, cu pridvor deschis şi absida altarului decroşată, fiind înconjurată la exterior de un brâu în torsadă, realizat în grosimea lemnului. Catapeteasma, sculptată artistic în lemn de tei, datează din anul 1814 ¹⁰. Bisericuţa a fost refăcută în 1955.

Grămeşti – Costeşti. Din secolul al XVII-lea, s-a păstrat o singură biserică de lemn fără turlă, a fostului Schit Grămeşti din comuna Costeşti, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Conservată în starea ei iniţială – diferă de arhitectura bisericilor de lemn vâlcene, atât  prin structură cât şi prin metodele tehnice practicate de constructori¹¹, fiind ctitoria mitropolitului Ştefan al Ungrovlahiei, din anul 1664. Despre ctitor, se ştie că s-a născut în satul Râmeşti, a învăţat la Şcoala  de la Bistriţa, unde s-a călugărit şi a devenit “copistul” Mănăstirii; în biserica Bolniţei, se păstrează un autograf al său, din anul 1614, unde citim: “A scris diaconul Ştefan, în zilele lui Radu voievod, în anul 7132” ¹². Fost egumen la Mânăstirea Tismana (1641-1649), este ridicat la treapta de mitropolit. În această calitate, construieşte biserica (1664), potrivit pisaniei: „Cu voia Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu să-vârşirea Sfântului Duh, acest sfânt hram dumnezeesc l-a ridicat în slava şi cinstea Adormirii Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, cu trudă, arhiepiscopul şi mi-tropolitul chir Ştefan. S-a zidit din temelie până la săvârşire în zilele lui Io Grigorie voevod, în anul 7173. Am scris eu, popa Stan” ¹².  Biserica înălţată pe un soclu din piatră de calcar făţuită, este realizată din lemn de stejar, practicându-se tehnica îmbinării prin chertare, în coadă de rândunică, iar subansamblurile fiind fixate prin cuie de lemn, „într-o perfecţiune ce uimeşte şi astăzi pe cercetătorul avizat” ¹⁴. Construită în plan dreptunghiular, are forma de navă cu pronaos, naos şi altar. La intrare, are un pridvor deschis, dreptunghiular, deschis, sprijinit pe nouă stâlpi ciopliţi în patru laturi şi decoraţi cu capiteluri la partea superioară, care se îmbină cu grinzile tăiate în acoladă şi pe care se sprijină un brâu zimţat; brâul susţine un rând de grinzi transversale pe care sunt aşezate elementele cosoroabei necesare susţinerii căpriorilor. Accesul în pronaosul bisericii se face din pridvor prin uşa practicată în peretele vestic. Deasupra uşii de la intrare, se află Pisania amplasată de preotul Stan şi încrustată într-un frumos cadru sculptat. Absida altarului are formă poligonală, cu cinci laturi. Biserica prezintă şi elemente sculpturale ¹⁵. Interiorul, pictat în 1668, probabil de zugravul Bogdan, folosind tehnica aplicată pe lemn, „în tempera pe un strat de preparaţie realizat din îmbrăcarea suportului de lemn cu pergament”, reuşind o lucrare asemănătoare frescelor din bisericile de zid ¹⁶. În decursul timpului, pictura originală s-a degradat, dar Aurelian Sacerdoţeanu a reuşit în 1935 să desluşească tabloul votiv cu portretul mitropolitului, precum şi inscripţia: Chir mitropolit Ştefan al întregii Ungrovlahiei ¹⁷. După terminarea sfântului locaş, ctitorul  l-a înzestrat cu icoanele împărăteşti şi prăznicare. Icoana Adormirii poartă următoarea inscripţie, din 1666: „Aceste sfinte icoane de-npreună cu biserica, făcutu-le-au mitropolitul chir Ştefan 7174” ¹⁸.   

Şuşani. Biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din Şuşani, aparţine secolului al XVIII-lea. Ctitoria  lui Constantin Mierea, din anii 1724-1725, cum adevereşte inscripţia: „Această sfântă şi dumnezeiască biserică, ce să prăznuieşte hramul Sfinţilor împăraţi, s-au făcut din temelie cu toate podoabele ei, la l<eat> 7033” ¹⁹.  Construită pe fosta proprietate a stolnicului Dincă Zătreanu, biserica a fost refăcută în anul 1779 ²⁰.

Cornet – Vaideeni. Biserica ce poartă hramul „Cuvioasa Paraschiva” din satul Cornet, comuna Vaideeni, datează din anul 1730, fiind ctitoria ierodiaconului Coman, în stil rustic, cu pridvor şi tencuită. Monumentul a fost refăcut în anii 1809-1810 de meşterii Dumitru Copuzaru şi Radu ²¹.

Angheleşti – Pietrari. În localitatea Angheleşti, comuna Pietrari, se află biserica cu hramul „Sfântul Nicolae”, ctitoria lui Anghel, Petru şi Stan Moghină, din anul 1737. Arhitectural, pronaosul are forma poligonală, „structură constructivă considerată a fi de factură autohtonă” ²².

Igoiu – Alunu. Biserica, ce poartă hramul „Cuvioasa Paraschiva” din localitatea Igoiu, comuna Alunu, este ctitoria monahului Feodoru pietrarul, din anii 1751-1752. Ctitorul este menţionat în inscripţia de pe crucea de piatră, din incinta bisericii, unde scrie: „Cu voia Tatălui şi cu a Fiului şi cu a D<u>hului Sf<â>nt, aminŭ. Ridicatu-s-au această sf<â>ntă ş<i> dumnezeiască cruce, în hramulŭ Sfintei Priacuvioasăi Paraschivei: Feodorŭ monahŭ petrariu, Gheorghe, Dumitru, Pătru, Iona, Stana, D<u>mitru, Stanca, Sămionŭ, Mărgărita, Măriia, Ilinca, Pătru, Stanciu, Măriia, Badia, Bădiţa, Ionŭ”²³. Biserica, construită din bârne de stejar, se păstrează în forma originală, fiind reprezentativă pentru perfecţiunea tehnică în ansamblul ctitoriilor de lemn vâlcene, construite în secolul al XVIII-lea²⁴.  

Zătreni – Zătreni. Biserica cu hramurile „Sfântul Ioan Botezătorul” şi „Sfântul Nicolae” din satul Zătreni, comuna Zătreni, datează din anul 1756, fiind ctitoria lui Ioan şi Vasile Zătreanu şi a lui Ioniţă Gănescu, fiul fostului mare medelnicer Vlăduţ Gănescu, împreună cu soţia sa Catrina, născută Bibescu. Din Pisanie, aflăm că biserica este „Zidită de robii lui Dumnezeu, Ioan Zătreanul, jupan <Vasilie> Zătreanu, Ioniţă şi cocoana Catrina, Vlăduţ me<de>ln<i>ceru Gănescu, ca să le fie dumnealor şi la tot neamul creştinesc de pomenire în vecianul 7264 ghen(arie) 5” ²⁵. Biserica în formă de  navă, cu pridvor pe stâlpi, a fost mutată în anul 1796 şi construită de dulgherii Laţcu şi Dumitru, care şi-au inscripţionat numele pe bârnele de pe latura de est din altar, de o parte şi de alta a ferestrei: „7314 aug<us>t 11. Dulgh<e>rie fi<i>ndu Laţ<cu?>, D<u>m<itru?>” ²⁶.

Opăteşti – Goleşti. În localitatea Opăteşti, comuna Goleşti, există biserica „Cuvioasa Paraschiva”. Biserica datează din secolul al XVII-lea, iar în anul 1767 a fost „învelită în zid” ²⁷. Din punct de vedere arhitectonic, are pronaosul poligonal, plan considerat autentic românesc. În anul 1866 a fost pictată de Dumitru din Lăunele, Nicolae şi Ioan. În exterior, pe latura de nord,  pictura care datează din 1935, are conotaţii etnografice interesante, precum pedepsirea fermecătoarei care ia laptele de la vaci ²⁸.

Obislavu – Grădiştea. Biserica cu hramurile „Sfântul Nicolae” şi „Adormirea Maicii Domnului” din satul Obislavu, comuna Grădiştea, este ctitorită de Nanu, Ioan Voinescu, Vlăduţu Lupu şi preotul Matei, în anul 1768 ²⁹. În 1811, biserica a fost strămutată, iar în 1822 este restaurată de preotul Dinu împreună cu locuitorii satului. Din cauza instabilităţii terenului, în a-nul 1850 fost din nou strămutată³⁰. 

Brezoi. În oraşul Brezoi, se află biserica cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, fiind ctitoria protosinghelului Iosif al Episcopiei Râmnicului, din anul 1789, viitorul episcop al Argeşului³¹.

Poeni – Bărbăteşti. Biserica din cartierul Poeni, comuna Bărbăteşti are hramul „Sfântul Nicolae” şi este ctitoria boierului Gheorghe Măldărescu, din anul 1790³². Iniţial, biserica a fost pictată între anii 1799-1807, de preotul Tănasie şi Gheorghe, potrivit inscripţiei de pe peretele de la proscomidiar: „Pomeneşte, Doamne, (în slavonă – n. n.) zugrav<i> Tănasie ere<u>, Gheorghie7308” ³³. În anul 1982-1983, biserica a fost restaurată, tencuită din nou şi pictată în ulei de Nicolae Sava³⁴.

Urşi – Popeşti. Biserica ce are hramurile „Buna Vestire” şi „Sfântul Arhanghel Mihail” din satul Urşi, comuna Popeşti, ctitorită de Ion Danciu şi Popa Constantin, datează din anul 1757 ³⁵ şi a fost refăcută în  1792. Fiind situată pe moşia praporgicului Nicolae Milcoveanul, acesta finanţează refacerea şi pictarea ei, de Gheorghe, Nicolae şi Ioan din Urşi (1843), cum adevereşte Pisania – în  parte deteriorată – aflată deasupra uşii de la intrare, unde scrie: „† Această sfântă şi dumnezăiască biserică, unde să prăznueşte hramu Buna Vestire şi Arhanghelu Mihail, din temeliia ei au fost făcută de cti<t>ori vechi, ale cărora nume sânt scrise la pomelnicşi ajungând în dărăpănare, s-au sculat întru ajutori d<umnealui>, d<omnul> prapo<rgic> Nicolae Milcoveanu, de au pus-o pă temelie şi au acoperi<t-o>…curtea şi cumpărân<d>…<au înno>it-o cu zugrăveală” ³⁶. La proscomidiar, pe perete, este însemnat: „Pomelnicu d<umnealui>, d<omnul> praporgic Nae Milcoveanu, de pomenire. Vii: Nicolae, Ştefan, Ioan. Morţi: Costandin şi cu tot neamul lor” ³⁷.     

Colteşti – Alunu. În satul Colteşti, comuna Alunu, se află biserica cu hramurile „Cuvioasa Paraschiva” şi „Sfântul Dumitru”, ctitoria preotului Radu şi a soţiei sale Maria preoteasa, sprijiniţi şi de alţii. Biserica datează din anul 1793-1794, potrivit inscripţiei păstrate pe o bârnă din peretele pridvorului, în partea dreaptă a intrării în biserică: „Leat 7302” ³⁸, care se repetă pe mai multe bârne de pe laturile de vest şi sud ale lăcaşului. O inscripţie încastrată în iconostasul din zid de cărămidă arată că biserica a fost ridicată în timpul episcopului Nectarie (1792-1812) al Râmnicului, iar anul 7302, consemnat pe uşa de la intrare, arată anul când a fost zidită biserica, anume 1793-1794. În formă de navă, fără pridvor şi tencuită în exterior, ctitoria preotului Radu a fost refăcută de preotul Ioan Petroniu (1893-1897) ³⁹.

Cetăţuia – Mitrofani. Biserica  „Sfântul Nicolae” din satul Cetăţuia, comuna Mitrofani, a fost ctitorită de Pârvu Tătaru împreună cu preoţii Andrei şi Ionaşcu, în a-nul 1793, cum adevereşte Pisania amplasată pe peretele de bârne al pridvorului: „Episanie. Acestŭ sfântŭ lăcaşi, bisěrica ce să prăz<nu>iaşte întru hramu Sf<â>ntuluie Nicolae, otŭ Cetăţa s-au ziditŭ de robulŭ lui D<u>m-nezău, Pârvu i A<n>drei ereu, † Ionaşcu ereu i cu toţi fr<a>ţ<ii> mieio, Catana Nistorescu. St<an>cu. Şi amŭ fostŭ omŭ de patruzăci de a<ni>i, născutŭ în luna lui o<c>tovrie, în şaptesprezěce zilesoţiia lui, Păunaîn zilele lui Ionŭ Alâsandru Costandinŭ Moruzu vodă, în luna lui noemvrie 25 s-au ziditŭ, 7300, leat 1792”⁴⁰. Biserica a fost refăcută de localnici, în anul 1840.

Ursoaia – Pesceana. Unele biserici datează din secolul al XIX-lea. Printre acestea se numără şi biserica cu hramul „Sfântul Nicolae” din satul Ursoaia, comuna   Pesceana, fiind ctitorită de preotul Ion Puşcaşu, împreună cu enoriaşii, în anul 1800, cum scrie în Pisanie: „Această sfântă şi dumnezăiască biserică, ce să prăznuieşte hramul Sfântului Nicolaie s-au făcut la l<eat> 1800, de popa Ioan Puşcaşu şi cu ceilanţi locuitori…” ⁴¹.   

Gruşetu – Costeşti. Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din cartierul Gruşetu al comunei Costeşti, a fost zidită pe temeliile ctitoriei egumenului bistriţean Antonie, din anul 1751. Cu privire  la  această biserică, pe o Evanghelie – ce aparţinuse bisericii – se  păstrează un autograf al ctitorului, care adevereşte că „la biserica cea din lemn de la satul Costeşti,  fiind şi noi ctitori acolo la leat 7259iar cine s-ar ispiti a o înstrăina de la această sfântă biserică, să aibă a se judeca cu Maica Precista. Antonie, arhimandrit Bistriţii” ⁴². Ulterior, la sfârşitul secolului al XVIII-lea sau începutul celui următor, s-a construit actuala biserică de către arhimandritul Constandie Peloponisiotul (1796-1804), un alt vrednic egumen bistriţean. Construită din lemn, arhitectura este simplă, cu planul dreptunghiular; iniţial avea pronaos, naos şi altar, iar ulterior i s-a adăugat şi pridvorul dreptunghiular, cu ocazia reparaţiei din anul 1885, având astfel forma de cruce alungită. Întreg exteriorul a fost tencuit între anii 1885-1890.  Absida altarului, de  formă  pentagonală,  are  bolta  semicilindrică. Pictura actuală a fost realizată în anul 1891-1892, de pictorul local Ilie Dumitrescu. Astăzi, monumentul istoric arată deplorabil ⁴³. Din textul introductiv al Pomelnicului bisericii Gruşetu, aflăm date im-portante referitoare la acest monument istoric: „Pomelnicul sfintei şi dumnezeieşti biserici din satul Costeşti, unde se numeşte cătunul Gruşetu…, unde se prăznuieşte sfântul hram Adormirea Sfintei Slăvitei Născătoare de Dumnezeu şi pururi Fecioara Maria şi Sfântul Marele Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă. Care, această sfântă biserică din temelie s-a zidit şi s-a înălţat în zilele Mării Sale Domnul Nostru Io Alexandru Constantin Moruzi voievod, cu blagoslovenia Prea Sfinţii Sale părintele episcopal Râmnicului, Kir Nectarie, şi cu toată osteneala Sfinţiei Sale, cinstitul părinte arhimandrit egumenul Bistriţei, Kir Constandie Peloponisiotul, întru cinstea şi mărirea numelui marelui Dumnezeu şi a Prea Curatei Sale Maici, ca să fie Sfinţiei Sale veşnică  pomenire.  Şi s-a scris  acest ctitoricesc Pomelnic. La leat 1804. Ilie D. Merlă, zugravul” ⁴⁴.      

Seciu – Fârtăţeşti. Biserica „Sfinţii Voievozi” din satul Seciu, comuna Fârtăţeşti, este ctitorită de Matei Lemnaru, Ioan Robescu, Radu Sucea şi Radu Dănescu, în anul 1803 ⁴⁵. Biserica a fost refăcută în anii 1900-1906, de meşterul M. Fârtat din Măciuca. Pictura în ulei datează de  la începutul secolului al XX-lea, fiind realizată de Ilie Dumitrescu⁴⁶.

Ciucheţi – Sineşti.  În satul  Ciucheţi din comuna Sineşti, se păstrează biserica „Sfinţii Voievozi”. Ctitoria  preotului Gheorghe şi a enoriaşilor, biserica datează din anul 1804, potrivit unor inscripţii; pe una păstrată pe peretele de bârne din altar, scrie: „Cu ajuto<rul> lu robul Dumitru<u>, Barbu, Radulŭ, Gheorghe”, iar alta, în partea din spate spre nord-est a lăcaşului: „7313 dichemvr<ie> 1” ⁴⁷. Monumentul se păstrează netencuit.

Malaia. Ctitoria episcopului Iosif al Argeşului, din localitatea Malaia – satul său natal – cu hramul „Sfântul Nicolae” şi „Cuvioasa Paraschiva”, a fost construită în anul 1807, chiar pe locul casei părinteşti. Inscripţia, păstrată în pronaos, arată că: „Această sfântă biserică cu patronagiul Sfântului Ierarh Nicolae şi Cuvioasa Paraschiva s-au clădit din temelie de răposatul Preaosfinţia Sa Iosif, arhiereu Argeşului, în zilele blagocestivului domn Io Alexandr Ipsilante voievod, la anul de la Adam 7315 iunie 5” ⁴⁸. Ulterior, în anul 1892, biserica a fost reconstruită şi pictată de Toma Cristea, Ilie Dumitrescu şi C. Costescu, iar din 1966 este consolidată cu ajutorul a şase contraforţi masivi din zidărie de cărămidă⁴⁹.  

Mitrofani – Mitrofani. Biserica din satul Mitrofani, comuna Mitrofani, cu hramul „Sfinţii Voievozi”, datează din anul 1813, fiind ctitoria lui Dinu, fiul lui Săndoi, şi a lui Traşcă Giurca⁵⁰. Biserica, în formă de navă, este acoperită cu şiţă şi are pridvor ţărănesc, pronaos, naos şi altar. Altarul, în formă poligonală, este mai îngust decât restul bisericii. Ea a fost construită pe temeliile unei biserici mai vechi, ctitorită la anul 1687 de Tănasie Păuşescu, potrivit unei însemnări păstrate pe o carte litur-gică, unde stă scris: „Acest… Apostol iaste al lui Tănasie Păuşescul şî l-am dat la bisearica lui, din Schitul din Veardea. Ap<rilie> 24 deni l<eat> 7195. Ion Tănasie Păuşescul”⁵¹.  Precizăm că, Schitul Mitrofani se numea iniţial „din Veardea”, pentru că pe aici curge apa Verdea⁵².   

Ştefăneşti – Ştefăneşti. În satul Ştefăneşti, din comuna Ştefăneşti, există biserica „Sfinţii Voievozi”, ctitorită în anul 1818. Acest monumente bisericesc are ca „notă distinctă altarul poligonal cu patru laturi şi elemente artistice specifice bisericilor de lemn, decantate cu rafinament: funia (brâul), stâlpii sculptaţi ai pridvorului, ancadramentul uşii încoronat de motivul funiei împletite, frag-mentele de pictură pe lemn” ⁵³.

Dămţeni – Berbeşti. Biserica „Sfântul Dimitrie” din satul Dămţeni, comuna Berbeşti, datează din anul  1819, fiind ctitoria preotului Dumitru. Biserica se  păstrează forma originală, fiind construită din bârne de lemn, în tehnica tradiţională a prelucrării artistice a lemnului⁵⁴.

Bolniţa – Mânăstirea Mamu. Biserica bolniţă a Mănăstirii Mamu, cu hramul „Sfânta Treime”, a fost ctitorită de stareţa Meletia, în anul 1833; ulterior, în cursul anilor 1958-1960, Direcţia Monumentelor Istorice a restaurat-o ⁵⁵. Monumentul are pridvor şi este netencuit

Bădeni – Dănicei. În satul Bădeni, comuna  Dănicei, se află biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”. Biserica este opera mai multor ctitori, printre care amintim pe Gheorghe Furduescu, M. Negulescu, Elena şi Anastasia, fiind zidită în anii 1843-1844. În 1844 a fost zugrăvită de Constantin din comuna Măcăi; apoi, la sfârşitul secolului al  XIX-lea sau începutul celui următor, a fost rezugrăvită de echipa lui Dumitru din Lăunele, din care mai făceau parte Nicolae, Ion şi Dimitrie⁵⁶.

Ciungetu – Malaia. Biserica cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din satul Ciungetu, comuna Malaia, a fost ctitorită de enoriaşi, în anul 1861. Construcţie foarte modestă ca înfăţişare, are exteriorul tencuit. Interiorul este pictat de Nicolae Bunescu; tot el a pictat şi iconostasul, în stil popular. Despre ei, autorii unei monografii, afirmă că este o „sinteză originală între hieratismul specific stilului bizantin şi tendinţa spre realism şi laicizare, sinteză resimţită îndeosebi în amplul tablou votiv al ctitorilor ţărani” ⁵⁷.

Pietrarii de Sus – Pietrari. În satul Pietrarii de Sus, comuna Pietrari, se află biserica „Sfinţii Voievozi”, ctitoria  preotului Toma, împreună cu locuitorii satului, datează din anul 1865 ⁵⁸. Tencuită în exterior, biserica are o friză de medalioane pictate în partea superioară a paramentului.

Băiaşu – Perişani. Biserica „Sfântul Dumitru” din satul Băiaşu, comuna Perişani, este ctitoria lui Barbu Vătăşoiu din Câineni, zidită în anul 1886. O piatră ovală din curte păstrează inscripţia hramului „Duminica Tuturor Sfinţilor” (1700-1720) şi un pomelnic cu mai multe nume, dintre care s-au descifrat Anca, Stan, Ion şi Stana ⁵⁹.  

 

Note bibliografice

 

3. Pr. Ion Popescu-Cilieni, Biserici, târguri şi sate…, pag. 18.

 

4. Pr. D. Bălaşa, Inscripţii şi însemnări din bisericile Olteniei (I), în „Mitropolia Olteniei” XXIV (1972), nr. 3-4,

 

pag. 258.

 

5. Ibidem.

 

6. Ibidem.

 

7. Constantin Bălan, Inscripţii medievale şi din epoca modernă a României. Judeţul istoric Vâlcea (sec. XIV – 1848), Bucureşti, 2005, pag. 633.

 

8. Monumente  istorice  din  judeţul Vâlcea. Repertoriu şi cronologie,

 

de Ligia Elena Rizea, Ioana Ene, Râmnicu-Vâlcea, 2007, pag. 151.

 

9. Arhim. Chesarie Gheorghescu, Mânăstirea Dintr-un Lemn, Râm-nicu Vâlcea, 1979, pag. 28.

 

10. Ibidem, pag. 31-32.

 

11. Virgil Drăghiceanu, Vechea biserică de lemn din Grămeşti Vâlcea, în „Buletinul Comisiunii Monument Istorice” III (1910), pag. 110-114.

 

12. Carmen Laura Dumitrescu, Pictura din secolul al XVI-lea de la bolniţa Mănăstirii Bistriţa-Vâlcea, în “Studii şi Cercetări de Istoria Artei. Seria Artă Plastică”, tom. 19 (1972), nr. 2, pag. 184, nota 18.

 

13. Aurelian Sacerdoţeanu, art. cit., pag. 9.

 

14. Dumitru Bondoc, Costeşti – Vâlcea. 45 secole de istorie. Mono-grafie, Râmnicu-Vâlcea, 2002, pag. 159.

 

15. Ibidem, pag. 160.

 

16. Pănoi Andrei, Pictura votivă din nordul Olteniei, 1968, pag. 25.

 

17. Aurelian Sacerdoţeanu, art. cit., pag. 9.

 

18. Ibidem.

 

19. Constantin Bălan, Inscripţii medievale…, pag. 935.

 

20. Monumente istorice din judeţul Vâlcea…, pag. 147.

 

21. Ibidem, pag. 150.

 

22. Ibidem, pag. 130.

 

23. Constantin Bălan, op. cit., pag. 593.

 

24. Monumente istorice din judeţul Vâlcea…, pag. 62.

 

25. Constantin Bălan,  op. cit., pag. 969.

 

26. Ibidem.

 

27. Ioana Cristache-Panait, Bisericile de lemn din centrul Piemontului Getic: judeţele Olt, Vâlcea, Argeş, în „Studii şi cercetări. Istoria artei. Seria Artă Plastică”, t. 42, Bucureşti, 1995, pag. 40.

 

28. Monumente istorice din judeţul Vâlcea…, pag. 103.

 

29. Pr. Ion Popescu-Cilieni, Biserici, târguri şi sate…, pag. 109-110.

 

30. Ibidem.

 

31. Pr. Nicolae Moga, Iosif, întâiul episcop al Argeşului (1793-1820), Râmnicu-Vâlcea, 2007, pag. 81.

 

32. Pr. Ion Popescu-Cilieni, op. cit., pag. 35.

 

33. Constantin Bălan,  op. cit., pag. 191.

 

34. Monumente istorice din judeţul Vâlcea…, pag. 64.

 

35. N. Stoicescu, Bibliografia localităţilor şi monumentelor feudale din România, vol. II. Ţara Românească (Muntenia, Oltenia şi Dobrogea), Bucureşti, 1970, pag. 786.  

 

36. Constantin Bălan, Inscripţii medievale…, pag. 951.

 

37. Ibidem, pag. 952.

 

38. Ibidem, pag. 366.

 

39. Monumente istorice din judeţul Vâlcea…, pag. 61.

 

40. Constantin Bălan, op. cit., pag. 353-354.

 

41. Pr. Ion Popescu-Cilieni, op. cit., pag. 23.

 

42. Aurelian Sacerdoţeanu, Inscripţii şi însemnări din Costeşti-Vâlcea, în “Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice”, XXVIII, 1935. Extras, Bucureşti, 1937, pag. 8.

 

43. Dumitru Bondoc, op. cit., pag. 181-185.

 

44. Aurelian Sacerdoţeanu, Pomelnicul bisericii Gruşetul din Costeştii Vâlcii, în „Arhivele Olteniei” XII (1933),

 

pag. 101-102.

 

45. Pr. Ion Popescu-Cilieni, op. cit., pag. 103.

 

46. Monumente istorice din judeţul Vâlcea…, pag. 94.

 

47.] Constantin Bălan, op. cit., pag. 886-887.

 

48. Pr. Nicolae Moga, op. cit., pag. 83.

 

49. Monumente istorice din judeţul Vâlcea…, pag. 112.

 

50. Pr. Ion Popescu-Cilieni, op. cit., pag. 21.

 

51. Pr. D. Bălaşa, Schituri Oltene, în „Mitropolia Olteniei” XVII (1965), nr. 3-4, pag. 281-282.

 

52. Ibidem, pag. 282.

 

53. Monumente istorice din judeţul Vâlcea…, pag. 146.

 

54. Ibidem, pag. 34.

 

55. Ibidem, pag. 110.

 

56. Ibidem, pag. 89.

 

57. Luiza Barcan – Alexandru Nancu, Biserica de lemn Ciungetu. Monografie editată de Fundaţia HAR şi Muzeul Judeţean Vâlcea, Programul „Tradiţie şi Postmodernitate”, 2000-2001, cf. Monumente istorice din judeţul Vâlcea…, pag. 111, nota 105. 

 

58. Monumente istorice din judeţul Vâlcea…, pag. 130.

 

59. Ibidem, pag. 128.

Sursa: Enciclopedia judeţului Vâlcea, Editura Fortuna, Râmnicu Vâlcea, 2010 (pag. 601-605). Coordonator: Ion Soare; Autori: N. Daneş, Gh. Dumitraşcu, D. Dumitrescu, Fl. Epure, Em. Frâncu, I.St. Lazăr, Arhim. Veniamin Micle, Sorin Oane, Marian Pătraşcu, Petre Petria, Gh Ploaie, Al. Popescu-Mihăeşti, Silviu Purece, I. Soare, Răzvan Theodorescu. „Volum realizat în cadrul Forumului Cultural al Râmnicului şi apărut sub egida şi cu sprijinul  financiar al Consiliului Judeţean Vâlcea.”