Vâlcea – Bisericile de zid cu trei turle

Râmnicu-Vâlcea. Biserica cu hramul „Toţi Sfinţii” din Râmnicu-Vâlcea, este ctitoria din anii 1762-1764, a episcopului Grigorie Socoteanu, a lui hagi Constantin Malake şi a monahului Theodor, egumenul Mănăstirii Dobruşa; are două turle torsate, „copiind” biserica episcopală din Curtea de Argeş; a fost pictată de ierodiaconul Dimitrie. Portalul este sculptat de renumitul meşter pietrar Atanasie din Jiblea⁸².

Bistriţa – Costeşti. Din secolul al XIX-lea, avem biserica „Adormirea Maicii Domnului” a Mănăstirii Bistriţa, zidită după grandioasele proporţii ale secolului al XIX-lea, fiind ctitorită de domnitorul Gheorghe Bibescu în anii 1847-1856, după planul întocmit de arhitectul Iulius Fraywald. Catapeteasma din lemn de tei aurit, a fost executată la Viena. Pictura este originală, în stil re-nascentist, datând din anul 1856; realizatorul ei a fost cunoscutul pictor Gheorghe Tattarescu⁸³.

Râmnicu-Vâlcea. Biserica „Sfântul Nicolae”, Catedrala Episcopală a Eparhiei Râmnicului, este ctitoria episcopului Calinic, din anii 1850-1856, cum arată Pisania de la intrare: „Întru mărirea Sf<intei> Treimi Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, s-a clădit din temelie această sf<ântă> biserică, numită din vechime Arhiepiscopia Râmnicului Noul Severin, de iubitorul de Dumnezeu episcop al acestei Eparhii D. D. Calinic Cernicanul, întru cinstea Sf<ântului> Ierarh Nicolae de la Mira Lichiei, în care, acest loc şi de a fost mai înainte biserică clădită de arhiepiscopul Eftimie al Severinului, şi Mihai episcopul, dar în anul 7243 (1735), în vremea războiului (turcii cu nemţii) arzând, s-a făcut a doua oară de părintele Climent episcopul, apoi de atunci şi până la anul 1847, stricându-se de vechime, precum şi <de> focul întâmplat în anul acela prin mai multe oraşe, cum şi într-acesta, mistuind atât o parte din oraş, cum şi această Episcopie, cu toate împrejurimile ei şi Bolniţa, au rămas nişte ziduri ruinate până la anul 1850 când, după alegerea făcută de obştescul divan al Ţării, suindu-se pe scaunul episcopal Prea Sfinţia Sa D. D. Calinic şi văzând cu părere de rău dărăpănarea lor, nu după mult timp au pus în lucrare mai întâi facerea caselor arhiereşti, neavând al loc de lo-cuinţă, apoi, împins de râvnă, dragoste şi zel religios au început această sf<ântă> biserică, precum se arată, din temelie şi a împodobit-o cu zugrăveli, odoare şi altele, care se vede, precum încă şi seminarul, precum asemenea au mai clădit iarăşi din nou casele de lângă Bolniţă pentru şcoala candidaţilor la preoţie şi altele care se văd împrejur, toate aceste luând desăvârşire în zilele bine credinciosului domn stăpânitor al ţării, Barbu Dimitrie Ştirbei Vodă, anul 1856, noiembrie 3” ⁸⁴. Pictura a fost realizată de Gheorghe Tattarescu.

Note bibliografice

81. Ibidem, pag. 67.

82. Eparhia Râmnicului şi Argeşului, pag. 970.

83. Arhim. Veniamin Micle, Ctitoria bistriţeană Bibescu-Ştirbei (I), în „Jurnalul de Vâlcea” (1998), nr. 185, pag. 2; (II), nr. 186, pag. 2.

84. Eparhia Râmnicului şi Argeşului, pag. 87-88.

Sursa: Enciclopedia judeţului Vâlcea, Editura Fortuna, Râmnicu Vâlcea, 2010 (pag. 633). Coordonator: Ion Soare; Autori: N. Daneş, Gh. Dumitraşcu, D. Dumitrescu, Fl. Epure, Em. Frâncu, I.St. Lazăr, Arhim. Veniamin Micle, Sorin Oane, Marian Pătraşcu, Petre Petria, Gh Ploaie, Al. Popescu-Mihăeşti, Silviu Purece, I. Soare, Răzvan Theodorescu. „Volum realizat în cadrul Forumului Cultural al Râmnicului şi apărut sub egida şi cu sprijinul financiar al Consiliului Judeţean Vâlcea.”