Între anii 1993-1997, au apărut 17 numere din seria nouă a revistei „Pandurul” (director şi redactor: Ion Măldărescu); seria veche fusese editată cu 60 de ani în urmă (1933-1947), sub conducerea lui Dumitru C. Măldărescu, tatăl editorului şi publicistului de astăzi. Deşi îşi propunea, în mod declarat, scopuri politice – sprijinirea unui partid, publicaţia conţinea o serie de materiale de cultură.

În anul 1994, conducerea Editurii (şi tipografiei) „Almarom” din Râmnicu-Vâlcea (Silvian Marinescu, Doru Marinescu şi Tiberiu Sztoika) au scos „Almarom” – Revistă de cultură şi istorie (nr. 1: martie 1994), cu apariţie la două luni, din care au apărut şase numere. Cu un motto generos – „După noi . . . lumina!”, alcătuitorii publicaţiei (Ion Soare – redactor şef şi Ioan St. Lazăr – redactor şef adjunct, un tandem cultural benefic şi voluntar pentru Vâlcea, timp de peste un sfert de secol, în paralel şi după celălalt „duet”: Gheorghe Deaconu – Ioan St. Lazăr) vor face, cu aceasta, prima încercare de întemeiere a unei reviste autentice de cultură în Vâlcea. Din varii motive, tentativa lor, ajutată de Mihai Buşe, Marian Creangă, Petru Pistol, Dumitru Mitrana şi Vasile Nistor, nu a avut viaţă lungă: era o perioadă învolburată, când condeierii vâlceni îşi îndreptau paşii şi talentul spre publicaţii care îşi plăteau colaboratorii. Noua apariţie urma unei reviste tranzitorii, „de informaţie culturală şi publicitate” – „Riviera vâlceană” (Revistă lunară de in formaţie şi publicitate: nr. 1/ ianuarie 1994 şi nr. 2/februarie 1994), având aceeaşi conducere (la care se adăuga Gigi Udubaie – patronul SC Riviera SRL, care o edita).

Din 1996, sub egida Fundaţiei culturale „Dokiana” (întemeiată de pr. Dumitru Bălaşa şi Ion Marinescu), la Suteşti apare revista de cultură „Dokiana”; în principal, aşa cum sugerează şi numele, ea şi-a propus să promoveze civilizaţia şi cultura primilor noştri strămoşi, fiind – din punctul acesta de vedere – o soră vâlceană mai mică a cunoscutei „Noi, Tracii” (I. C. Drăgan).

O revistă de cultură, apreciată ca reuşită, inclusiv în presa centrală, va fi „Povestea vorbei”, care apare, cu unele discontinuităţi, din 1999 (v. infra, secvenţa Societăţi şi asociaţii culturale). Începând din septembrie 2000,Episcopia Râmnicului editează lunar seria nouă a revistei „Renaşterea” – „publicaţie de spiritualitate creştină . . .” (grafica şi redactarea – Adrianso SRL), redactor responsabil (şi principal ostenitor la alcătuirea ei) fiind pr. Constantin Cârstea – consilier cultural. De fapt, avem de-a face cu seria . . . a treia (în format A4), întrucât seria nouă apăruse cu circa un deceniu în urmă. Numărul pe care l-am găsit la bibliotecă este în format A3 şi are menţiunea: „Serie nouă, nr. 5, anul 7/1997”, ceea ce înseamnă că primul număr al noii serii apăruse prin 1990 sau 1991.  

În anul <2001> apare primul număr al săptămânalului „Dialog studenţesc brâncovenesc” (mai târziu, în prim pal apare sigla DSB), editat de Universitatea „Constantin Brâncoveanu” în colaborare cu Brio Star SRL, director de proiect fiind prof. univ. dr. Ovidiu Puiu, iar redactori coordonatori – Cristina Munteanu şi Cristian Cocea. Redacţia era alcătuită din „toţi studenţii de la Facultatea de Comunicare, Relaţii Publice şi Jurnalism”. În caseta tehnică, se află înscris ca „Senior editor”, scriitorul şi ziaristul Gheorghe Smeoreanu. Ca o curiozitate editorială, nu se menţionează data de apariţie (an, lună, zi), ci doar anul de apariţie (I, II etc.) şi numărul; anul de apariţie al primului număr, l-am presupus după conţinutul acestuia. Revista face referiri şi la viaţa studenţească de la filiala vâlceană a universităţii.

La 1 febr. 2001, a apărut primul număr al revistei „Vîlcea.Magazin, de la A la Z”, editată de Editura Conphys şi de RTV Vâlcea 1, avându-i ca directori pe managerii celor două firme: Emilian Frîncu şi Dumitru Şteflea; coordonatorul editorial, este Droseta Frâncu. Din colectivul redacţional, făceau parte, printre alţii, Ion Măldărescu, Doru Moţoc, Mihai Sporiş, Corneliu Tamaş, Petre Ungureanu ş.a. La iniţiativa lui Dumitru Lazăr, în timpul mandatului său de director al Bibliotecii Judeţene „Antim Ivireanul”, în anul 2003 şi-a început existenţa revista semestrială („de cultură şi informaţie”) „Casa cărţii vâlcene”, din care au apărut, între anii 2003-2007, şapte numere, ultimul fiind semnat de Valentin Smedescu, în timpul interimatului său la conducerea instituţiei, timp de trei luni (v. fişa). Ulterior, titlul publicaţiei (cu apariţii tot mai rare) a fost schimbat: „Biblioteca vâlceană” („Revistă de cultură a Bibliotecii Judeţene „Antim Ivireanul”) ş. a.

O publicaţie interesantă („revistă privată”), în condiţii grafice foarte bune, a scos (din februarie 1999) Asociaţia Orfanilor din Casele de Copii Râmnicu-Vâlcea: „Viaţa castelanilor vâlceni” (director, tehnoredactor şi designer – Mihai Ghebrea, redactor şef – Andrei Paulin). Ca redactori, la nr. 15 din seria nouă (ianuarie 2003), apar: Luminiţa Oprea, Cosmin Cimpoeru, Florin Popescu, Leonard Mântulescu, Aurel Mântulescu şi Florin Ilinca.

La 1 octombrie 2001, apărea la Drăgăşani „Orizont românesc” – Revistă naţională bilunară de informare, turism, cultură şi civilizaţie românească”. Consiliul director era alcătuit din Florea Neagoe, Ion Olaru, Mihaela Turcu, Marcel Tulea, Valentina Lungu, Ghizela Curt şi Doru Căpătaru, redactor-şef fiind Florea Neagoe, iar secretar general de redacţie – Mihaela Turcu. Tot la Drăgăşani, începând cu 1996, a fost editat săptămânalul „România de azi” – Săptămânal naţional de informaţii, anchetă şi analiză. Director general era Dumitru Chiriţoiu, „director publicaţie” – George Tulea, director executiv – Ion Olaru, iar redactor şef – Ioana Elvira Bica; printre redactori: Dumitru Căpătaru (pentru judeţul Argeş); la 7 octombrie 2000 („Anul V”) apărea nr. 117 al publicaţiei.

Societatea Comercială ENIDAS SRL („Grupul de presă ENIDAS SRL”), cu sediul central la Sibiu, a scos, la începutul lunii februarie 2003 (nr. 0: 3-7 februarie), săptămânalul „Accent” – director general, Silvestru Băeş, directorul ediţiei de Vâlcea fiind Alexandru Sidorencu, iar redactor şef – Mariana Sima, înlocuită, la scurt timp, de Marius Popescu şi apoi – de Bogdan Popian (de la nr. 7, din 21-27 martie 2003). Din redacţie făceau parte Ion Soare, Ionel Gerea, Corneliu Tamaş ş.a. Publicaţia avea aspect de magazin, acordând spaţii generoase culturii.

Începând cu trimestrul IV al anului 2006, Forumul Cultural al Râmnicului îşi editează propria publicaţie – revista de cultură „Forum-V” („V” – de la Vâlcea) cu apariţie trimestrială, a cărei tipărire este finanţată de autorităţile administraţiei locale, în primul rând – de Primăria Municipiului Râmnicu-Vâlcea. Spre deosebire de toate celelalte periodice culturale din judeţ şi de majoritatea celor din ţară, aceasta abordează noţiunea de „cultură” în sensul cel mai larg al cuvântului – acela de totalitate a produselor materiale şi spirituale ale unei comunităţi, şi nu doar în sensul de „cultură umanistă”, aşa cum este înţeles şi aplicat de cele mai multe ori (impropriu) acest cuvânt; altfel spus, în paginile revistei îşi găsesc loc şi materiale din ştiinţele pozitiviste, nu numai din cele umaniste. Ideea nu era nouă, întrucât ea fusese aplicată în cadrul Forumului încă din anul 2003, când a apărut (sub redacţia lui Gheorghe Dumitraşcu şi I. Soare) primul număr din seria nouă a „Studiilor vâlcene”; ca în întreaga sa activitate, Forumul Cultural al Râmnicului îşi propunea acolo, aşa cum se menţionează în Argument (e) pentru continuitatea unor Studii . . ., „să unească toate forţele intelectuale ale judeţului, atât din domeniile umaniste, cât şi din ştiinţele pozitive” ¹³⁹. Următoarele patru numere (periodicitatea publicaţiei este anuală) au apărut la Editura „Fântâna lui Manole”, fiind îngrijite de Gheorghe Deaconu (directorul editurii) şi de istoricul Gheorghe Dumitraşcu – secretar general al Forumului.

O viaţă scurtă, a avut „Gazeta cărţii”, editată de SC „Ex Libris” SA Vâlcea (director – Costea Marinoiu); la primul număr, apărut în februarie 2003, în caseta tehnică nu apare nimeni altcineva, decât Costea Marinoiu, ca director.

În 2006, scriitorii Gheorghe Smeoreanu şi PS Calinic – episcopul Argeşului, au scos publicaţia “Criterii literare”, Revistă lunară literară, culturală şi socială a scriitorilor din judeţele Argeş, Dâmboviţa şi Vâlcea.

În perioada 2006-2007, ziarista (şi teolog) Ramona Nuţ, pe atunci – redactoare la „Curierul de Vâlcea” a scos, împreună cu Cristian Tabără ş. a., „România spirituală” – revistă de informare şi cultură religioasă, cu o grafică îngrijită şi atrăgătoare, dovedind profesionalism. Publicaţia punea la dispoziţia cititorilor, informaţii despre diferite religii şi confesiuni, într-un ton neutru şi echidistant care, bineînţeles, i-a deranjat pe ortodocşi; criticile nu au întârziat să apară¹⁴⁰ şi, după circa doi ani de existenţă, revista şi-a încetat apariţia.

În anul 2008, a apărut nr. 1 (3) al publicaţiei “Cultura vâlceană” – “Bilunar de informaţie culturală – serie nouă” (cu şapte ani în urmă, DJCCPCN Vâlcea scosese un buletin informativ cu acelaşi nume; coordonator – Gheorghe Deaconu, secretariatul de redacţie şi grafica aparţinându–i Ligiei Rizea), „editat de INTOL PRESS – ECOSTAR 21”. Managerul editurii – Petre Cichirdan – este şi directorul fondator al revistei, iar consilier editorial – Constantin Poenaru, tehnoredactarea fiind asigurată de harnicul, modestul şi discretul Dragoş Comănescu. Deşi se recomandă, modest, “de informaţie culturală”, revista are unele – înmulţite pe parcurs – atribuţii şi atribute ale unei reviste de cultură. Începând cu anul 2007, acelaşi întreprinzător inginer artist şi editor scoate, împreună cu Gheorghe Dumitraşcu, “Forum 5”, apoi “Forum 6” ş.c.l., publicaţie care s-a vrut, în intenţiile iniţiale ale “forumiştilor”, un anuar al Forumului Cultural al Râmnicului, neîndeplinind, însă, toate cerinţele unui asemenea gen de lucrări.

În domeniul satirico-umoristic, în Vâlcea s-au editat o serie de publicaţii cu apariţii mai mult sau mai puţin efemere. În 1990, un colectiv format din Iulian Margu, C. C. Buricea-Mlinarcic şi Ana Ciora a scos revista umoristică „Woody”, din care au apărut doar câteva numere. O viaţă ceva mai lungă (7 numere) decât „Woody”, a avut publicaţia „Spinul”, scoasă la editura cu acelaşi nume, de către Iulian Margu şi Dan Tudor, în perioada 1991-1992. În anii 1990-1991, a apărut revista „Telehaz” – „Bilunar de satiră şi umor”. Redactori şi totodată copatroni, erau George Achim, Titel Andreianu, Viorel Stoica (până la nr. 8, inclusiv), Ion Tălmaciu şi Nichi Ursei; prin rotaţie, fiecare dintre ei era şi redactor-şef de număr. În afară de redactori, aici au publicat, printre alţii, Mircea T. Crişan, Nicolae Moisiu, N. Popescu-Urzică şi Theodor Barbu (Drăgăşani)¹⁴¹

Gheorghe Achim a fost şi redactorul-şef al revistei „Ghiozdan-Magazin”, scoasă de el între 1991-1993. În anii 1996-2000, au apărut câteva numere din seria nouă a revistei « Ţânţarul » – « Organ umoristic editat de Clubul Umoriştilor Vâlceni de pe lângă Casa de Cultură a Sindicatelor Vâlcea »; « apare când poate » – se mai menţiona în subtitlu. Directorul publicaţiei era Constantin Pârvu, redactor şef – George Achim, redactor şef adjunct – Nichi Ursei, şef imagine – Ion Tălmaciu, şef de comunicare – Marin Bulugea, secretar general de redacţie – Maria Tufeanu etc. Revista avea şi subredacţii, la Călimăneşti (şef subredacţie – Alecu Sanda) şi Drăgăşani (şef – Theodor Barbu). Din păcate, la majoritatea numerelor, nici aici nu se menţionează datele de apariţie, nici măcar anul! La nr. 7-21 ale revistei (octombrie 2000), director era Gelu Achim Statie. Ea a fost remarcată la mai multe concursuri de umor din ţară¹⁴²

La cele de mai sus, se adaugă o serie de reviste şcolare, mai mult sau mai puţin specializate pe domenii sau discipline de învăţământ, care ar merita un studiu amănunţit, într-o lucrare separată, întrucât ele probează calitatea învăţământului vâlcean şi, deopotrivă, pasiunea şi valoarea unor cadre didactice, precum şi a ale unor elevi; amintim, pentru performanţele lor, „Şi noi” (coordonator – prof. Luminiţa Mănescu; primul redactor-şef: Cristina Sztoika) – apărută la Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân” din Râmnicu-Vâlcea, care a câştigat mai multe premii, zonale şi naţionale; la acelaşi liceu, au apărut „Constelaţii literare” şi „Năzuinţe”. Publicaţie bine făcute şi ambiţioase, s-au dovedit a fi „Prezent!”, care apare în cadrul Colegiului Naţional „Al. Lahovari” începând din anul 2000; din 1999, „Preludii” („Revistă cultural-ştiinţifică a elevilor Grupului „Brătianu” Drăgăşani”) – seria nouă a publicaţiei omonime, a cărei serie veche apărea între 1969-1979, ş. a.

Literatura. Scriitorii afirmaţi înainte de 1989, şi-au continuat cu succes activitatea, dovedind că – de regulă – atunci când există talent autentic, concesiile ideologice îl ocolesc pe artist. Numai astfel se poate explica faptul că scriitori „clasicizaţi” precum Nicolae Manolescu, Eugen Negrici, Valeriu Anania, Virgil Ierunca, Constantin Mateescu, Cornel Moraru, Constantin Zărnescu, George Anca, Tudor Dumitru Savu, Ilie Purcaru, George Ţărnea, Marian Papahagi, Doru Moţoc, Ion Topolog, Elena Zarescu, Alexandru Mircescu, Ştefan Dumitrescu, ş. a. au continuat să scrie şi după 1989 cărţi de referinţă; cu un plus de îndrăzneală, însă, manifestată nu numai în titluri, ci şi în conţinut şi stil. Avem în vedere apariţii precum Literatura română sub comunism şi Iluziile literaturii române de Eugen Negrici, Istoria critică a literaturii române de N. Manolescu, Trilogia pentru pământ şi Ciocoii noi cu bodyguard ale lui Dinu Săraru, Declanşatorul de plăceri de George Ţărnea, M-am însurat cu o comunistă de C. Mateescu (dar şi Jurnalul său în cinci volume, urmat de alte două; de o bună vreme, scriitorul vine anual, circa cinci luni pe an, în Râmnicul natal, de unde pleacă cu câte o carte de proză tipărită la una din editurile locale, de obicei la „Almarom”: Râmnicul de altădată, Cuibul de barză, Plecarea generalului, M-am însurat cu o comunistă, Drumul spre Alaska etc.). Florentin Smarandache ocupă un loc oarecum aparte în peisajul literaturii naţionale şi vâlcene: a publicat două volume de versuri înainte de 1989 şi a emigrat chiar în anul revoluţiei, după ce întemeiase deja mişcarea literară care îi poartă numele: paradoxismul, în stilul căreia (teoretizat de el într-o bună parte din principalele limbi ale globului), a creat în toate genurile literare: poezie (Nonpoems – 1990 şi 1991), Inventario del general malo – 1991, Dark snow -1992, Clopotul tăcerii – 1993, Sans moi, que deviendrait la Poésie? – 1993 etc.), memorialistică (America, paradisul diavolului -1992, Fugit . . . Jurnal de lagăr – 1994), proză beletristică (Non Roman – 1993), teatru (Metaistorie. Trilogie teatrală -1993) etc. Acestora li se adaugă trăitorii în Vâlcea, asupra cărora ne vom opri mai mult – Doru Moţoc, Felix Sima şi George Voica. Doru Moţoc a continuat să fie un scriitor polivalent, dăruind literaturii atât volume de poezie (Zece poeme de dragoste, premiat de Uniunea Scriitorilor în anul 2000; Distihuri paradoxiste – 2000 etc), eseuri (Din jurnalul unui provincial), cât şi, mai ales, piese de teatru. În anul 2006 a întemeiat Teatrul imaginativ, pentru al cărui manifest a fost şi premiat şi în stilul căruia şi-a scris majoritatea pieselor ulterioare: Provocarea sau Zborul – ce fericire!, Foca albastră (declarată de Clubul Dramaturgilor de pe lângă Uniunea Scriitorilor, drept piesa anului 2007), Ultimul glonţ ţi-l aduce iubirea etc. Piesele sale s-au jucat cu succes nu numai în ţară, ci şi peste hotare (Cehia, Albania, Bulgaria, Italia etc.). În acelaşi domeniu – al teatrului, şi-au continuat cu succes activitatea creativă Iulian Margu (care se afirmase cu egală strălucire înainte de 1989) şi Felix Anton Rizea (Cutia cu maimuţe – 1996, Femeia secolului XXI radiodifuzată în 2008, Trilogia nebunilor – 2008). Felix Sima, după publicarea mai multor volume de poezii (Casa de pământ – 1992), Tu să-mi spui de unde vii şi ce poezii mai ştii – 1993, Ridică-te, negură – 1994, Case de piatră. Videopoeme -1997, Poarta raiului -2000), a abordat cercetarea istorică, colaborând la volumul Hidrocentrala Lotru. 40 de ani de la începerea lucrărilor (2007) şi redând circuitului ştiinţific opera istoricului mihăeştean Dragoş Petroşanu (Sfântul Grigorie Decapolitul din Mânăstirea Bistriţa Vâlcea şi alte studii din istorie, antologie alcătuită şi îngrijită de Felix Sima, ed. a II-a, revăzută şi adăugită, Râmnicu-Vâlcea, Ed. Offsetcolor, 2007). Tendinţe asemănătoare pot fi constatate şi la alţi scriitori vâlceni: în stilul său cunoscut, metaforizat, George Voica a publicat mai multe volume de versuri – Elegii de dragoste (1997), Poeme de dragoste (1999), Psalmi din Casa de Rouă (1999) ş.a. -, dar şi romane, în care mizează pe acelaşi stil ca în poezie, adică încărcat de metafore (Prizonierii infernului – vol.I-II, 1998; O.K. Haraşo, 2000), folclor literar – Mă dusei pe deal cu murgul (2004), iar în ultimii ani îşi manifestă şi propensiunea spre cercetarea ştiinţifică: Maranata (Domnul nostru vine!) – „studiu ştiinţific” (2004), Poem despre Râmnic (2008) ş. a.

Poetul Petre Tănăsoaica, cel care îşi făcuse debutul editorialmai înainte, cu ciclul de versuri Amurg între ierburi, apărut în volumul colectiv „Cadran solar” (Craiova, Scrisul Românesc, 1986), s-a afirmat spectaculos după 1989, publicând mai multe volume de versuri şi proză (editoriale şi memorialistică) – bine primate de public şi, deopotrivă, de critica de specialitate: La umbra maşinii de scris– versuri (1996), Banchetul figuranţilor – eseuri (2000), Un barbar pe Acropole – note de călătorie (2001), Dürer, capitalistul – note de călătorie (2001), Sonete şi contrasonete (2006), În grădina lui Tagore – poeme (2007), o jumătate de lună de miere (2008) etc.^{143. O evoluţie întrucâtva asemănătoare a avut-o Gheorghe Smeoreanu, care, în paralel cu o activitate de excelenţă ca ziarist, a publicat mai multe cărţi de proză – eseuri, interviuri (Văcăroiu Nicolae. România – jocuri de interese –1998,A spera, a dispera – 2001 ş. a.) şi poezie (Ave Maria – 2006).Etnolog şi folclorist de notorietate naţională, cărturar recunoscut şi apreciat ca atare de vâlceni, scriitorul polivalent Ioan St. Lazăr a abordat cu competenţă egală etnologia şi folclorul (Călătorie de recunoaştere. Studii de etnologie, folclor şi artă populară – 2003; Mitologie şi literatură comparată – Fragmentarium – 2005), eseistica literară (Sfântul Antim Ivireanul – vistierie de daruri. Omul, umanistul, artistul, sfântul – 2000 ; Sfântul Antim Ivireanul, orator creştin – 2005) şi teoria literaturii (Teoria literaturii. Recurenţa creatoare – 2005), dar şi poezia (Măiastra – 1996). Un eseist (şi traducător) rafinat, cunoscut şi apreciat la nivel naţional, s-a dovedit clasicistul Petru Pistol, specialist (cu doctorat în domeniu: Lucius Cae(ci)lius Firmianus Lactantius, scriitor creştin şi umanist paideic – 2000) în opera scriitorului creştin Lactantius, din care a şi tradus: De ira dei, Instituţiile divine; s-a afirmat, de asemenea, în lingvistică (etimologie) şi în poezie, în critica şi istoria literară. Şi-a continuat activitatea prolificul poet George Achim (Cap de drum –1994, Eminescu sau Cele zece porunci ale Limbii Române (1995), Drumuri. Camini – 1999, Halouri –2000 etc., ilustrându-se deopotrivă ca prozator (Asasin din fotoliu – 1992, Iubiri ratate – 1995, Învingătorul – 2008 ş. a.) şi publicist. Petre Tănase a publicat şi el noi volume de versuri (Cucerirea lumii – 1996, În căutarea Atlantidei – 1997, Piramide de gând – 2009), dar şi romane (Valea sălbatică – 2008, Haita – 2009). În domeniul istoriei literare, s-a ilustrat regretatul Dumitru Mitrana, cel care încă dinainte de 1989 se dovedise unul dintre specialiştii buni ai ţării în studierea vieţii şi operei lui Bogdan Amaru, publicând mai multe studii, articole şi un documentar biobibliografic despre acesta (dar şi despre alţi scriitori vâlceni); în ultimii ani, începuse – împreună cu prietenul şi consăteanul său, Nicolae Petre – editarea operei lui Bogdan Amaru (B. Amaru, Cei doi rivali. Scrieri beletristice, Craiova, Ed. Sitech, 2002), iniţiativă continuată de N. P. Şi-a continuat activitatea de istoric literar Costea Marinoiu (Eminescu şi cultura veche românească – 2003), Liturghierul – 1508). Prima carte tipărită în spaţiul românesc – 2004, Istoria cărţii vâlcene. Şcoala de la Râmnic – 2008.}

După 1989, în peisajul literar vâlcean au apărut o serie de scriitori, manifestându-se în cele mai variate domenii. Un critic literar înzestrat s-a dovedit a fi Constantin Deaconu, cel care în Impresii de lectură (1996), Diagonală critică în contemporaneitate (2003), Scrieri literare (2003) şi Complexul antinomic George Ţărnea (2004), venea în literatură cu un stil propriu şi de profunzime, apreciat în mod corespunzător de critica de specialitate şi de scriitori (C. Cubleşan, C. Mateescu ş. a.). Domeniul criticii literare este preferat şi de Ion Soare, cel care a contribuit, prin două cărţi cunoscute nu numai vâlcenilor (Un scriitor al paradoxurilor: Florentin Smarandache – 1994, Paradoxism şi postmodernism – 2000), la cunoaşterea şi recunoaşterea lui Smarandache ca întemeietor al Mişcării literare paradoxiste, iar drăgăşăneanul Emil Istocescu – la o mai bună receptare a capodoperei soresciene La lilieci (Marin Sorescu, La Lilieci – 2006) şi a corespondenţei acestuia (Marin Sorescu în scrisori – 2009). Ion Predescu este coautor la Ghid de critică şi istorie a literaturii (1996; ed. a II-a, 1997) şi Teoria textului – 2008, practicând o eseistică de profunzime, cu un limbaj modern, Mihai Sporiş – una poetizată, cu propensiune, tematic, spre mitologie şi folclor (Amprente în marmura istoriei – 1997, Miracole – 1997, Provocarea tâlcului – 1997, Strigăte în pustiu – 1998, Mitologie românească – 2000 etc.), iar Adrian Manolache – o eseistică filosofică (Ciornă cu lucrul simplu – 1997, Jurnalul de ispite – 1998, Tratat minim despre lucrul simplu – 1998, Fragmente inutile – 1999 etc.). Din generaţia tânără, importante contribuţii la istoria culturii şi în domeniul imaginarului, a adus Mihai Constantin (Arca lui Nae. Perspective culturale asupra generaţiei `27 – 2004, La logique d`Hermés. Études sur l`imaginaire – 2006, Descartes. L`argument ontologique et sa causalité symbolique – 2007 ş. a.), în timp ce Alina Veţeleanu sondează subtilităţile Idiostilului Marin Preda (2008).

Deşi, publicistic, debutase anterior cu proză, Victor Păun din Bălceşti publică acum poezie (Dor de Eminescu –1995, Anda –1999, Fântâna cu două uşi –2000 etc.). Tot în această perioadă, s-au afirmat poeţii Ilorian Păunoiu (Jocul secundei–1999, Banchetul reginelor– 2002, Arheologia sensibilă– 2002, Simfonie pentru spadă şi crin – 2005 etc), Dobrinescu Traian (Cântec de violoncel – 2002, Urme – 2007), Leon Dură (Închinare – 1993), Schimbarea la faţă – 1994, Am vorbit. I am spoken – 2008 ; Tu, Poezie – 2007 etc.), Silviu Popescu (Un psalm şi câteva şoapte – 1995), Gheorghe Stănescu (Jurnal din prigoană – 1996, Pseudo-jurnale poetice – 2000), Al. Horezeanu (Ecoul sufletului – 1996, Har divin – 2001), Boabe de cristal – 2001 ş. a.), Ion Tălmaciu (Neplecatele cuvinte – 1996), Nu dau explicaţii – 2001, Strigări – 2003), Adina Enăchescu (Cuminecături – 1997, Din lumea lui Don Quijotte – 1998, Dalii albastre – 1998, Ţărâna sfântă a locului dintâi – 1999, Pe lespezile catedralei – 2000, Miresme şi greieri – 2005 etc.), Ţuca Ion (Scuzaţi-mă, prieteni -1997, Încotro, viaţă? – 2000), Loredana Păunescu (Adevărul despre primăvară1997, Nostalgii – 1998, Tratat de singurătate– 1999), Laura Vega (Moştenirea Iancului –1998, Sub semnul constelaţiei Vega (2003). Lacrima vremii: muguri de rouă (2005), Valentin Dolfi (Buncărul de hârtie – 1999, Lumea de ipsos – 2005), Ilie Gorjan (Lacrimă şi dor – 1999, Dragoş Teodorescu (Înluminare – 1999, Zodia luminii – 2000, Insomnii – 2006 etc.), Miez de lumină – 2001, Liră şi scut – 2001 etc. ), Alina Greere (Dincolo de mine – 2000), Mircea Gheorghe Grama (Epicenturia – 2001, Retorica umbrei 2007), Maria Munteanu (Floare de cristal – 2001), Petre Dinulică (Iubirea mea dintâi – 2000, Leac pentru suflet – 2005). Îşi spune iubire – 2001, Colinda –2003), Constantin Maria (La cumpăna vremurilor), Petre Cichirdan (Carmine – 2008, Transfigurări – 2008, caietul gri – 2008), Cristian Alexandrescu, Dionisie Dubinciuc, Puiu Răducanu etc. În proză, s-au ilustrat Al. Florin-Ţene (cu trilogia Insula Viscolului, formată din romanele Chipul din oglindă, Insula Viscolului şi Orbul din Muzeul satului – 2002), Ion Soare (cu romanele Evadatul fără umbră – 1993 şi Rezervaţia de oameni – 1996), Veronica Tamaş (Lacrimi de mireasă – 1993, Vara fetelor bătrâne – 2001 etc.), Mihai Mihăiţă-Lovişte (romanele O cruce prea grea – 1993, Identităţi furate – 1994, Ucenicii cuvântului – 2009, etc.), Constantin Argeşanu (Blestemul cailor – 2003, Spânzurata, roman – 2008), N. Popescu-Urzică (S-au întâmplat cândva în Ţara Loviştei – 1996, De vremea lui Radu Leon Vodă – 1998), Bulugea Marin (romanele Coincidenţe – 1999, Revanşa Dorei – 2000, Suflete în clepsidră – 2002), Georgeta Jeanina Ţenea (Viaţa între plus şi minus – 2008), Nicolae Mazilu (memorialistică: Enigma Transfăgăraşanului – 1994, Dascălii mei dragi – 1996, Urcând spre creste – 2001, Bandiţii păr de lup vol. I – 2003, vol. II – 2005 etc.), Traian Dobrinescu (Când Dumnezeu îmi spunea pe nume – 2008), Gheorghe Stancu (Chemarea destinului – 2007, Dosarul morţii – 2009), Virgil Oprescu Runceanu, Leon Dură, Zenovia Zamfir, Gigi Poşircă etc. În domeniul literaturii pentru copii, s-au afirmat Corneliu Tamaş, Andreea Dinu, Elisabeta-Silvia Gângu, Titina-Nica Ţene etc., iar literatură umoristică au produs G. Achim, N. Popescu-Urzică, Nichi Ursei, Nicolae Mazilu, Nicolae Moisiu, Alecu Sanda ş. a.

Ca şi în restul ţării, libertăţile şi democraţia aduse de evenimentele din 1989, precum şi desfiinţarea cenzurii, au făcut ca să se scrie şi să se tipărească mult. Spaţiul avut la dispoziţie, relativ redus, nu ne îngăduie o analiză amănunţită a autorilor şi a cărţilor publicate de ei, nici măcar o inventariere a lor, aceasta rămânând în sarcina viitorilor autori de istorii sau dicţionare literare. Pe de a altă parte, fişele de la capitolul Personalităţi vâlcene cuprind suficiente date pentru ca lectorul să-şi poată face o idee despre profilul şi evoluţia creatorilor literari din Vâlcea.

Evoluţia calitativă a literaturii vâlcenilor este dovedită şi de numărul relative mare de scriitori primiţi în acest interval de timp, ca membri ai Uniunii Scriitorilor, la filialele din Piteşti (Ion Soare, Veronica Tamaş, Petru Pistol, Mihai Mihăiţă, Leon Dură, George Achim), Sibiu (Ioan Barbu) şi Craiova (Petre Tănăsoaica), care se adaugă mai vechilor Doru Moţoc, George Voica, Felix Sima şi C. Tamaş; alţi autori (Ioan St. Lazăr, Ilorian Păunoiu ş. a.) şi-au depus recent dosarele. Se cuvine, totuşi, să observăm că inexistenţa autocenzurii la unii condeieri, la care se adaugă omeneştile orgolii şi dorinţe de notorietate, au condus la o anumită inflaţie în producţia editorială (fenomen general, de altfel), favorizată de absenţa consilierilor editoriali competenţi, precum şi de lipsa ori neimplicarea unor critici literari avizaţi.

Bibliotecile.Cu unele mici excepţii, bibliotecile din judeţ şi-au continuat activitatea, sub coordonarea bibliotecii judeţene. La 8 noiembrie 1991, acesteia i s-a atribuit numele "Antim Ivireanul", care este şi patronul spiritual al oraşului Râmnicu-Vâlcea. Cu o săptămână mai înainte, la conducerea bibliotecii fusese numit Marian Creangă – jurist de profesie şi student la Facultatea de teologie, care a desfăşurat o activitate eficientă şi diversificată a instituţiei, pe linia celei derulate de antecesori (în special de Ioan St. Lazăr); unul din principalele sale merite este acela că a făcut primele demersuri în vederea construirii unui sediu al bibliotecii. În urma decesului său neaşteptat, de la cumpăna anilor 1997-1998, după un scurt interimat asigurat de C. Neamţu (ian-martie 1998), a fost numit în funcţia de director profesorul Dumitru Lazăr (1998-2006), în timpul căruia, în anul 2000, a început construcţia noului sediu al bibliotecii. La 21 iunie 2004, prin eforturi financiare şi umane remarcabile – al Consiliului Judeţean Vâlcea (preşedinte – Ion Miţaru) şi ale constructorului – Conexvil SA, precum şi prin insistenţele managerului instituţiei, a fost inaugurat noul sediu al Bibliotecii Judeţene "Antim Ivireanul", pe strada Carol I, nr. 26; o anumită contribuţie, inclusiv financiară, a avut-o şi Asociaţia „Prietenii Bibliotecii”. Obiectivul a fost conceput ca un edificiu dinamic, o casă a cărţii şi a cititorului, o bibliotecă modernă a viitorului. La 1 oct. 2006, după un scurt interimat asigurat de Valentin Smedescu, a fost numită ca manager al instituţiei, prof. Augustina Sanda Constantinescu, care a continuat eforturile înaintaşilor, de a face din această instituţie „un factor de coeziune socială şi convivialitate” (A. S. C.).

Noul sediu adăposteşte şi patrimoniul colecţiei Biblioteca de Etnologie „Mihai Pop”, iniţiată şi realizată de CJCVTCP Vâlcea (denumirea din anul lansării proiectului), cu sprijinul logistic al DJCCPCN Vâlcea. Această colecţie este „opera” editurilor şi a celorlalte instituţii producătoare de carte de profil (cu precădere, institute ştiinţifice, muzee etnografice şi centre judeţene ale creaţiei populare), precum şi a etnologilor – autori de cărţi, dar, în primul rând, a generoasei donaţii a Familiei Profesorului Pop, care a intrat deja în gestiunea şi în „istoria” bibliotecii sub numele patronului ei spiritual: „Fondul de carte Mihai Pop”¹⁴⁴.

În judeţul Vâlcea, în afara Bibliotecii Judeţene "Antim Ivireanul", există o bibliotecă municipală (în Drăgăşani, cu o arhitectură şi dotări de nivel european), nouă biblioteci orăşeneşti şi 78 de biblioteci co­mu­na­le, din care sunt funcţionale 76; nu există biblioteci publice funcţionale în comunele Bujoreni si Orleşti¹⁴⁵.

Muzica. În ziua de 25 dec. 1989, a fost înfiinţată Societatea “Prietenii Muzicii şi Teatrului pentru Copii şi Tineret”, având ca obiective – printre altele –să asigure cadrul necesar pentru ca tinerii muzicieni şi actori să cunoască şi să reflecteze realitatea vieţii lor, să desfăşoare o activitate organizată şi continuă pentru desfăşurarea creativităţii. Conform art. 5 din Statutul organizaţiei, “Structura organizatorică şi activitatea societăţii este axată pe Studioul de Teatru pentru Copii şi Tineret “Experiment” şi pe nucleul colectivului artistic al “Galei Artei Tinere”.

În anul 1995 a fost înfiinţată Filarmonica de Stat “Ion Dumitrescu”. Ca patronim al instituţiei a fost ales compozitorul Ion Dumitrescu, personalitate marcantă a lumii muzicale naţionale, vâlcean de origine, ceea ce a contribuit în mare măsură la integrarea instituţiei în conştiinţa melomanilor vâlceni şi nu numai. Este o instituţie muzicală profesionistă cu două ansambluri artistice – orchestra simfonică şi corul academic, ce susţine o stagiune permanentă, având 132 de angajaţi care îşi desfăşoară activitatea într-un local propriu, cu o sală de concerte ce se înscrie din punct de vedere acustic şi estetic între primele din România şi care are un număr de 380 de locuri. Din 1997, instituţia filarmonică are ca ordonator principal de credite Primăria Municipiului Râmnicu-Valcea, care îi finanţează activitatea.

Concertele Filarmonicii de Stat “Ion Dumitrescu” se desfăşoară în cadrul stagiunilor permanente, în fiecare zi de luni, începând cu ora 19.00, recitalurile, concertele educative şi alte spectacole cu caracter cultural fiind programate în celelalte zile ale săptămânii. Instituţia participă activ, în fiecare an, la Festivalul „Tinere Talente”, pe care îl şi găzduieşte, acest eveniment prilejuind colaborarea cu licee de artă şi academii de muzică din România, precum şi cu instituţii de mass-media: Radiodifuziunea Română, Radioteleviziunea Română etc.

Prin intermediul radioteleviziunilor locale, Filarmonica de Stat „Ion Dumitrescu” intră, şi pe calea undelor, în conştiinţa publicului meloman, apropiindu-l de sala de concerte şi dezvoltându-i dorinţa de a participa în număr cât mai mare la concerte live ale Filarmonicii. O dovadă în acest sens este prezenţa în număr mare a publicului vâlcean la concertele estivale organizate în aer liber, cu ocazia „Zilelor Râmnicului” sau a „Zilei Imnului Naţional”.

În fiecare stagiune, Orchestra „Sinfonietta” şi Corul Academic „Euphonia” oferă publicului din şcoli un număr însemnat de concerte instructiv-educative ce se desfăşoară fie în sala de concerte a Filarmonicii, fie în şcoli şi licee, unde membrii colectivului artistic se deplasează pentru a fi mai aproape de tineri. Orchestra simfonica a Filarmonicii de Stat “Ion Dumitrescu” (dirijori permanenţi – Mihail Ştefănescu şi Florin Totan) are ca suport orchestra de coarde “Concertino”, care s-a îmbogăţit de-a lungul anilor, ajungând la un număr de 57 de instrumentişti, a căror medie de vârstă nu depăşeşte 27 de ani.

Repertoriul foarte vast şi divers dovedeşte disponibilitatea excepţională a orchestrei “Sinfonietta” a Filarmonicii de Stat “Ion Dumitrescu” care, de-a lungul anilor de activitate, a prezentat publicului meloman lucrări de anvergură: Integrala simfoniilor beethoveniene, integrala simfoniilor lui Ceaikovski, integrala simfoniilor de Brahms, Mendelssohn – Bartholdy, Dvorak, C. Franck, Mozart, Haydn, Schubert etc., concerte instrumentale: Vivaldi, Telemann, Bach, Haendel, Prokofiev, Rachmaninov, Grieg, Liszt, Chopin, Haciaturian, Schumann, Saint – Saëns, Sibelius, Şoştakovici, Gershwin, Bartok, Bernstein, George Enescu, Ion Dumitrescu etc.

Corul academic “Euphonia”, formaţie înfiinţată în anul 1981 de către maestrul Mihail Ştefănescu, a devenit, din 1995, formaţie profesionistă. Repertoriul său numără mai mult de 3.000 de piese din creaţia românească şi universală, prezentate în peste 2.000 de spectacole organizate în România şi Europa. Corul a obţinut numeroase distincţii, între care trebuiesc amintite: Marele Premiu, la Festivalul Concurs “Ion Vidu” – Lugoj 1984; Marele Premiu – la Festivalul Concurs “Gheorghe Dima” – Braşov 1984; Marele Premiu la Festivalul concurs “Ioan D. Chirescu” – Constanţa, 1987; Marele Premiu la Festivalul Concurs “Ciprian Porumbescu” – Suceava 1988; Locul V la Concursul International “Rencontre Chorale de Montreaux” – Elveţia 1992 etc. A efectuat numeroase turnee în străinătate (Italia, Franţa, Belgia, Olanda, Luxemburg, Ungaria, Germania, Austria etc) şi a înregistrat mai multe CD-uri în România şi studiourile BRAS D`OR din Franţa. A fost invitat să colaboreze cu mai multe orchestre simfonice profesioniste din ţară, între care cele ale filarmonicilor din Bacău, Constanţa, Craiova, Ploieşti, Sibiu ş.a.

Intrat în tradiţie, Festivalul muzical “Tinere talente” continuă să se desfăşoare tot la Râmnicu-Vâlcea, chiar dacă nu mai are anvergura şi strălucirea de altădată: a ajuns la ediţia a XXX-a şi a fost desfăşurat în luna mai 2009; găzduită, ca şi în ediţiile anterioare, de Filarmonica „Ion Dumitrescu”, manifestarea a fost organizată de Primăria Municipiului Râmnicu-Vâlcea.

Un rol important în viaţa muzicală a judeţului, l-au avut Liceul de Muzică din Râmnicu-Vâlcea şi Şcoala de Artă şi Meserii. Astfel, printre multe alte manifestări de notorietate, desfăşurate în judeţ, în ţară şi în străinătate, Şcoala Populară de Artă (condusă cu competenţă de Doina Gănescu) a găzduit, în zilele de 28-30 mai 2008, a VIII-a ediţie a „Cursului de Măiestrie Pianistică”, îndrumat de lector universitar dr. Viniciu Moroianu (considerat unul din cei mai mari pianisti români contemporani), iar în perioada 31 mai – 1 iunie a.c. a avut loc ediţia I a Concursului National de pian „Irina Şaţchi”, organizat tot de Şcoala Populară de Arte şi Meserii, împreună cu Asociaţia Culturală „Concertino”. Concursul s-a adresat atât copiiilor ce studiaza pianul la Şcoala Populara de Arte, cât şi celor ce învaţă la liceele de artă sau în şcolile de muzică. Au participat 20 de copii din toată ţara: Bucureşti, Craiova, Piteşti Cluj – Napoca, Slatina şi Râmnicu-Vâlcea.

O activitate muzicală de calitate desfăşoară profesorul Gelu Stratulat care, în afară de exerciţiul profesiei pe care îl face zilnic la catedră ca profesor de muzică, a înfiinţat societatea cu profil muzical „Vox Humana” şi este dirijor al corului de la Seminarul Teologic „Sf.Nicolae” din Râmnicu-Vâlcea. În ambele ipostaze, el a organizat numeroase concerte, fiind mentor al unor recitaluri individuale, realizate în colaborare cu Muzeul de Artă din Râmnicu Vâlcea, Inspectoratul pentru Cultură al judeţului Vâlcea şi cu alte instituţii de cultură; nu o dată, a dirijat şi corul „Euphonia” al Filarmonicii „Ion Dumitrescu”. Răspunzând cu promptitudine solicitărilor, acest împătimit al muzicii, înzestrat dirijor şi compozitor, a fost şi este prezent, din anul stabilirii sale în Râmnicu-Vâlcea (1981), la numeroase concerte şi alte manifestări culturale; sub bagheta sa, corurile dirijate de el au făcut să răsune vestite piese muzicale clasice, doine şi cântece bătrâneşti şi vechi colinde tradiţionale româneşti, „din eminescianul ianuarie şi până în preajma sfintelor sărbători ale Crăciunului”¹⁴⁶.

Artele plastice.În prezent, filiala vâlceană a UAP (condusă, din 1992, de Gheorghe Dican) are un număr de 14 membri: Gheorghe Dican, Tina Popa, Sergiu Sălişte, Traian Boicescu, Maria Crişan Gaghel, Constantin Neacşu, Sergiu Plop, Laurenţiu Ene, Ion Cornea, Petti Velici, Corina Croitoru-Necşuleu, Daniel Stancu, Tudor Popescu şi Olga Popescu. O parte din expoziţiile şi acţiunile membrilor săi – expoziţii personale sau de grup, dar şi alte acţiuni, printre care mai multe lansări de cărţi – s-au desfăşurat la „Galeria de Artă” (din centrul municipiului), care serveşte şi drept sediu al UAP Vâlcea. Aici au fost organizate, printre altele, Expoziţia "INDIA" (21 – 23 februarie 2005), Salonul Judeţean de Artă (29 iulie – 8 sept. 2005), Târgul de Artă – ediţia XIV-a (16 dec. – 25 ian. 2006) ş. a. Alte expoziţii au avut ca protagonişti artişti vâlceni trăitori în alte zone geografice ale ţării (18 nob. – 15 dec. 2005: Angela Tomaselli) sau nevâlceni: Letiţia Oprişan din Bucureşti (6 mai – 26 mai 2005), Costel Butoi din Piteşti (9 sept. – 9 oct. 2005).

Alte manifestări ale Uniunii, unele – de anvergură naţională şi europeană, s-au desfăşurat în alte locaţii sau în afara judeţului: expoziţia de pictură contemporană a Colegiului Regal de Arte din Marea Britanie, expoziţiile taberei Art Campus, „Saloanele judeţene” ale filialei UAP Râmnicu-Vâlcea, expoziţia „Neorealismul neurotic românesc”, expoziţtia de pictură cubaneză, expoziţia taberei Dealul Malului şi multe altele.

Filiala a sprijinit debutul multor artişti tineri, ceea ce, alături de manifestările de anvergură organizate, a introdus Râmnicul şi întreg judeţul în sfera de interes a numeroşi critici de artă şi recunoscuţi creatori de valoare, înscriind artele vâlcene pe orbita internaţională a artei contemporane. Printre altele, filiala a participat ca partener la proiectul intenaţional ”Arta în drum spre muzeu”, organizat în Râmnicu-Valcea (1999), la care au participat peste 60 de artisti. La Muzeul Satului din Bujoreni, a fost organizate patru ediţii ale simpozionului „Tradiţie şi postmodernitate” – la care au fost prezente peste 80 de personalităţi culturale din ţară şi străinătate. În acest context, a fost editată revista „Ianus” şi setul de monografii „Biserici de lemn din Vâlcea”.

Ultimele două evenimente au fost iniţiate de Fundaţia HAR Bucureşti; « protagoniştii » lor au fost Luiza Barcan şi Alexandru Nancu, care s-au ataşat de Râmnic, având în continuare un plan concret de finalizare a unor noi proiecte. La iniţiativa pictoriţei Tina Popa şi cu sprijinul financiar al primăriei locale, la Râmnicu-Vâlcea se desfăşoară – de câţiva ani – în fiecare vară, Simpozionul de Creaţie "Dealul Malului" care în anul 2004 s-a finalizat cu o mare expoziţie organizată la Parlamentul European de la Bruxelles. Grupul de artişti vâlceni a avut expoziţii şi participări internaţionale: Galeriile Arcades, Antibes – Franţa (1994); L’Europe des Beaux Arts, Antibes – Franţa (1994); Galeriile Du Port din Marsilia – Franţa (1994); Pforzheim – Germania (1995); Shangai – China (1999); Straubing – Germania (2000); Hamme – Belgia ( 2003); Bruxelles – Belgia ( 2004); Parlamentul European – Bruxelles (2004)¹⁴⁷.

Alături de Galeria UAP, a mai fost înfiinţată în Râmnic şi funcţionează, începând cu anul 2006 (după darea în funcţiune a noii aripi a clădirii administraţiei judeţene), Sala de expoziţii a Consiliului Judeţean Vâlcea, unde expun (pictură, sculptură, grafică) artiştii « amatori » din Vâlcea. În anii din urmă, aici au fost organizate interesante expoziţii – individuale şi de grup – ale unor talentaţi artişti precum Constantin Aurel Zorlescu, Petre Cichirdan, Gabriel Medvedov Rotomeza, Dumitru Zamfira, Alexandru Marin etc. O bună parte dintre expoziţiile şi manifestările culturale desfăşurate aici, au fost organizate şi conduse de Elena Stoica – inimoasa directoare a Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale, secondată de metodista Mioara Plop – artist plastic şi de Mihaela Fudulu; printre altele, Centrul . . . şi-a propus ca strategie de durată, stimularea şi promovarea producţiilor artiştilor tineri şi foarte tineri, precum şi ale persoanelor defavorizate. . Expoziţii de succes au mai fost organizate în spaţii ale Bibliotecii Judeţene „Antim Ivireanul”, Muzeului de Istorie şi Muzeul de Artă, WinMarkt Cozia etc.

Audio-vizualul. În anul 1993, Emilian Frâncu a obţinut licenţa pentru funcţionarea posturilor de radio şi televiziune VÂLCEA 1, cu trei „ramificaţii” ulterioare în judeţ: Drăgăşani, Horezu şi Bălceşti. Aproximativ în aceeaşi perioadă, dramaturgul Iulian Margu împreună cu Dan Tudor (retras din firmă în 1996), a înfiinţat Radio ETALON, obţinând – primii – licenţa (001, întâia licenţă audiovizuală din România, acordată în acest domeniu), iar în decembrie 1993, aceştia au obţinut – în partaj cu VÂLCEA 1 (24 şi 24 ore) – licenţa şi pentru Televiziune, ulterior funcţionând zilnic, sub numele SC ETALON SRL. Ambele posturi funcţionează şi astăzi. În anul 2009, oamenii de afaceri Maria şi Ion Tudor au întemeiat un nou post de televiziune – VTV, care, dintr-un post local cum părea să fie la început, s-a transformat treptat, datorită unor dotări corespunzătoare, într-un canal zonal, tinzând (şi ambiţionând), în ultimul timp, cu şanse reale, să devină un post de televiziune naţional. O vreme (2009-2010), directorul VTV a fost cunoscutul om de presă şi scriitor, Gheorghe Smeoreanu. În prezent, conducerea postului este asigurată de ziaristul Lucian Constantinescu.

• Cultura popularăa continuat să fie, cu un cuvânt la modă astăzi, unul din brand-urile judeţului. Condus cu competenţă şi pasiune de Gheorghe Deaconu (secondat de Ioan St. Lazăr), iar după 2004 – de Elena Stoica, CJCVTCP Vâlcea a derulat cu profesionalism programe culturale mai vechi, consacrate încă din anii ’70 – “Hora costumelor”, “Cocoşul de Hurez”, “Învârtita dorului”, “Cântecele Oltului”, “La izvorul fermecat”, “Brâul de aur” ş. a., sau iniţiate în anii ’90: ”Ziua tradiţiei” – suită de manifestări gravitând în jurul Anului nou de primăvară; “Pridvorul tinereţii”– program de cultivare a tradiţiei populare în rândul tinerei generaţii; “Vâlcea artistică” – reluarea Concursului şi festivalului de creaţie originală, cu acelaşi generic, din anii ’70, într-o nouă versiune, Concursul naţional de poezie “Dragoş Vrânceanu”, Concursul de proză scurtă “Gib Mihăescu” (proiect iniţiat în anii ’80); Festivalul de dans “Mărgăritare”; Salonul naţional al cărţii de etnologie; Târgul Meşterilor Populari din România, proiect integrat sărbătoririi Zilei Imnului Naţional; “Monahism şi artă” – expoziţia monahilor creatori de artă din mânăstirile şi schiturile Eparhiei Râmnicului; Festivalul de colinde şi obiceiuri de Crăciun “Din moşi-strămoşi” etc. După anul 2000, în cadrul vieţii culturale vâlcene şi naţionale s-au impus mai multe proiecte importante: Concursul naţional de dramaturgie “Goana după fluturi” (reluând un proiect iniţiat, în anii ’90, de IJC Vâlcea, cu acelaşi profil, dar având ca generic “Bogdan Amaru”); Festivalul de interpretare muzicală “Lăutarul”; Festivalul de satiră “Povestea vorbei”; Concursul naţional de poezie “George Ţărnea”; “Ucenicii Thaliei” – program de formare şi educare a gustului pentru teatru în rândul copiilor şi tinerilor; Festivalul de muzică populară “Ilie Zugravescu”¹⁴⁸.

O parte din programele culturale ale instituţiei, au fost derulate în parteneriat cu alte instituţii şi organizaţii de rang naţional, judeţean sau regional: “Vâlcea – 610” – program cultural-ştiinţific dedicat împlinirii a 610 ani de la atestarea documentară a judeţului Vâlcea, iniţiat şi coordonat de DJCCPCN Vâlcea; “Episcopia – 500” – program prilejuit de împlinirea a unei jumătăţi de mileniu de Episcopie la Râmnic (2003), coordonat de Episcopia Râmnicului şi DJCCPCN (În acest program, aportul CJCPCT Vâlcea s-a materializat, în principal, în expoziţia “Monahism şi artă”) “Brâncoveanu – 350 de ani de la naştere şi 290 de ani de la trecerea în eternitate” (2004) – program coordonat de DJCCPCN Vâlcea (2004); Festivalul internaţional “Eco-Etno-Folk Film”, organizat anual, la Slătioara, de Fundaţia Naţională pentru Civilizaţie Rurală “Nişte Ţărani” (al cărei preşedinte este scriitorul Dinu Săraru), instituţia fiind un partener constant; Colocviile CNCP, ediţie organizată în parteneriat cu CJCPCT Vâlcea; “Ţara Loviştei” – zonă etnoculturală de interes naţional”, program derulat în parteneriat cu DJCCPCN Vâlcea şi cu Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti; “Oltenia de ieri, Oltenia de azi” – proiect mediatic coordonat de Studioul de Radio ” Oltenia” Craiova.

Alte programe culturale au vizat, ca şi cele din grupa anterioară, afirmarea identităţii şi personalităţii etnoculturale a Vâlcii în Capitală şi în ţară: Expoziţia “Sacralitatea – asemănări şi sinteze culturale în spaţiul vâlcean”, deschisă la Palatul Parlamentului (2002), în realizarea căreia CJCPCT Vâlcea a fost principalul partener local al DJCCPCN Vâlcea, iniţiatorul şi coordonatorul proiectului; continuarea sistematică şi consistentă a programului din anii ’90 – “Pridvorul vâlcean” – Zilele culturii populare vâlcene la Muzeul Naţional al Satului “D. Gusti” din Bucureşti (cu ediţii anuale); extinderea acestui program în ţară, prin organizarea “Zilelor culturii populare vâlcene” la Sibiu, în parteneriat cu Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale “Astra”, producătorul Festivalului naţional al tradiţiilor populare; extrapolarea spaţială a programului “Monahism şi artă”, proiect cultural integrat programului Sărbătorii Sf. Antim Ivireanul, ocrotitorul spiritual al Râmnicului, prin organizarea unor ediţii speciale (expoziţii şi concerte), la Bucureşti, în incinta Muzeului Naţional al Satului, şi la Sibiu, în contextul programului “Sibiu – Capitală Culturală Europeană” (2007); reprezntarea judeţului Vâlcea la cele două expoziţii organizate de CNCPCT – “Ştergarul românesc” şi “Lemnul – tradiţie şi modernitate”; participarea la Târgul Naţional de Turism de la Bucureşti (2004); evoluţia grupului “Rapsozii Oltului” la spectacolul folcloric integrat Festivalului internaţional “Cerbul de aur” (Braşov, 2001), în Serbările de la Putna (2004), prilejuite de prăznuirea a 500 de ani de la trecerea în eternitate a lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, şi la Festivalul obiceiurilor tradiţionale de Crăciun şi Anul Nou de la Braşov.

De un binemeritat succes peste hotare, s-au bucurat programele culturale menite să promoveze valorile culturii şi artei româneşti în Europa, în preajma şi în anul integrării României în Uniunea Europeană: Salzburg (2001), Praga (2003), Budapesta (2004), Bruxelles (2006) şi, din nou, Budapesta (2007, cu mai multe manifestări) – evenimente culturale realizate în parteneriat cu Ambasada României şi Institutul Cultural Român de la Budapesta, cu Ambasada României de la Praga, cu Primăria oraşului Bruxelles. Centrul a mai organizat şi alte tipuri de activităţi, precum omagierea unor personalităţi ale culturii noastre, desfăşurarea unor colocvii, ateliere şi tabere metodice, tabere ştiinţifice cu profil etnologic, tabere de artă plastică pentru tinerii creatori de gen, manifestări culturale în teritoriu, organizate în parteneriat cu autorităţile locale; la toate acestea, trebuiesc adăugate activităţile Orchestrei “Rapsodia vâlceană” şi ale Grupului folcloric “Rapsozii Oltului”, care funcţionează în cadrul instituţiei şi care au participat şi participă în mod constant la programele menţionate¹⁴⁹.

Societăţi şi asociaţii culturale.Consecinţă a democraţiei create de revoluţia din decembrie 1989. şi a statuării Societăţii civile, în judeţul Vâlcea au fost înfiinţate o serie de structuri organizatorice nonguvernamentale, apolitice şi nonprofit (abr. ONG-uri), dintre care multe au organizat şi desfăşoară activităţi eficiente în domeniul cultural. Le vom analiza pe scurt, pe cele mai reprezentative, în ordinea cronologică a apariţiei acestora. AM PUS ÎN ORDINE CRONOLOGICĂ! ATENŢIE! S_A SCIMBAT ŞI ORDINEA NOTELOR; DE REVĂZUT! ATENŢIE, MAI POT FI ŞI ALTE SOC.

În ziua de 16 februarie 1995, la iniţiativa istoricului Gheorghe Dumitraşcu, a apărut Fundaţia Culturală “Dascălul vâlcean”,avându-i ca preşedinţi de onoare pe Aurelian Bondrea şi P. S. Gherasim – episcopul Râmnicului; preşedinte – Gheorghe Dumitraşcu, vicepreşedinţi – P.S. Irineu Slătineanul şi Gheorghe Ploaie, secretar – Ioan St. Lazăr. La vremea respectivă, au fost înfiinţate filiale în 18 localităţi din judeţ, printre care două la Drăgăşani şi una la Voiceşti. Scopul principal al asociaţiei era crearea unei cooperări/ unităţi între cele două instituţii – şcoala şi biserica. Fundaţia a scos publicaţia «Dascălul vâlcean», din care au apărut, însă, doar două numere, primul dintre ele fiind datat dec. 1995 – ian. 1996¹⁵⁰. Directori ai revistei era Gh. Dumitraşcu, PS Irineu Slătineanu şi Gh. Ploaie, redactor-şef – Ioan St. Lazăr, secretar tehnic – A. Iagăru, redactori – N. Ciurea-Genuneni, Augustina Sanda Constantinescu, Dragoş Constantinescu şi Gh. Mihai. Coeditor al publicaţiei, a fost SC ALMAROM SRL.

La începutul anului 1990, fosta Societate Literară „Anton Pann” îşi încetase apariţia, dar se simţea în continuare necesitatea existenţei unei astfel de structuri organizatorice, în 1998 se va înfiinţa Societatea Literar-artistică Etalon, sub egida (şi în sediul) SRL ETALON. La scurt timp, considerându-se că asociaţia care, cel puţin în intenţia fondatorilor ei, urma să reprezinte judeţul, nu trebuia să poarte numele unei întreprinderi private şi nici să stea sub tutela acesteia, titulatura i-a fost schimbată în Societatea Culturală „Anton Pann”. La conducerea ei s-au succedat Ioan St. Lazăr, Mihai Sporiş, Costea Marinoiu, Ion Măldărescu, în prezent ea fiind condusă de acelaşi Costea Marinoiu. Începând cu anul 1999, sub egida societăţii şi în urma diligenţelor lui I. Soare, a fost înfiinţată revista de cultură „Povestea vorbei” (director – Doru Moţoc, redactor şef – Ion Soare, redactori şefi adjuncţi – Ioan St. Lazăr şi Petru Pistol, secretar general de redacţie – Mihai Sporiş), după ce s-a încercat – fără succes – atragerea în conducerea revistei a unor scriitori vâlceni de notorietate naţională: Dinu Săraru, Constantin Mateescu, Nicolae Manolescu (acesta din urmă a fost de acord să sprijine iniţiativa, cu condiţia ca „revista să se facă la centru”, adică la Bucureşti). Începând cu anul 2005, la iniţiativa lui Mihai Sporiş (pe atunci consilier judeţean răspunzând de relaţia cu ONG-urile), conducerea societăţii a fost preluată de Ion Măldărescu (care făcuse cerere în acest sens!), ca director al revistei semnând Costea Marinoiu. Funcţia de redactor-şef era îndeplinită de Petre Cichirdan – cel de-al doilea vicepreşedinte al societăţii – , care pune pe frontispiciu menţiunea SERIE NOUĂ şi porneşte de la „Anul I, nr. 1 (septembrie 2006)”; nu se menţionează numărul de la apariţia (în realitate, reapariţia!) „seriei vechi – cea din 1999 (de fapt, seria a III-a, după DE COMPLETAT, DUPĂ DOCUMENTARE).

Rotary Club Râmnicu-Vâlcea este primul Club înfiinţat la Râmnicu-Vâlcea (i-a urmat Rotary Club Râmnicu-Vâlcea-Cozia) şi unul dintre primele 10 cluburi chartate în România post-comunistă. A fost iniţiat de Valentin Cismaru împreună cu un grup de prieteni. Festivitatea de chartare a avut loc la 6 mai 1996, la Hotel Alutus. La conducerea clubului, s-au succedat: Ioan Florescu, Ani Antonescu, Gheorghe Constantin, Dan Tudor, Dan Dragomir, Nicolae Dicu, Adrian Ciocănău, Petre Vidu, Viorel Teodorescu, Dumitru Crăciunescu, Ion Albescu şi – actualmente – Sanda Măcăeţi. Scopul principal al clubului este unul generos – acela de a ajuta: din banii strânşi prin sponsorizări, clubul a ajutat la construirea unor şcoli, a iniţiat înfiinţarea unor tabere cu profil de cultură şi învăţământ, a organizat schimburi interculturale, strângere de fonduri pentru sinistraţi etc.

În anul 2002, a fost fondată Asociaţia Psihologilor Vâlcea (www.asopsivl.ro), care va edita şi o revistă: „Tânărul psiholog”.

Fundaţia Naţională pentru Civilizaţie Rurală “Nişte Ţărani”.A fost înfiinţată în anul 1998 de către întreprinzătorul (cultural) şi neobositul om de cultură şi scriitor născut în Slătioara Vâlcii, Dinu Săraru. Cea mai frumoasă şi mai exactă apreciere a nobilului şi înaltului scop al organizaţiei, a formulat-o însuşi întemeietorul ei: „Militând pentru renaşterea civilizaţiei rurale, Fundaţia Naţională pentru Civilizaţie Rurală „Nişte Ţărani” vă cheamă astfel să rămâneţi solidari cu izvoarele – vatra şi credinţa – pe care s-au întemeiat şi se vor întemeia întotdeauna şi verticalitatea popoarelor în istorie şi contribuţia lor originală, hotărâtoare, în numele armoniei la progresul social, moral şi cultural al umanităţii”. Fundaţia şi-a înscris în programul său, printre altele, acordarea anuală a Premiilor Naţionale, conferite celor mai valoroşi creatori şi unor opere de cultură, ştiinţă şi artă din lume, din ţară, dar şi din judeţ. Marele premiu „Nişte ţărani” a fost acordat, printre alţii, vâlcenilor: P.S. Gherasim – Episcopul Râmnicului (1998), acad. Constantin Ionete (2001) şi I.P.S. Bartolomeu Anania, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului (2002; azi – mitropolit al Ardealului). Pentru scopul şi anvergura fundaţiei, ne apar ca semnificative categoriile de premii stabilite şi acordate de ea de-a lungul celor zece ani de existenţă: Marele Premiu „Nişte Ţǎrani”; Premiul pentru Muzeografie, Premiul pentru Cercetare Monograficǎ, Premiul pentru Cercetare Antropologicǎ, Premiul pentru Istoriografie Sociologicǎ, Premiul pentru Cercetare asupra Culturii Populare Româneşti, Premiul pentru Apostolat.

În 1999 a luat fiinţă Fundaţia Culturală „Sfântul Antim Ivireanul” (preşedinte de onoare – P. S. Gherasim, episcopul Râmnicului; preşedinte – P. S. Irineu Slătineanul, preşedinte executiv – Ioan St. Lazăr) care organizează anual – în luna septembrie – „Zilele Sfântului Martir Antim Ivireanul”, cu invitarea unor personalităţi de frunte ale culturii şi literaturii române vechi, printre care – mulţi specialişti în viaţa şi opera lui Antim Ivireanul. Tot anual, fundaţia scoate publicaţia „Lumina lumii”, al cărei suflet a fost, de la început, şi a rămas Ioan St. Lazăr.

Societatea Tinerilor Creatori şi Artişti (STCA) din Râmnicu-Vâlcea, înfiinţată în anul 1999 (pe lângă CJCPTCP Vâlcea, pe când directorul acesteia era Gh. Deaconu), a avut şi are drept scop principal dezvoltarea vieţii şi creaţiei literare, plastice, foto si film, a artei muzicale, teatral – coregrafice locale, prin afirmarea tinerei generaţii de creatori şi artişti. La adunarea inaugurală, care a avut loc în ziua de 29 noiembrie 1999, preşedinte al asociaţiei a fost ales, dintru început, tânărul Dragoş Teodorescu – scriitor polivalent, câştigător al mai multor concursuri de creaţie literară; vicepreşedinţi – Loredana Păunescu şi Sergiu Plop, iar ca secretar – Mihaela Fudulu, o entuziastă animatoare culturală, cea căreia i-a şi aparţinut materializarea iniţiativei; mentori – profesorii Gh. Deaconu şi I. Soare.

În ziua de 6 aprilie 2001, tot la iniţiativa profesorului Gheorghe Dumitraşcu, împreună cu primarul de atunci al Râmnicului – ing. Traian Sabău şi prof. Gheorghe Deaconu, cu sprijinul prof. univ. dr doc. Titu Georgescu şi al unui grup de intelectuali, s-au pus bazele asociaţiei Forumul Cultural al Râmnicului. La 3 mai 2001, în Sala de festivităţi a Consiliului Municipal Râmnicu-Vâlcea, Adunarea generală a confirmat şi statuat înfiinţarea asociaţiei, alegând şi Consiliul de conducere al Forumului: preşedinte de onoare – P. S. Gherasim, preşedinte – Traian Sabău, preşedinte executiv – P. S. Irineu Slătineanul, secretar general – Gheorghe Dumitraşcu). Organizaţia şi-a propus un scop nobil şi generos, acela de a-i uni – în spirit neoharetian – pe toţi creatorii vâlceni (dar nu numai) într-un dialog permanent cu autorităţile vâlcene, „într-o vreme şi o lume, altfel pândite de dezbinare şi individualism” (I.S). De la început, Primăria a manifestat receptivitate la susţinerea iniţiativei, punând la dispoziţia asociaţiei un spaţiu adecvat pentru desfăşurarea activităţilor, precum şi birotica necesară; Consiliul Judeţean Vâlcea a dovedit, de asemenea, solicitudine, asigurând – alternativ sau în paralel cu Primăria – fondurile necesare pentru tipărirea unor numere din publicaţiile Forumului. Ulterior, prin numirea ca preşedinte – în anul 2004 – a prof. univ. dr. Al. Popescu Mihăeşti şi ca vicepreşedinţi (la începutul lui 2006) – a lui Ion Soare şi Florin Epure, cărora li se vor alătura Petre Cichirdan (cel de-al doilea vicepreşedinte, numit în aprilie 2006, în locul lui Florin Epure), Ioan St. Lazăr, g-ral Ilie Gorjan, Gheorghe Pantelimon ş.a., activitatea asociaţiei s-a înviorat, printr-o mai bună organizare şi planificare a activităţilor desfăşurate, acestea vizând cele mai diverse domenii şi puncte fierbinţi ale vieţii socio-culturale ale judeţului: cercetarea ştiinţifică, arhitectura Râmnicului, marile evenimente şi personalităţi ale judeţului, spiritualitatea creştin-ortodoxă, condiţia actuală a etniei rome etc. Totodată, asociaţia s-a afirmat şi prin elaborarea şi tipărirea, cu regularitate, a publicaţiilor „Studii vâlcene” (seria nouă, din 2003), „Forum-V” (revistă trimestrială de cultură, nr. 1 – trim. IV 2006), şi agenda (anuarul) Forumului; de asemenea, a sprijinit apariţia numerelor mai recente ale revistei „Povestea vorbei” a Societăţii Culturale „Anton Pann” şi a noii publicaţii „Cultura vâlceană”, scoasă de Petre Cichirdan. În cadrul asociaţiei fiinţează „Clubul Oamenilor de Ştiinţă, Cultură şi Artă”, al cărui responsabil – Gheorghe Deaconu – a desfăşurat o activitate susţinută pentru promovarea valorilor cultural-ştiinţifice ale Vâlcii, în cadrul unor aniversări care au fost însoţite de caiete documentare cuprinzând viaţa şi activitatea personalităţilor respective.

În ziua de 17 noiembrie 2002 a avut loc, în satul Câinenii Mici din comuna Câineni, o adunare generală în cadrul căreia s-a hotărât constituirea ONG-ului cu numele de Asociaţia „Pons Vetus”, având drept scop iniţial reabilitarea economico-socială a comunei Câineni şi organizarea de acţiuni sociale, economice şi culturale în arealul Ţării Loviştei. În cadrul aceleiaşi întruniri, s-a hotărât ca sediul asociaţiei să fie în satul Câinenii Mici, comuna Câineni, judeţul Vâlcea, aprobându-se statutul şi programul organizaţiei. La 15 februarie 2003, asociaţia a căpătat statut juridic: un număr de 21 membri fondatori au semnat în faţa autorităţii notariale actul de constituire al acesteia. Printre semnatari: fraţii Nicolae, Gheorghe şi Mihai Sporiş, Georgeta Cârstoiu – Erhan, Doru Moţoc ş. a. Pentru a ne da seama de ambiţiile şi de anvergura organizaţiei, menţionăm câteva dintre iniţiativele de început ale acesteia: la 17 aprilie 2004, în cadrul Adunării Generale a Asociaţiei „Pons Vetus”, s-a lansat public ,,Strategia de reabilitare economico-socială a Ţării Loviştei” şi încadrarea acesteia în „Programul de dezvoltare a zonelor montane”, elaborat de către Guvernul României; ulterior, au avut loc contacte cu Comisia Judeţeană de Evaluare a Monumentelor Istorice şi s-a discutat starea şi necesitatea restaurării şi reabilitării monumentelor istorice existente pe teritoriul Ţării Loviştei; la 19 august 2004, s-a stabilit contactul cu Fundaţia „Renaşterea Satului Românesc”, fiind evaluate posibilele căi de colaborare, etc. În mod evident, majoritatea acţiunilor desfăşurate de asociaţie au avut un caracter cultural¹⁵¹.

În anul2007, omul de ştiinţă şi artistul Petre Cichirdana înfiinţat societatea Ecostar, care militează pentru asanarea vieţii economico-sociale în general şi a culturii în special, cu toate ramurile acesteia; altfel spus, întemeietorul acestei organizaţii militează pentru o eco-lume şi o eco-artă.

Alţi oameni de cultură originari din Vâlcea au acţionat, în acest sens, pe diferite alte meridiane ale lumii. Astfel, scriitorul cărturar George Anca (n. în satul Ruda din fosta comună Bercioiu, azi – Budeşti) este preşedintele fondator al Asociaţiei Culturale Româno-Indiene (RICA) şi al Academiei Internaţionale „Mihai Eminescu” (AIME) – ambele organizaţii fiind întemeiate de el în perioada cât a funcţionat ca profesor de limba şi literatura română la Universitatea din Delhi El este, de asemenea, membru al International Union of Anthropological and Ethnological Sciences şi al altor asociaţii. Un alt vâlcean de notorietate internaţională, omul de ştiinţă, scriitorul, filosoful şi artistul Florentin Smarandache, trăitor în New Mexico – SUA, este vicepreşedinte activ al societăţii The International Writers and Artists Association din Bluffon, Ohio – USA şi membru a peste 30 de organizaţii de literatură, cultură şi ştiinţă din diverse ţări (America, Franţa, Anglia, India, Coreea etc.).

Festivalul de folclor "Cântecele Oltului", Festivalul de Creaţie „Vâlcea Artistică”, Târgul Ceramicii Populare "Cocoşul de Hurez", Zilele Culturii si Ortodoxiei, Ziua Imnului Naţional, Pridvor Vâlcean, Festivalul de Muzică Cultă "Tinere talente", Târgul Meşterilor Populari, Zilele Sfântului Martir „Antim Ivireanului”, Zilele Râmnicului etc., îmbogăţesc viaţa culturală a Vâlcii. Putem aprecia că, în ansamblu, din punct de vedere cantitativ, viaţa culturală din judeţul Vâlcea este destul de bogată şi diversă, iar din punct de vedere calitativ, prezintă unele realizări şi performanţe de nivel naţional, unele – chiar european şi internaţional, demne de tradiţiile luminoase ale acestei zone.

Evenimenteledin dec. 1989 au provocat numeroase mutaţii – majoritatea, benefice – şi în domeniul culturii, pe linia noilor orientări ideologice şi spirituale, în primul rând – în sfera instituţiilor de cultură, o bună parte dintre acestea fiind reorganizate: în conformitate cu condiţii istorice ivite, ele au căpătat atribuţii noi, renunţându-se la unele anterioare.

Prin Decretul-Lege nr. 81 din 9 februarie 1990, Consiliul Frontului Salvării Naţionale s-a transformat în Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională (CPUN), a cărui activitate s-a încheiat la 20 mai 1990, după alegerile generale; în acest organism, au intrat şi reprezentanţi ai partidelor nou înfiinţate. Biroul Executiv al CPUN cuprindea şi mai multe comisii, printre care Comisia pentru învăţământ, cultură şi ştiinţă¹³¹. Ca efect al H.G. nr. 286 din 8 martie 2001, fostul Inspectorat pentru Cultură şi Culte Vâlcea a fost reorganizat, transformându-se în Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte si Patrimoniul Cultural Naţional Vâlcea, denumire sub care funcţionează şi azi. În baza prevederilor unei alte H.G. – nr. 78 din 27 ian 2005, instituţia îşi desfăşoară activitatea la nivelul judeţului Vâlcea, ca serviciu public deconcentrat, cu personalitate juridică, al Ministerului Culturii şi Cultelor, având – printre altele – următoarele atribuţii: îndeplineşte prevederile legale în domeniul protejării patrimoniului cultural naţional;participă la realizarea activităţilor de observare şi de control asupra acţiunilor care pot da naştere la încălcări ale legislaţiei dreptului de autor şi a drepturilor conexe şi constată, în condiţiile legii, încălcările acesteia;avizeaza, în condiţiile legii, numirea sau eliberarea conducătorilor instituţiilor publice cultural-artistice de importanţă locală şi judeţeană;avizează, potrivit legii, înfiinţarea, reorganizarea sau desfiinţarea instituţiilor publice de cultură şi a aşezămintelor culturale care funcţionează sub autoritatea consiliilor judeţene sau locale etc.¹³².

Teatrul.În aceşti ani, în istoria teatrului vâlcean s-au produs evenimente deosebite. La sfârşitul perioadei anterioare, s-au depus eforturi susţinute pentru constituirea unui teatru de stat în Vâlcea, primul pas fiind întemeierea acestuia ca secţie, pe lângă un teatru consacrat, din „vecinătate”. Prima tentativă – nefinalizată, însă – i-a aparţinut scriitorului de origine vâlceană, Dinu Săraru, care a încercat să „lipească” teatrul vâlcean de instituţia similară din Craiova. Încercarea le-a reuşit unui nevâlcean, prozatorul şi dramaturgul Tudor Popescu – vechi prieten şi admirator al Vâlcii – şi Doinei Migleczi, care a(u) reuşit ca pe lângă Teatrul de Stat din Sibiu să înfiinţeze o „secţie vâlceană” de stat. Datorită insistenţelor ei, în oct. 1989 a obţinut semnătura lui Nicu Ceauşescu (pe atunci, prim secretar al Sibiului) privind aprobarea înfiinţării secţiei vâlcene, iar în ian 1990 – pe cea a primului ministru Petre Roman. În timp ce Goange Marinescu rămânea la Secţia germană a teatrului, Doina Migleczi va veni la Râmnicu-Vâlcea să sprijine noua instituţie de stat.

Datorită unor reprezentanţi de frunte ai administraţiei locale şi unor oameni de teatru din Vâlcea, în mai 1990, unul dintre vechile visuri ale iubitorilor de teatru vâlceni a prins viaţă: după ce prefectul judeţului – ec. Iulian Comănescu (consiliile judeţene au fost reînfiinţate abia în 1992) a semnat decizia de înfiinţare a Teatrului de Stat din Râmnicu-Vâlcea (numit, la scurt timp, „Anton Pann” – denumire iniţial neoficial(izat)ă, dar care „a prins din mers” şi s-a impus, oficilalizându-se prin uz!). Primul director al instituţiei independente a fost – timp de nouă luni – Doina Migleczi, care în această perioadă pregătea punerea în scenă a piesei Noaptea marilor speranţe de Tudor Popescu, în regia lui Silviu Purcărete; un spectacol cu această piesă l-a dat la Sibiu şi altul – la Râmnicu-Vâlcea, acesta constituind astfel primul spectacol al noii instituţii vâlcene. I-a urmat Traian Dobrinescu, care a stat în fruntea instituţiei puţin timp (febr.-iulie 1991), acceptând şi asigurând un fel de interimat. El a semnat contracte cu Silviu Purcărete (pentru Libertatea conjugală) şi Petre Vutcărău (În aşteptatarea lui Godot). Totodată, ca manager al instituţiei, Traian Dobrinescu a asigurat la început din surse financiare proprii, plata membrilor proaspetei echipe, întrucât în bugetul administraţiei judeţene nu fuseseră prevăzute fonduri în acest scop. În perioada aceea, la conducerea Inspectoratului pentru Cultură al Judeţului Vâlcea se afla dramaturgul Doru Moţoc; împreună cu Traian Dobrinescu, cei doi s-au deplasat la Teatrul de Stat din Sibiu şi l-au convins (l-au „furat”) pe Goange Marinescu, care era angajat acolo, să vină şi să preia conducerea teatrului vâlcean, după ce Traian Dobrinescu va demisiona de bună voie ¹³³. Aşa a apărut Teatrul de Stat „Anton Pann”; el este continuatorul unei îndelungate tradiţii teatrale locale, veche de circa un secol, despre care am vorbit mai sus. (Reamintim că Teatrul Popular din Râmnicu-Vâlcea a fost, în anii '60 – '80, unul din teatrele de amatori cele mai valoroase din ţară, fiind răsplătit cu numeroase premii naţionale şi internaţionale).

Cu aceasta, însă, problemele înfiinţării unui teatru de stat la Râmnicu-Vâlcea nu s-au terminat, ci erau abia la început, căci instituţia nu deţinea sediu şi nu avea o trupă închegată. După informaţiile verbale furnizate de Doina Migleczi şi de Doru Moţoc, omul complet de teatru, care „a ţinut aproape”, în toţi anii, de mişcarea teatrală vâlceană, echipa iniţială de actori (22 la număr) provenea de la Teatrul de Stat „Eugen Ionescu” din Chişinău, unde tocmai fusese disponibilizată, iar repetiţiile pentru spectacole se făceau (la început, cu Doina Migleczi, care a interpretat aici diferite roluri, până în 1998) . . . pe holurile prefecturii vâlcene, spre mirarea şi – uneori – suspiciunile funcţionarilor instituţiei. În aceste condiţii de nesiguranţă şi provizorat, grupul de actori moldoveni s-a destrămat, căutându-şi împlinirea şi existenţa aiurea; din fosta trupă a rămas doar Radu Constantinov, care s-a „împământenit” aici, în Râmnic. Datorită demersurilor insistente ale managerilor culturii şi teatrului, au fost depăşite şi aceste impedimente: printr-o mişcare inteligentă, s-a încheiat o înţelegere cu Casa de Cultură a Sindicatelor, care ar fi avut nevoie (şi) de nişte oameni pregătiţi pentru a organiza spectacole, întrucât dispunea de condiţii corespunzătoare, existând chiar şi câteva posturi disponibile în schemele celor două instituţii; a fost, astfel, posibilă şi angajarea unui număr de actori profesionişti, suficienţi pentru punerea în scenă a unor spectacole.

În anii 1998-1999, manageriatul instituţiei a fost asigurat de regizorul Dan Micu (decedat în 1999), apoi – pentru o scurtă perioadă – la conducerea teatrului a revenit Doina Migleczi. În urma dispariţiei premature şi regretate de toţi, a lui Gheorghe (Goange) Marinescu, întâmplată în anul 2000, a fost numit prin concurs, în luna aug. a acestui an, Adrian Roman, după o scurtă perioadă de interimat (martie-aug.) şi după ce, timp de 4 ani (1996-2000) activase ca manager artistic (regizor) la acelaşi teatru.

Ani de-a rândul, spectacolele teatrului s-au desfăşurat în sala mare a Casei Sindicatelor; indiferent de locaţii, prestaţiile oferite publicului de către trupa teatrului, au fost întotdeauna de calitate. Directorul şi animatorul Teatrului „Anton Pann”, cel care a fost Goange Marinescu, iar apoi Adrian Roman, au intuit că intrarea teatrului vâlcean în elita mişcării teatrale este posibilă numai prin colaborarea cu regizori de valoare; ca urmare, au fost invitaţi să colaboreze profesionişti în domeniu, precum Silviu Purcărete, Dan Micu, Alexandru Dabija, Al. Boureanu, Horaţiu Mihaiu, Cristian Juncu ş.a.; le adăugăm, pe drept, pe cei doi regizori ai teatrului vâlcean, care au devenit demult cunoscuţi în ţară, pentru prestaţiile lor regizorale şi manageriale. Decameron 645 (după Boccaccio) – în regia lui Silviu Purcărete, „cel mai important spectacol din perioada de instituţie profesionistă a teatrului ( . . . ), a fost propus de unii ( . . . ) drept cel mai important spectacol românesc al deceniului 1990-2000”¹³⁴. Menţionăm, în ordine cronologică, alte câteva spectacole de referinţă prezentate în perioada mai recentă: Cel care a dat colţu’, de Rene Obaldia, în regia lui Al. Boureanu (20 oct. 2002), Hoţul de mărgăritare, în regia lui Adrian Roman (26 sept 2003), Conu Leonida faţă cu reacţiunea şi politica zilii de I. L. Caragiale, în regia lui Adrian Roman (12 martie 2004), Trei surori, de A. Cehov, regia – Adrian Roman (1 oct. 2005), Telefonu’ , omleta şi televizoru’ , în regia lui Al. Dabija (11 nob. 2006), Portugalia de Egressy Zoltan, în regia lui Cristian Juncu (20 martie 2008) etc. Dintre acestea, Telefonu’, omleta şi televizoru’ şi Portugalia au participat la Festivalul Naţional de Teatru. Pe de altă parte, trupa de Teatru Itinerant de Păpuşi a prezentat o serie de spectacole în şcoli şi grădiniţe, precum şi în locuri unde astfel de manifestări ajung mai greu; totodată, ea a participat cu succes la mai multe festivaluri naţionale şi internaţionale de teatru de animaţie.

Hotărârea construirii unui sediu propriu n-a fost părăsită nicio clipă, conducătorii administraţiei locale dovedindu-se, din fericire, receptivi la această idee: parcă în mod simbolic, locaţia construcţiei a fost aleasă aproximativ în acelaşi spaţiu în care, cu multe decenii în urmă, fiinţase Teatrul „Adreani” şi pe care, ulterior, se ridicase Cinematograful „Modern”. În ziua de 25 sept 2009, a avut loc inaugurarea oficială a noului sediu al teatrului (proiectant – Cristinel Vlad de la ARHINET), pe care Mircea Cornişteanu, directorul teatrului craiovean, invitat la eveniment, l-a apreciat drept unul dintre cele mai moderne teatre din ţară; cuvinte de laudă a avut şi Emil Boroghină, fostul director al Teatrului „Marin Sorescu”, ambii manifestându-şi disponibilitatea colaborării viitoare cu teatrul vâlcean. Spectacolul inaugural s-a organizat cu comedia Doctor fără voie de Molière, în regia lui Al. Cozub, în cadrul parteneriatului încheiat între Teatrul „Anton Pann” şi Teatrul Naţional „Mihai Eminescu” din Chişinău, al cărui director artistic este regizorul.

A doua zi (26 oct. 2009), însuşi Radu Beligan – nume emblematic al teatrului românesc – a fost prezent pe scena cea mare a teatrului, unde, în aplauzele unei săli arhipline, a ţinut o conferinţă-confesiune despre artă şi viaţă; marele actor a spus, printre multe alte lucruri interesante, că teatrul vâlcean este una dintre cele mai frumoase şi construcţii de profil pe care le-a întâlnit, lucru de mirare la un oraş cu doar 120.000 de locuitori. Nu ne îndoim de faptul că după darea în funcţiune a noului sediu, performanţele teatrului se vor înmulţi, întrucât pertinentul, pasionatul şi discretul manager şi regizor care este Adrian Roman, conduce o trupă de adevăraţi profesionişti ai domeniului – nume sonore, unele în drum spre „clasicizare”: Cristian Alexandrescu, Radu Constantinov, Gabriel Tudorin, Alina Mangra, Doru Zamfirescu, Remus Vlăsceanu, Iulia Antonie, Lidia Stratulat, Alex Calangiu, Maria Salcă, Ada Ştef, Bogdan Vulpe, Simona Călin, Daniela Ionescu, Monica Ardeleanu (sufleor: Iuliana Bercu), la care se adaugă păpuşarii Viorica Stamate, Georgiana Marin şi Mădălin Anescu, fără a mai vorbi despre invitaţii şi colaboratorii de renume, precum Silviu Purcărete, Alexandru Dabija, Cristian Juncu, Cosmin Ardeleanu, Alexandru Boureanu, Alin Antemir, Bogdan Tudor, Florin Beciu, Raluca Păun, Sorin Ionescu, Olimpia Mălai ş. a.¹³⁵.

Cel de-al doilea teatru vâlcean – serios „concurent” al primului, este Teatrul Municipal Ariel din Râmnicu-Vâlcea (patronat de Societatea Culturală „Ariel”), care a împlinit, la sfârşitul anului 2008, un deceniu de la transformarea în „municipal”. Trupa din parcul Zavoi, condusă cu pricepere şi autoritate de regizoarea Doina Migleczi (care a sărbătorit şi ea, tot atunci, trei decenii de teatru) şi-a câştigat într-un timp relativ scurt un frumos renume în ţară şi, mai ales, în străinătate. Ambiţie, un experiment perpetuu, mobilitate şi spi­­rit liber – sunt câteva trăsături caracteristice ale acestei echipe de o tinereţe biologică şi artistică molipsitoare. „Arielul” a dat spectacole în numeroase ţări ale continentului, cu ale căror teatre are încheiate parteneriate (Italia, Belgia, Franţa, Turcia, Germania, Grecia, Anglia, Bulgaria, Monaco, Albania etc.) şi a realizat coproducţii cu ar­tişti din toată lumea, pe care i-a găz­duit mai apoi în micul, dar vestitul sediu din parcul Zăvoi al Râmnicului. Pornind aproape de la nimic, trupa s-a for­mat în jurul lui Silviu Purcărete, în anii când regizorul începea la Vâlcea, cu Decameronul, o carieră de excepţie. Prezent la „ju­bileul” menţionat, acest regizor de talie internaţională şi-a recunoscut „năşia”, promiţând că va colabora şi în viitor; cu acest prilej festiv, vâlcenii i-au acor­dat o diplomă de excelenţă şi de recunoştinţă. Distincţii asemănătoare au primit şi primarii care s-au succe­dat la conducerea orasului şi au susţinut financiar refacerea şi extinderea clădirii din Zăvoi a teatrului. În anul 2008, Primăria municipiului a făcut un nou şi important cadou Arielului: primarul Mircia Gutău a tăiat panglica inaugurală a Cinematografului Ostroveni, cu dublă funcţionalitate, localul urmând să reprezinte (şi) al doilea sediu al Teatrului Municipal. La loc de frunte în realizările teatrului, se situează reprezentarea integrală a comediilor lui Caragia­le. Printre alte realizări scenice de succes, menţionăm: Cerere în căsătorie şi Ursul de A. P. Cehov, Giocondele de Brigitte Louveaux, Ţara lui Gufi de Matei Vişniec, Textul înainte de toate şi Provocarea sau Zborul, ce fericire de Doru Moţoc, Slugă la doi stăpâni de Carlo Goldoni, Tom & Jerry de Rick Cleveland ş. a.; colaborator la Titus Andronicus de Shakespeare, în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru de la Viterbo-Italia (3-8 nob. 2008). Din entuziasta şi exuberanta echipă a teatrului, fac parte: Liviu Cheloiu, Mihaela Mihai, Gabriel Popescu, Alin Păiuş, Dan Constantin, Cătălina Sima, Roger Codoi, Alin Holca, Ionuţ Mocanu, Maria-Camelia Constantin, Ariana Şerban (cu realizări şi în domeniul regiei), Teodora Dugu, Romina Codreanu, Costi Guragata, Cornel Şerban, Mădălina Floroaica ş.a. Se cuvine remarcat faptul că o parte dintre actori au şi realizări în domeniul regizoral sau colaborează şi cu alte instituţii de profil din ţară, jucând în filme sau la televiziune, realizând emisiuni şi clipuri la posturile TV etc.¹³⁶.

Muzee. În cursul anului 2007, s-a avut în vedere şi rezolvarea problemelor Muzeului Satului de la Bujoreni, Muzeul de la Băile Govora şi Cula Greceanu de la Măldăreşti. Acestea sunt obiective care, alături de Casa Simian, fac parte din zestrea culturala a judeţului, fiind subordonate Consiliului Judeţean. Schiţa de buget a Consiliului Judeţean Vâlcea, pentru anul 2007, a prevăzut fonduri importante pentru cultura vâlceană. Fostul preşedinte Dumitru Buşe prevăzuse ca pentru Muzeul Judeţean Vâlcea să se aloce 20 miliarde de lei vechi. O parte din aceştia – 3, 5 miliarde de lei – era destinată pentru finalizarea lucrărilor de la parterul Muzeului de Istorie. În aceeaşi linie de susţinere a fenomenului cultural, Consiliul Judeţean a alocat 18,2 miliarde către Bibliotecă pentru a acoperi cheltuielile acestei instituţii. Luate laolaltă, fondurile concentrate pe cultura vâlceană în anul menţionat, s-au apropiat de 68 miliarde. Consiliul a reuşit să reţină în patrimoniul judetului Casa Simian (actualul Muzeu de Artă), a renovat Muzeul Judeţean şi a asigurat lucrările de reparaţii la Muzeul Conac „Nicolae Bălcescu”, precum şi la finalizarea noului sediu al Teatrului de Stat „Anton Pann”.

În cursul anului 2007, se are în vedere şi rezolvarea problemelor de patrimoniu ale Muzeului Satului de la Bujoreni, ale Muzeului de la Băile Govora şi ale Culei Greceanu de la Măldăreşti. Acestea sunt obiective care, alături de Casa Simian, formeaza zestrea culturala a judeţului Vâlcea. O parte dintre fondurile dedicate culturii dintre aceştia vor merge pe finalizarea lucrărilor de la parterul Muzeului de Istorie. În respectivul amplasament cultural, muncile de renovare nu vor putea fi terminate decât anul viitor. Consiliul a reuşit să reţină în patrimoniul judetului Casa Simian (actualul Muzeu de Artă), a reparat Muzeul Judeţean şi în prezent se derulează lucrările de reparaţii la Muzeul Conac „Nicolae Bălcescu”, precum şi la la noua clădire Teatrului de Stat „Anton Pann”.

Presa.Odată cu libertatea cuvântului – vorbit şi scris, presa vâlceană a cunoscut o dezvoltare spectaculoasă, comparabilă cu situaţia dintre cele două războaie. Numeroasele publicaţii cotidiene, săptămânale, lunare, trimestriale şi anuale se disting printr-o mare diversitate tematică, dar şi – multe din acestea – printr-o viaţă efemeră. Înainte de a analiza presa cultural-literară, menţionăm principalele cotidiene şi reviste din această perioadă, cu specificarea datelor de apariţie şi a altor informaţii esenţiale¹³⁷ (nu vor fi incluse buletinele oficiale ale instituţiilor administrative).

– „Orizonturi noi”, titlu semnificativ, a înlocuit oficiosul judeţean antedecembrist, „Orizont”. Era subintitulat Gazeta democraţiei vâlcene şi reprezintă prima publicaţie apărută în Vâlcea, după revoluţie; numărul 1 a ieşit sâmbătă, 23 decembrie 1989, ca editor, semnând Consiliul Judeţean Vâlcea al Frontului Salvării Naţionale (format din col. (r) Severin Baciu, medicul Ion Dârlă, muncitorul electronist Ion Feraru, avocatul Octavian Fieroiu, economistul Marian Măciucă – preşedinte, muncitorul Mircea Neacşu, operatoarea Niculina Savu, prof. Aurelian Pavelescu – pe atunci, proaspăt absolvent al Facultăţii de Filologie a Universităţii Bucureşti, ing. Emil Plăviţu, ing. Corneliu Presură, subing. Gheorghe Roibu, ing. Tudor Şindilaru, juristul Ion Toană şi mr. de armată Ion Tudor); articolele care sunt semnate, poartă semnăturile lui Marin Bulugea, Doru Moţoc, Florea Ciobanu, Iulian Popescu, Dorel Constantinescu, Viorel Moţoc, Adrian Dinu, Dan Manolăchescu, Ioan Barbu şi Ştefan Gheorghe. A fost editat (mai puţin de zece numere) imediat după revoluţie, de un colectiv de scriitori şi ziarişti: Ioan Barbu, Florea Ciobanu, Doru Moţoc, Lucian Pavel, Iulian Popescu, Gheorghe Smeoreanu; Gh. Stamate, Gheorghe Stanciu; ulterior, publicaţia s-a transformat în „Evenimentul” – Ziar al Frontului Salvării Naţionale (mai târziu: Ziar independent, de orientare social-democrată, pentru Oltenia), scos de Sc Evenimentul SRL (trecut ulterior pe frontispiciu, sub formă de siglă: E SRL), redactor-şef al acesteia fiind, multă vreme, Florea Ciobanu, redactor-şef adjunct – Marin Păun, alternând cu Lucian Pavel, Florin Niculescu ş.a. Din redacţie mai făceau parte Marin Bulugea, Iulian Popescu, Gheorghe Stamate, Silvia Mihalcea, Nicolae Fulga ş.a.; Gheorghe Stancu a fost multă vreme secretar general de redacţie, apoi redactor-şef şi director al publicaţiei. O vreme, începând cu luna decembrie 1990, în caseta tehnică va apărea un colegiu de redacţie simplificat, format din Marin Bulugea, Mircea Enescu, Lucian Pavel, Marin Păun şi Gheorghe Stancu, fără menţionarea vreunei funcţii.

– Nr. 1 al Săptămânalului de opinie şi acţiune „Corespondent”, apărea la 1 august 1990. Publicaţia era editată de Întreprinderea „Alfa” – Tipografie, Presă, Editură, Desfacere (director general: Bogdan-Florian Popian, director editură – Emilian Frâncu . Cristian Cocea avea calitatea de redactor-şef, iar P. Aurelian Vidu – pe aceea de secretar de redacţie. Printre redactori, figurau Dan Tudor, Cornelia Vâlcu, Bogdan Gibescu ş. a.

– Publicaţia „Cetatea” – Periodic al judeţului Vâlcea – a apărut „potrivit Deciziei nr. 416/1990 a Prefecturii Judeţului Vâlcea, căpătând personalitate juridică şi autofinanţându-se; din nr. 7/ 5-11 decembrie 1990, pe care l-am avut la dispoziţie, rezultă că redactor-şef era Dorel Constantinescu, iar secretar general de redacţie – Marcel Ionescu

– „Curierul de Vâlcea” – Ziar independent (nr. 1: 22 ianuarie 1990), „Primul cotidian privat apărut în România după 1989” („conform hotărârii nr. 309 din 19 ianuarie 1990, a Judecătoriei Rm. Vâlcea”), care rezistă şi astăzi, director fiind scriitorul Ioan Barbu; întemeietorii cotidianului sunt menţionaţi abia în numărul 6, din 27 ianuarie 1990, sub titlul Noi sîntem „Curierul de Vâlcea”: Ioan Barbu (şi coordonator de număr), Traian Dobrinescu, Dan Manolăchescu, Constantin Paraschivescu, Silviu Popescu, Ion Predescu, Gheorghe Smeoreanu, Petrinel Ştefănescu, Petre Tănăsoaica, Petre Ungureanu, Lilian Zamfiroiu. De-a lungul timpului, conducerea ziarului (editorii) s-au schimbat deseori: începând cu nr. 21 din 14 februarie 1990, în caseta „curieriştilor” apare şi George Voica (până la nr. 66 inclusiv, din 10 aprilie), iar din nr. 27 – Doru Moţoc. Perioade relativ mari de timp, redactori şefi ai cotidianului au fost, sucesiv: Ioan Barbu, Cristian Cocea, Daniel Ionescu, Marin Bulugea, Mircea Monu şi Sebastian Cârciu. Timp de mai mulţi ani, Editura de Presă şi Cărţi „Curierul de Vâlcea” (director general – Ioan Barbu) a editat şi un supliment ilustrat color – „Curierul literar şi artistic”, sub conducerea scriitorului Doru Moţoc; ulterior – transformat în revistă, condusă de scriitorul Ioan Barbu. Pe parcurs, în caseta tehnică a apătut menţiunea Revistă a românilor de pretutindeni. Într-adevăr, ca şi în cazul cotidianului „Curierul de Vâlcea”, se constată o deschidere naţională şi chiar internaţională a structurii şi a materialelor publicate, iar noţiunea de cultură este înţeleasă şi abordată în sensul cel mai larg al cuvântului

– „Reporter” – Săptămânal social-politic-cultural independent, cu primul număr apărut la 13 ianuarie 1990, este considerată „Prima publicaţie particulară din România”; fondator şi preşedinte al Consiliului de administraţie – Alex Parolea Moga. Menţiune în primul număr: „Acest ziar nu are redactor-şef” (care, însă, apare din numărul 2: Alex. Parolea-Moga). Din redacţie, făceau parte: Silviu Popescu – coordonator, machetă, titlist (sic!), va scoateb şi un supliment artistic, „Reporter Holiday” Iulian Margu, Vlad Păunescu, Petre Pintea, Andrei Iliescu, Emilian Frâncu. Ca şi la alte publicaţii vâlcene (şi nevâlcene), componenţa colectivului de redacţie se va schimba deseori; vor mai apărea, printre mulţi alţii, Al. W. Cosmescu, Gheorghe Bobei, C-tin Zărnescu, Simona Petre, Bogdan Popian, Nicolae Bănică-Ologu, Tudor Iosifaru, Cristian Cocea etc. Începând cu nr. 10 din 15 martie 1990, Emilian Frâncu apare în calitate de redactor-şef adjunct al publicaţiei (până în iunie 1990). Acelaşi editor – Întreprinderea „Reporter” autorizată pentru publicaţii, editură, tipografie şi difuzare –

– „Curierul de 7 zile” (17 ianuarie 1990), magazin săptămânal, din care au apărut 24 numere.

– „Alutus” (nr. 1: 17 martie 1990), „Ziar bilunar (sic!) independent social-politic, cultural-ştiinţific şi sportiv-turistic”. Citim, în nr. 5, conducerea şi realizatorii: director – Cezar Aspru, coordonator de număr – Marian Stanciu, redactori – Procopie Ghiţă, Vasile Enache, Ovidiu Bicu, Ioana Ionescu, Maria Stănescu, Doina Moldoveanu, cu fluctuaţiile n- obişnuite – pe parcurs.

– „Alternativa” (existent în colecţiile bibliotecii: nr. 2/ mai 1990) – Săptămânal (parţial) independent cultural social-politic (şi ce va mai fi nevoie). În caseta tehnică, sunt menţionaţi doar lucrătorii . . . tehnici (tehnoredactor, linotipist, paginator etc.), nu şi realizatorii publicaţiei. Circa jumătate din articole sunt nesemnate, iar altele – cu pseudonime sau iniţiale; printre semnatari – Smarand Ţana, Doina Moldoveanu, Constantin Pietraru, Lau împotriva fenomenului infracţionalrenţiu Enache

– În luna decembrie 1990, Editura LOGOS a scos revista „Crimă şi pedeapsă”, subibtitulată Revistă de opinie şi atitudine. Colegiul de redacţie era alcătuit din Ion Soare ca redactor-şef (şi directorul editurii), Ioan Neamu – redactor-şef adjunct şi Ofelia Milea, grafica fiind asigurată de Gheorghe Dican, iar fotografiile – de Alex Dragu (Dragoş Leculete). Au mai apărut, la intervale neregulate, încă două numere, editate în parteneriat cu firma „Regal SRL” (director general – Emilian Frâncu).

– „Cronica vâlceană” – Săptămânal independent, scos (1990-1994) de S. C. Evenimentul Râmnicu-Vâlcea, avându-l ca director pe Gheorghe Stancu şi redactor – pe Marin Păun. Printre colaboratori: Florian Tuţă, M. Ciubotaru, Ioan Şahinian, Ştefan Smărăndoiu, N. Pavel, Gh. Stănescu, Ovidiu Stângă ş.a.

– „Actualitatea vâlceană” (nr. 1: 6 febr.1991) avea subtitlul Cotidian (independent) de informaţie şi atitudine şi era editat de Editura Mondo, din redacţie făcând parte: Alin Andreescu, Gabriel Anton, Adrian Dinu, Tudor Iosifaru, Dan Manolăchescu, Iulian Margu, Carmen Minea, Marian Miron, Nicolae Ungureanu, Petre Ungureanu, Elena Ursachi şi Anca Vârlan, cărora ulterior, li se vor alătura Valer Ivana, Marian Marin, Cătălin Vlăsceanu ş.a., fără precizarea vreunei funcţii de conducere. Începând cu luna august 1991, Adrian Dinu va fi directorul publicaţiei, Tudor Iosifaru – redactor-şef, Anca Vârlan – redactor şef adjunct, iar Dan Tudor – secretar general de redacţie, în redacţie având loc mai multe schimbări. Începând cu nr. 216 din 10 decembrie 1991, apare cu menţiunea: „Editată de SC PRESSTIN SRL; „Colegiul de redacţie” va avea următoarea componenţă: Adrian Dinu, Dan Manolăchescu, Anca Vârlan. De la 1 sept. 1992, publicaţia va fi transformată în „Informaţia zilei” , editată de SC Trado SRL; redactor şef – Dan Manolăchescu. Din redacţie făceau parte, printre alţii, Iulian Margu şi Tudor Iosifaru3-5 octombrie 1992), iar mai târziu (nr. 25/, 3-5 octombrie 1992, director – Florian Tuţă) – Petre Coman, Marcel Ioniţă, Marian Marin, Silvana Radu, Carmen Sofianu ş.a.

– În 1992 a apărut „Oltenia” – Revistă independentă pentru judeţele Dolj, Gorj, Mehedinţi, Olt şi Vâlcea”, coordonată de Florea Ciobanu (redactor-şef); din redacţie mai făceau parte: Ion Ruicu, Aurel Popescu, Gheorghe Stamate, Ion Ţuca ş. a..

– Nr. 1 al publicaţiei „Sportul vâlcean”, scoată de Editura Iris din Râmnicu-Vâlcea, apărea pentru perioada 17-23 martie 1992. În caseta tehnică, sunt trecute, fără niciun fel de alte menţiuni, 3 nume: Liviu Ciuchete, Marius Grecu şi Gabriel Săndulescu

O apariţie sporadică a fost „Călimăneşti” – Publicaţie a Primăriei Călimăneşti – Vâlcea, al cărei prim număr este datat decembrie 1993, în realitate – decembrie 1992, întrucât nr. 2 va apărea în ianuarie 1993. Ca director al publicaţiei, semna ing. Ion Lăzărescu, redactor-şef era Emilia Isac, iar secretar de redacţie – Fenia Driva; din redacţie, făceau parte Gheorghe Mămularu, Dumitru Mitrana, av. Constantin Preda, arhim. Gamaliil Vaida ş.a. Grafica era asigurată de Mihai Scărlătescu. Editorialul de la nr. 1 (Mântuire prin cuvânt), este semnat de scriitorul Tudor Dumitru Savu – călimăneştean de origine.

– În luna aprilie 1993, B&M – Gaudeamus Company (preşedinte – Mihai Mănăilescu, redactor şef – Romeo Băescu) va edita „Vâlcea”. Deşi se subintitula „Ziar de informaţie”, numărul al doilea va apărea în luna mai; cu nr. 3, va deveni săptămânal. În nr. 7/ 17-24 iunie 1993, publicaţia este subintitulată „Magazin de informaţie, cultură, divertisment şi reclamă”.

– În anii 1996-1997 (nr. 34 al săptămânalului, este din 6-12 ianuarie 1997), la Râmnicu-Vâlcea va apărea publicaţia „Săptămâna vâlceană”, întemeiată de scriitorul Petre Tănăsoaica (director). Primul redactor şef al acesteia, a fost Romeo Popescu (de la nr. 46/sept. 1997 – şef departament anchete, consilier editorial – Gheorghe Smeoreanu, secretar general de redacţie – Ovidiu Stângă, şef departament informaţii – Dumitru Raiciu. Începând cu nr. 35/1997, redactor şef va fi Cristel Ştefănescu, iar din august 1997, din nou Romeo Popescu. În luna ianuarie 2001 (nr. 1: 30 decembrie 2000-2001), săptămânalul cu acest nume a reapărut, redactor-şef al său fiind Gabi Bercea. Deasupra titlului publicaţiei, cititorul era încunoştinţat că „Acest săptămânal se distribuie gratuit cu „Viaţa Vâlcii”.

– „Informaţia Drăgăşanilor”, „Gazetă independentă”. Nr. 1 din decembrie 1996 (Anul I) îi are în caseta tehnică pe următorii: Dumitru Chiriţoiu (directorul publicaţiei) şi Florea Neagoe (secretar general de redacţie), din redacţie făcând parte Marian Burlan, Adrian Fugăreţu – viitor redactor şef al publicaţiei), Olimpiu Orza şi Iulian Roman. În caseta numărului 2 din aceeaşi lună, apare Colegiul de redacţie, format din C. Dumitru, Dumitru Chiriţoiu, pr. Dumitru Bălaşa, dr. ing. Gheorghe Condei, Valeriu Dinculescu, ec. Dumitru Iordache, ing. Eugen Armăşoiu şi ing. Ion Neacşu. La BJAI Vâlcea, s-au păstrat şi numere din anul 1997.

– Între (16-22 ian.) 1995 şi (5 mai) 1999, a apărut „Jurnalul de Vâlcea” (220 numere) – „Săptămânal de atitudine economică, socială şi culturală”, sub egida Sc General Marker International, redactorul-şef al săptămânalului fiind cunoscutul ziarist Ion Stanciu. Aspectul de „magazin cultural” al periodicului şi larga colaborare a scriitorilor şi oamenilor de cultură vâlceni, precum şi faptul că a fost printre puţinele publicaţii care îşi plătea colaborările, i-au asigurat în perioada respectivă, un loc distinct în peisajul presei vâlcene. Din conducerea (discretă) a săptămânalului, făceau parte Ilie Bădiţescu şi Veronel Rădulescu.

– „Viaţa Vâlcii”, „cotidian independent”, apare din anul 1997 (nr. 1: luni, 15 septembrie) , editor-şef fiind scriitorul Petre Tănăsoaica, director onorific – poetul George Ţărnea (cel care a dat şi numele ziarului), iar redactor-şef – Romeo Popescu. Ziarul era editat de SC PETRAS SRL (preşedinte: Petre Tănăsoaica) şi SC BRIO STAR (preşedinte – Marilena Neguţ, director – Gheorghe Smeoreanu). Din redacţie, făceau parte, printre alţii, Magda Ţolea, Dana Nedescu, Claudia Uţă, Mirela Manu, mai târziu – Dorel Iuga, Petre Coman etc. Începând cu nr. 132/23 febr. 1998, Romeo Popescu nu mai apare în postura de redactor şef, fiind menţionat doar Dorel Iuga, ca redactor şef adjunct. Din noiembrie 2000, redactor şef este Robert Dinţoi (anterior – secretar general de redacţie), după ce o vreme, în conducerea redacţiei apărea Gabi Bercea ca redactor şef adjunct. Ziarul apare şi în prezent, fiind considerat unul dintre cele mai bune cotidiene locale şi nu numai.

Nr. 1 din „Revista cercetaşilor” a apărut la 1 decembrie 1998, în 16 pagini. Redactorul-şef al publicaţiei era Nicolae Almaşi, „adjunctul” săufiind Dan Mircea Marinescu. Editorialul Veniţi cu noi! este semnat de Ioana Andreianu – şeful Centrului Local al ONCR Râmnicu-Vâlcea.

– Începând din 1998, la Drăgăşani a apărut bilunarul „România turistică”, cu colaboratori („redactori”) din toată ţara. Director general – Dumitru Chiriţoiu, redactor şef – Iuri Duţă, printre redactori (Secţia Turism cultural şi istoric) numărându-se şi neobositul Doru Căpătaru.

– „Vocea Vâlcii” – „Săptămânal de informaţii şi luptă împotriva corupţiei”, apare din 1998, distingându-se prin tonul său polemic, susţinut şi de verosimilitatea unor reproduceri de pe documente autentice. Ca director apare dr. Paul Ştefan; director onorific, fostul primar al Râmnicului – Ştefan Sorin Zamfirescu, secretar general de redacţie – Magda Ţolea, redactor şef – Romeo Popescu; sectorul „Eveniment” este asigurat de Alex Bogdan Popescu; o vreme, de „Faptul divers”, se va ocupa Mirela Manu, iar de la un timp, de sectorul economic – Petre Coman.

– În ziua de 8 februarie 1999, Editura CARMIREL SRL (condusă de Carmen Vâlcu şi Mirela Antonescu – pe parcurs, retrasă din firmă) a scos săptămânalul „Dialog vâlcean” – Săptămânal de informaţii, cu prima şi ultima pagină, color. Directorul publicaţiei era Iustin(ian) Constantinescu, redactor şef – Daniel Ionescu, iar secretar general de redacţie – Bogdan Florian Popian. La Biblioteca Judeţeană, s-au păstrat primele trei numere.

– În 1999 – 2000, sub direcţia lui Dumitru Tărăşenie (director adjunct – Alexandru Sidorencu, redactor şef – Marilena Popa), a apărut, în 16 pagini bogat ilustrate, „Presa vâlceană” – „Săptămânal politic al judeţului Vâlcea” („Săptămânalul elitei politice şi administrative”), Gheorghe Smeoreanu fiind consilier editorial sau, alternând cu Dumitru Tărăşenie, director. Aici, înzestratul ziarist Gh. Sm. a susţinut serialul Pagini din Jurnalul unui inginer de ziare, dar şi alte articole pe teme politico-sociale sau de cultură; „mâna” sa s-a făcut simţită, de asemenea, în structura şi machetarea publicaţiei.

– „Monitorul de Vâlcea” a apărut din 25 mai 2001 (numărul 0; nr. 1 – din 28 mai), făcând parte, la început, din Grupul de presă „Monitorul-Curentul” (azi, „Monitorul – Sport Expres), al cărui fondator şi preşedinte onorific era Al. Lăzescu, director general – Dan Lambuţchi, vicepreşedinte executiv – Cezar Caluschi, editor general – Tudor Iosifaru, editor – Aurelia Ungureanu, director marketing – Cristina Anghelescu, redactor-şef – Mircea Monu, iar redactor-şef adjunct, Marilena Popa. Puţin mai târziu, Marius Stoianovici este menţionat ca director general divizie din redacţie, făceau parte Gabi Bercea, Vali Băcanu, Petre Coman, Gabi Cârjaliu ş.a. este Bogdan Horia Hodoroagă, iar redactor şef – Daciana Mitrache Stoica, după ce, timp de mai mulţi ani, a fost sub a cărui coordonare a apărut, timp de câţiva ani, şi un supliment cultural-literar. Timp de mai mulţi ani, Petrinel Ştefănescu a susţinut aici rubrica Săptămâna în lung şi-n lat şi a fost editorialist.

– În ziua de 29 iunie 2001, apărea seria nouă a „Gazetei Drăgăşanilor” (seria veche, 1914). „Echipa de redacţie”: Teodor Barbu, Gheorghe Condei, Emil Istocescu, Gheorghe Pavel.

– În 2003, apărea „Olteanu” („Săptămânal de informare pentru care părerea oltenilor este la mare preţ”), cu Gabi Cârjaliu ca redactor şef şi avându-i printre colaboratori, pe Marin Bulugea şi Dumitru Margine. Nr. 1 este datat 11-17 martie 2003. Publicaţia aducea o notă de umor oltenesc încă din titlu şi subtitlu, dar promovând şi în titlurile unor articole, spiritul oltenesc.

– În anii 1999-2001, la Drăgăşani, apărea (ca supliment la „Actualitatea drăgăşăneană”) „Rusidava culturală” – Supliment al nr. 11 al ziarului „Gazeta Drăgăşanilor”; „Echipa de redacţie” a suplimentului, era alcătuită din Teodor Barbu, Gheorghe Condei, Emil Istocescu şi Gheorghe Pavel redactor şef al acesteia fiind poetul, publicistul şi epigramistul local Teodor Barbu. Din redacţie mai făceau parte Gheorghe Pavel şi Emil Stoenescu şi – ca redactor pentru Transilvania – scriitorul de origine drăgăşăneană, Al. Florin-Ţene.

–   Numărul 0 al săptămânalului „Orizont sportiv”, era datat 23-30 august 2002, fiind editat de SC PARTIZAN SRL. Ca redactor-şef, semna Gabi Cârjaliu. Florin Mănoiu – „administrator” – ul săptămânalului şi, o vreme, redactor-şef al acesteia, a conceput revista ca pe o publicaţie serioasă şi profesionistă, întrucât ea avea corespondenţi speciali în principalele centre ale judeţului: Râmnicu-Vâlcea, Drăgăşani, Horezu şi Zătreni, acoperind astfel toate zonele locale. După numărul 11, titlul publicaţiei a fost schimbat în „Arena vâlceană” (nr. 1/12 referindu-se la perioada 6-12 noiembrie 2002), titlu definitiv, după mai multe denumiri fluctuante: „Arena”, „Arena sportivă şi politică”, „Arena vâlceană – Sport şi politică” ş. a.). Citim în descrierea ei on line: „Publicaţie în care găsiţi informaţii despre activitatea sportivă a judeţului Vâlcea, fotbal, handbal. Conţine şi informaţii din viaţa politică a vâlcenilor”¹³⁸. În prezent, directorul publicaţiei este Eduard Dulăcioiu, iar redactor şef – Nicolae Ciucescu.

–   „Sport Expres”, editat în 2004, este tot un săptămânal, editat de „Monitorul de Vâlcea”, cu Gabi Cârjaliu în funcţia de redactor-şef.

–   În anul 2005, la Călimăneşti. a apărut săptămânalul „Cozia-Info”, cu menţiunea Apare în fiecare luni. Publicaţia era editată de SC Nartz SRL, avându-l ca director pe Narcis Dăescu-Chirea. La nr. 9, pe care l-am avut la dispoziţie ca redactor-şef, pe Dan Aldea, iar ca redactor-şef adjunct, pe Lavinia Stănciulete. Printre colaboratori: Fenia Driva, dr. Gh. Mămularu, C-tin Geantă ş.a. Pe parcurs, directorul publicaţiei a rămas acelaşi, însă redacţia va cunoaşte schimbări frecvente; astfel, la nr. 36, redactor-şef va fi Alex Damian, iar secretar de redacţie – Răzvan Stoica; redactorii şi colaboratorii sunt şi ei, în parte, alţii.

–   În anul 2005, apare săptămânalul „Ziarul de Vâlcea” (numărul 1 fiind datat 24-31 martie), publicaţie editată de SC DTV MEDIA SRL; redactor şef – Tiberiu Pârnău-Marinescu, redenumit ulteror editor-şef şi apoi director executiv. Începând cu nr. 71/8-10 mai 2006, redactor şef al publicaţiei va fi Traian Guminski.

–          În luna septembrie 2005, Vasilică Voinescu (director general) scotea săptămânlul ilustrat (color şi alb-negru) „Ecran vâlcean”. Titlul ar putea induce în eroare, prin trimitere la cinematografie, dar subtitlul ne spune clar că este vorba de un Ziar de opinie şi atitudine. Redactorul-şef al publicaţiei, era Gheorghe Ionescu, secretar general de redacţie – Justin Mutu, iar ca redactori – Nicu Cismaru, Diana Duma şi Gabriel Budişteanu.

–   Din 2005 (nr. 1, 19-25 septembrie 2005; nr. 55, 31 oct. – 6 nob. 2006), apare „Radical de Vâlcea” – „Ziar independent”, editat de SC Impact Press SRL (director general – Ion C-tin Avram, director executiv – Marcel Vasilescu); www.radicalvl.ziare-online.com. Ca editor coordonator, figurează Carla Vasilescu, redactor-şef (pentru o scurtă vreme) fiind Ramona Dincă; din redacţie, făceau parte Anda Vlad, Ana Tudor, Monica Feher ş.a. În câteva numere (9-17, 2005), apare ca editor senior, Petrinel Ştefănescu.

–   În 2005-2006, Centrul de Pregătire Profesională Vâlcea” edita – la două săptămâni sau lunar – „Partener European", Publicaţie a Camerei de Comerţ şi Industrie Vâlcea. Coordonatorul publicaţiei, era Gheorghe Constantin Rizoiu.

–  În luna iunie 2006, începe să apară săptămânalul „Impact real” (nr. 1: 5-11 iunie 2006; www.impact real.ro), editat de SC Atlas Tour SRL, director executiv fiind Mirela Manu, iar redactor-şef – Nicoleta Chera; din redacţie, mai făceau parte Anda Vlad, Dorel Ţârcomnicu ş.a.

–  La începutul lunii aprilie 2006, apărea „Realitatea vâlceană” – „Săptămânal de informaţii şi servicii” (nr. 0, datat 1-11aprilie 2006), editat de SC MerCris Grup SRL Râmnicu-Vâlcea. Directorul publicaţiei era Cristian Gerald Piturlea (alternând cu Adrian Pană şi Ionuţ Lucian Alexandru), iar redactor şef – Adrian Pană (alternând cu Marius Jianu).

–   În 2006, scriitorul Silviu Popescu, ziarist cu vechi „state de serviciu” în presa vâlceană (şi nu numai), a înfiinţat cotidianul „Curierul de Râmnic” (director: Silviu Popescu, director editorial – Valentin Smedescu), cu menţiunea Fondat (decembrie) 1989. Redactor-şef adjunct era Mihaela Roşioru, iar redacţia era împărţită în Local, Naţional şi Internaţional. Anterior, ziaristul întemeiase publicaţia săptămânală „City Râmnicu-Vâlcea” , cu subtitlul „Ziar popular european” şi faimoasa deviză/moto – Gândim local, zidim local.

La sfârşitul anului 2006, SC HORIAPRES SRL (director general – Bogdan Horia Hodoroagă) a scos săptămânalul „Expresul de Drăgăşani”, care „face din Grupul de presă „Monitorul de Vâlcea-Sport Expres”; directorul publicaţiei era Adrian Sanda, redactor-şef – Cristian Glăman; din redacţie, făceau parte gazetari cunoscuţi, prcum Alina Rogobete, Gabi Cârjaliu, Bogdan Nicula şi Alin Barbu, apoi Petrinel Ştefănescu ş.a. Începând cu nr. 45 din septembrie 2007, Alin Barbu devine redactor-şef al săptămânalului.

În ultimii ani au apărut un număr important de alte cotidiene şi săptămânale, pe o piaţă a presei deja saturată. Economia de piaţă îşi (va) spune, desigur, cuvântul şi aici: „Ziarul de Vâlcea”, „PubliPro”, „ProExpres de Drăgăşani”, „Ecran”, „EuroVâlcea”, „Obiectiv vâlcean” (după anteriorul „Obiectiv”, înfiinţat de Valentin Smedescu), „Observator de Vâlcea”, „Radical de Vâlcea” etc. Majoritatea publicaţiilor de mai sus pot fi consultate şi on line.

În domeniul revistelor de cultură, în această perioadă,Vâlcea a cunoscut, de asemenea, un mare număr de publicaţii – săptămânale, lunare, bilunare, trimestriale şi anuale, cu apariţie mai mult sau mai puţin regulată; le vom menţiona, pe cele mai cunoscute, în ordinea cronologică a apariţiei. La scurt timp după evenimentele din 1989, în prima parte a anului 1990, fosta foaie literară a Societăţii Literare „Anton Pann” („fostă” şi ea!), s-a transformat în „Adevărul literar” – Revistă lunară a Societăţii Literare „Anton Pann”, din care au apărut (sub conducerea lui Horia Nestorescu-Bălceşti, redactor-şef) doar două numere; colegiul de redacţie era alcătuit din C. C. Buricea-Mlinarcic, Tudor Iosifaru, Gh. Stănescu şi Dan Tudor, cărora, la nr. 2, li s-a adăugat I. Soare. În acea perioadă de libertate şi emancipare, un mare succes de public l-au avut cele două reviste „Sex şi crimă” (preluată ulterior de SC Carmirel SA) şi „Mefisto”, urmate de „Corespondent” ş. a., apărute sub egida SC Regal SRL. Editura „Logos” a editat publicaţia „Crimă şi pedeapsă” – revistă de opinie şi atitudine împotriva fenomenului infracţional (editor şi redactor şef – Ion Soare, redactor şef adjunct – dr. Ion Neamu), din care au apărut doar trei numere, ultimele două – în parteneriat cu SC REGAL SRL.

În acelaşi an, Asociaţia DOCUMIST, întemeiată la iniţiativa şi sub conducerea aceluiaşi I. S., a scos revista „Mărturii”, nr. 1 (număr unic); Consiliul de conducere era format din Dumitru Andronie, Nicolae Ceachir, Marcel Dumitru Ciucă, Costel Iordăchiţă şi Ion Soare (redactor-şef de număr).

În ziua de 7 februarie 1990, Societatea „Prietenii Muzicii şi Teatrului pentru Copii şi Tineret” Râmnicu-Vâlcea a scos nr. 1 din EXPERIMENT – „Publicaţie independentă pentru tineri şi toţi cei cu inima tânără”. Începând cu nr. 3, revista se va numi „7 Zile”, iar sintagma Publicaţie independentă, din subtitlu, va fi înlocuită cu Magazin săptămânal …Tot atunci, apare şi o casetă tehnică discretă, cu Adrian Curcă drept coordonator, grafica – Marian Marin şi Gh. Dican, fotografii – Laurenţiu Mărgineanu. Începând cu nr. 7/20 martie1990, Constantin Bulacu apare redactor-şef al revistei; uneori, caseta tehnică nu apare deloc! În numărul 15 din 4-10 iunie 1990, ne invită să contăm pe ei: Teodor Firescu, Iulia Antonie, Anca Vârlan, Laszlo Dragoş, Gheorghe Dican şi George Chirca.

În luna mai 1990, Asociaţia de Presă şi Editură Liberă „Contact” a scos publicaţia săptămânală „Glasul comerţului”, director fondator fiind Romeo Popescu. Redactor-şf al publicaţiei era Gheorghe cerna; din Colegiul redacţional, făceau parte Ioan Ruicu (secretar general de redacţie), Petrică Dovlete (grafician), Paul Constantinescu, Lidia Constantinescu ş.a.

La 17 mai 1990, apare nr. 1(15) al „Curierului de 7 zile” – Publicaţie săptămânală pentru tineri şi toţi cei ce au inima tânără”, editată de Societatea Prietenilor Muzicii şi Teatrului pentru Copii şi Tineret. În numărul 7/ 1990, citim că publicaţia este un „Magazin săptămânal editat de Compania de presă „Curierul de Vâlcea”, Calea lui Traian 127. Abia în nr. 20 din septembrie 1990, apare caseta tehnică: director – Silviu Popescu, redactor-şef – Dan Manolăchescu, redactori-şefi adjuncţi – Ioan Barbu şi Gheorghe Smeoreanu; din colectivul redacţional, făceau parte: Adrian Dinu, Tudor Iosifaru, Doru Moţoc, Petrinel Ştefănescu, Petre Ungureanu, Lilian Zamfiroiu ş.a.

În semestrul al II-lea al anului 1990, la Râmnicu-Vâlcea a apărut „Vremea” – „Revistă săptămânală” editată în continuarea ziarului „7 zile”; directorul publicaţiei era Adrian Păunescu, iar secretar general de redacţie – Gheorghe Chirca. La hotarul anilor 1989- 1990 (nr. 1: 24 decembrie 1989 – 24 ianuarie 1990), „în prezenţa şi cu acordul pr. Gheorghe N. Dumitrescu-Bistriţa” (Deaconu, 2008, 132), CJCVTCP Vâlcea a scos primul număr din seria nouă a revistei de cultură populară „Izvoraşul” (vor urma încă 3 numere); din colectivul de redacţie al acestuia, făceau parte Gheoghe Deaconu (director), Ioan St. Lazăr (redactor-şef,), Constantin Mohanu şi Maria Constantinescu – redactori, Marin Bulugea – secretar tehnic; acest prim număr a fost „în principal, opera prof. dr. Ioan St. Lazăr, director al CJÎCPMAM Vâlcea, secretar al AFEV” (Deaconu, Ibidem).

La scurt timp după evenimentele din 1989,împătimitul slujitor al culturii populare – Gheorghe Deaconu s-a gândit să slujească spiritualitatea neamului şi prin mijlocirea unei publicaţii: în luna august 1990, cu seriozitatea şi competenţa care i-au fost întotdeauna caracteristice, a scos nr. 1 din „Doina Oltului” – „Revistă de folcor”, în 8 pagini A3, editată de Asociaţia Culturală „Doina Oltului”, din Călimăneşti. Directorul publicaţiei fondator al publicaţiei a fost ajutat, în demersul său, de Marin Bulugea, Ioan St. Lazăr, Gheorghe Stamate şi Ion Stanciu. După puţină vreme, din varii motive (nu numai materiale!), ea şi-a încetat apariţia.

În luna iunie 1991, a apărut nr. 1 din „Învăţământul vâlcean” – Publicaţie pentru cadre didactice, elevi şi părinţi, editată de Inspectoratul Şcolar Judeţean şi Casa Corpului Didactic Vâlcea. În acest număr nu sunt menţionaţi realizatorii (redactori) şi niciun material dintre cele publicate, nu este semnat.

În 1992, a ieşit de sub tipar, sub egida Fundaţiei Culturale „Antim Ivireanul” şi a Bibliotecii Judeţene „Antim Ivireanul” din Râmnicu-Vâlcea, nr. 1 al publicaţiei „Lumina lumii” – Revista Fundaţiei Culturale „Antim Ivireanul” Râmnicu-Vâlcea; redactor-şef al publicaţiei era PS Irineu Slătineanu, pe atunci arhiereu vicar la Episcopia Râmnicului, iar redactor şef adjunct – Ioan St. Lazăr, secretar de redacţie – Marian Creangă (redactori: Ilie Ivan, Costea Marinoiu, Ion Predescu, Dragoş Serafim şi, începând cu nr. 2, Ion Soare). Revista (cu apariţie anuală, a ajuns la nr. XVIII/2009) apare şi în prezent (de regulă, cu ocazia sărbătoririi, în luna septembrie, a Zilelor Sfântului Martir „Antim Ivireanul”), datorită – în primul rând – muncii neobosite a cărturarului Ioan St. Lazăr.

În trimestrul III al aceluiaşi an (nr. 1: 16-30 octombrie 1990), vedea lumina tiparului („deocamdată, bimensual”) nr. 1 din „Columna” – Hebdomadar de spirit şi cugetare românească, scos de Casa de Editură ALBANI, redactor-şef al publicaţiei fiind Nicolae Bănică-Ologu; printre redactori, se afla cunoscutul cărturar şi eseist, universitarul Petre Irimescu. Nr. 2 apărea în 1991, fără menţionarea datei de zi sau lună.

În anii 1993-1994, Inspectoratul pentru Cultură al Judeţului Vâlcea a editat (realizatori fiind Centrul Judeţean de Conservare şi Valorificare a Tradiţiei şi Creaţiei Populare Vâlcea şi Biblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul”) 7 numere din publicaţia „Vâlcea literară”, cu subtitlul Pagini din antologia scriitorilor vâlceni