Vâlcea – Obștea Coasta Lungești

                                         Judecătoria Judeţului Argeşu

          Cu adresul Sfintei Cinstitei Epitropii a Spitalului Sfântului Pantelemon supt nr. 161 din leat 1844 însoţit şi de raportul d-lui pitarului Grigore Pleşoianu hotarnicu şi inginer cu nr. 54 a aceluiaşi an dăpuindu-se la acest Tribunal alegerea făcută hotărnicii urmate muntelui Coarneşu proprietatea Sfintei Mănăstiri Cornet din acest judeţ de către D. Pitar Pleşopianu cerut de hotarnic au făcut totodată desluşire ca să să informeze pentru lucrare şi din naintea judecătoriei potrivit cu cele prescrise la articolul al doilea din lăţuirea peste hotărnicii desluşită în leatul 837 prin Buletinul cu nr. 60.

         După care făcându-se chemări vecinilor răzeşi anume însemnaţi prin cartea de hotărnicie a răposatului clucer Constantin Brătianu şi moşnenii Titeşti, Boişoreni şi Găujani şi casa răposatului Dumitru Şuiceanu aflaţi cu şederea toţi în acest judeţ s au arătat la înfăţişare numai casa răposatului Brătianu prin vechil Constantin Teculescu şi casa răposatului Şuiceanu iarăşi prin vechil fiul său Eftimie, iar celelalte părţi după îndoite chemări astăzi nefiind următoare a veni au intrat cu rânduiţii vechili din partea însemnatelor case şi logofătul Ştefan vechilul mănăstirii Cornetului ce figurează de pârâşe în sarcină fiind aceasta în lucrare de vechil. După întocmirea jurnalului nr. 151 din patru mai anul 1845 urmată la întâi înfăţişare şi prin urmare luându-se în cetire mai întâi alegerea de hotărnicie s-au văzut scrise supt iscălitura D-lui pitarului Grigore Pleşoianu din 10 februarie 1844 cu nr. 50 şi în coprindere dinspre o parte după înscrisurile de mulţumire ce au dat moşnenii Titeşti, însemnat supt litera D pentru semnele despărţitoare muntelui lor Titescu cu Coarneşu al Schitului Cornetu şi moşnenii boişoreni şi găujani asemenea pentru muntele lor Stâna Mare şi Topoloagele însemnate iarăşi supt literele F şi J făcând măsurătoare muntelui Coarneşu cu stânjenu mării sale Şerban Vodă l au aflat în sumă de stânjeni 736 măsurat prin trei trăsuri prin semnele ce în desluşire se arată printrînsa iar despre altă parte se însemnează că stăpânirea casii răposatului clucer Brătianu la muntele Coastele au dovedit o cu împresurare din muntele mănăstirii Coarneşu mai pe jumătate lăsând pentru aceasta în dispoziţia judecătorii şi celelalte s-au luat în cetire apoi şi înscrisurile de mulţumire ale numiţilor moşneni următoare din leatul 1843 august 28 supt iscălitura a opt locuitori moşneni Titeşti, parte bisericească şi meritate zicându-se că pe vireacul semne al muntelui Coarneşu despărţitor de către muntele lor Titescu, anume prin împreunarea pârâului său ce vine din vârful numit Sânt Ilie cu pârâu Titescu despărţitor a trei munţi: Coarneşu, Titescu şi Coasta din numita împreunare pe matca pârâului său în jos spre răsărit până în apa Topologului rămânând mulţumiţi şi celelalte.

1843 august 28; încredinţat cu iscăliturile a zece moşneni găujani şi boişoreni în coprindere idem se arată mulţumiţi pe semnele anume: din gura pârâuţului ce desparte muntele Mesteacănu de către muntele Coarneşu unde se împreună cu izvorul Topologului şi pe apa Topoloagelor în sus spre miazănoapte printre muntele lor Faţa Sânt Ilie şi Coarneşu, până în obârşia Topologului şi spre răsărit prin şirul de pietre pană în vârful Feţii Sânt Ilie unde se desparte trei hotare: Faţa Sânt Ilie, Coarneşu şi Muntele Coasta şi celelalte; în urma cărora întrebându-se şi d-lor vechilii parâtelor case rămânând sau nu mulţumiţi pe lucrarea dumnealui hotarnicului au urmat a zice că sunt nemulţumiţi pentru cuvintele desluşite prin ale d-lor reclamanţi ce au dat asupra şi după care … din noua … de judecată;deci pe când să … mulţumirea casei răposatului clucer Constantin Brătianu şi a casei Dumitru Şuiceanu şi defăimarea ce aduc în lucrare cei din sus hotarnicii cât să atinge din vecinătatea hotarului muntelui Coarneşu a pârâtei mănăstiri Cornetu, cu proprietatea pomenitelor în muntele Mesteacănul şi Costiţele rămâne a se da cuvenitul rezultat la cea din urmă zicere.

         Din înfăţişare după delile ce s-a deschis precum s-a zis de judecată iar … se atinge de mulţumirea ce a dat moşnenii titeşti şi boişoreni şi găujani pe cea de acum a d-lui hotarnicului lucrare din faţa locului prin înscrisurile ce s-au trecut mai sus din partea fiecăruia, chibzuind judecata în lipsa lor. După cuprinderea art. 251 din regulament, HOTARAŞTE:

         – a-şi urma mănăstirea Cornetu stăpânirea la muntele Coarneşu şi precât se atinge de vecinarea ce are cu muntele Titescu al pârâţilor moşneni Titeşti şi cu Stâna Mare şi Topoloagele ale moşnanilor boişoreni şi găujani întru toată întinderea sa şi prin aceleaşi nestrămutate semne arătate prin cea de acum alegere de hotărnicie a d-lui pitarului Pleşoianu şi mai cu seamă prin cele trei înscrisuri de mulţumire ale parâţilor moşneni ce s-au trecut mai sus în unită fiind această hotărâre şi cu cele ce pravila desluşeşte prin paragraful 11, capitolul 3 de la partea întâi pe care temei şi mulţumire a parâţilor moşneni volnică, e sfânta mănăstire prin al său hotarnic a pune şi piatre drept statornicirea semnelor despărţitoare între aceste învecinate proprietăţi de care fu vorba, rămâind şi taxa înfăţişării de 14 sfanţi răspunsă de către pârâşa mănăstire la împotrivă: însă pârâţii nerămânând mulţumiţi vor apela o tot către această judecătorie în soroc de opt zile de vor dovedi pravilniceşte mai întâi pricinile ce i-a zăticnit de n-a putut veni la cea din urmă sorocită zi, până când este dator şi vechilul mănăstirii a stărui lângă judecătorie ca la întâmplare de a se porni apelaţia sa între judecata de iznoavă în cercetarea pricinii sau către cinstitul divan civil secţia întâi în soroc de două luni mergandu-se unul şi altul din ziua ce vor primi copie de anafora”.

                           Judecători – Căpitan,

                                                        D. Budişteanu

                                                                       1846 ghenarie 23

                                     Paruciuc, Ion Paleologu

                                                     Pitar, Nicolae Apostolescu

                                    Prezidentul Judecătoriei Argeş

         Această copie, fiind scoasă întocmai după cea originală din condică hotărâre, se adeverează.

                           Prezident: Căpitan, N. Socolescu 1846 fevr. 23

                                            Pitar, N. Apostolescu

       Astăzi la leat o mie opt sute patruzeci şi şase, martie în trei, prin cinstita subcârmuire a Plăşii Loviştea am primit această copie de pe anaforauă cu numărul paisprezece şi spre dovadă am iscălit.

                                                               1846 martie 3

   (Petre I.Popescu dimpreună cu ceilalţi moşneni titeşti adeveresc).

         Astăzi la trei martie anul una mie opt sute patruzeci şi şase s au dat în primirea moşnenilor titeşti această copie de anafora prin Tache Popescu şi spre ştiinţă se încredinţează.

         Anaforaua cu Coasta şi Coarneşu despre faţa muntelui Titeşti.

                                         Conform cu originalul

                                                    Director,

                                     Prof. dr. Grigore Ştrempel

                         Membru de onoare al Academiei Române

 

                                                     – II –

 

         Din prezentarea acestei cărţi de judecată, numită „anaforaua din leatul 1846” – aflăm că muntele Coasta a fost proprietatea lui Constantin Brătianu. Totodată am aflat care sunt hotărniciile acestui imobil.

         În anul 1881, anul decesului lui Ioniţă Răducanu, zis Rouă, în inventarul averii acestuia, la punctul 46, se înscrie cu jumătate din muntele Coasta de la Dl. Brătianu.

         Acest munte a fost cumpărat de Ioniţă Răducanu Rouă şi Ghiţă Lungu, cu câţiva ani mai înainte de decesul acestora.

         Din adresa înaintată de Prefectura Judeţului Argeş, Serviciul Administrativ, înregistrată la No. 782 din 29 ianuarie 1908, către Primăria Titeşti, al cărui conţinut cât şi răspuns le-am prezentat în descrierea Obştii Scara-Mâzgavu, aflăm moştenitorii celor doi cumpărători arătaţi mai sus. Aceştia sunt: Gh. Lungu, Mihai G. Lungu, Neagoe G. Lungu, Mihail Dorea Lungu, Ioana Ioniţă Lungu, Ioniţă I. Rouă şi Gheorghe Popescu – Lotru.

         Gheorghe Popescu – Lotru, cumpără toate drepturile de la moştenitorii Rouă, devenind proprietarul asupra unei jumătăţi din imobil, cealaltă jumătate fiind deţinuă de moştenitorii Lungeşti.

         În anul 1922, jumătatea deţinută de Gh. Popescu, este expropiată şi, conform legii împroprietăririi, este dată pentru văduvele de război din comuna Titeşti, fiind administrată de primăria acestei comuni. Această parte din muntele Coasta, începând din acel an, este cunoscută sub denumirea de Izlazul Comunal, fiind aşezată în partea de miazănoapte a imobilului, delimitată de restul păşunii, de plaiul ce duce în muntele Titescu. Jumătatea rămasă se numeşte „Coasta Lungeşti”, deţinută numai de moştenitorii Lungu.

         Deşi nu făcea obiectul abuzivului Decret 308/1953, păşunea „Coasta Lungeşti” este preluată, la data de 18 mai 1958, de fostul Sfat Popular al Comunei Titeşti – Raionul Rm. Vâlcea, Regiunea Piteşti.

         Prezentăm „Hotărârea Sfatului Popular al Com. Titeşti”:

           „ Să se treacă imobilul „Coasta Lungeşti” în folosinţa Sfatului Popular Titeşti, care urmează a achita toate impozitele datorate statului pentru acest imobil, iar să ridice în plan suprafaţa imobilului de mai sus şi să o înscrie la numele său Sfatul Popular Titeşti şi în cazul când noi foştii proprietari cerem să fim primiţi cu vite în imobilul „Coasta Lungeşti” să fim preferaţi la preţ egal în locul altor solicitanţi. Hotarul dintre „Izlazul Comunal” şi „Coasta Lungeşti” este cel existent adică pe plaiul ce duce la Muntele Titescu, Izlazul Comunal fiind situat în partea de nord.

         Neîndeplinirea punctelor arătate mai sus de către Sfatul Popular Titeşti atrage revocarea dării în folosinţă făcută prin prezentul proces-verbal.

         Drept pentru care am adresat prezentul proces-verbal în trei exemplare.

                     Preşedinte,                                              Secretar,

                   Ion Bărăgan                                           Petre Ciopei

 

        Moştenitorii cu drepturi în acest imobil, la data respectivă, erau următorii: Nicolae I. Vlădescu, Ion I. Diaconu, Tudor Pistol, Ionel Neagoe Lungu, Onofrie Călinoiu, Dinu Mărcoiu, Gh. Pistol, Nic. I. Lungu, Ioniţă Gh. Popescu.

       Sfatul Popular Titeşti întăreşte prin reprezentanţii săi legali acest proces-verbal, arătând următoarele:

         „Raionul Rm. Vâlcea, Regiunea Piteşti, Sfatul Popular Titeşti, a asistat la adresarea prezentului proces-verbal, cuprinse întrânsul, bun în folosinţă.

         Astăzi 18 mai 1958, în condiţiunile stipulate mai sus.

         Imobilul Coasta Lungeşti, dat în faţa noastră”.

                                                        Preşedinte,

                                                     Ion Bărăgan.

 

                                                         – II –

 

       Din prezentarea procesului-verbal ne dăm seama că Sfatul Popular Titeşti n-a respectat cele angajate, adică: de a introduce în această păşune pe moştenitorii de drept, deşi s-a cerut în mai multe rânduri şi nici n-a ridicat în plan suprafaţa imobilului.  

       Stâna construită prin contribuţia moştenitorilor Lungeşti, fiind neîngrijită, s-a prăbuşit.

       Conform înţelegerii inserate în acest proces-verbal, că „revocă darea în folosinţa Sfatului Popular Titeşti” şi a art. 37 din capitolul al-III-lea al Legii Nr. 18/1991 a Fondului Funciar: ,,terenurile agricole fără construcţii, instalaţii, amenajări de interes public intrate în proprietatea statului şi aflate în administrarea primăriilor, se vor restitui foştilor proprietari …”, moştenitorii Lungeşti au cerut reconstituirea dreptului de proprietate pentru Coasta Lungeşti.

         La cererea acestora s-a răspuns următoarele:

         „Urmare la cererea dumneavoastră, înregistrată la nr. 431 din 24.03.1993, vă facem cunoscut că anexa nr. 20 întocmită pentru imobilul de păşune alpină – Coasta Lungeşti, validată de comisia comunală, pentru aplicarea Legii 18/1991, în care figurează toţi moştenitorii arătaţi în cerere, a fost invalidată prin Hotărârea nr. 27 din 23 august 1991, de către comisia judeţeană pentru aplicarea Legii 18/1991. Imobilul respectiv în suprafaţa revendicată de dumneavoastră, a rămas în continuare în proprietatea statului şi în administrarea Primăriei Perişani, conform anexei 16 care a fost invalidată de comisia judeţeană prin aceeaşi hotărâre”.

                         Primar,                                                Secretar,

                       V. Barbu.                                               Gh. Rouă.

            

         După apariţia Legii Nr. 1/2000, moştenitorii acestui munte, reuşesc să intre în posesia păşunii, cât şi a pădurii, reparându-se în acest mod un abuz săvârşit în anul 1958.

 

 Sursa: Vlădescu, Florea – Monografia comunei Titești, Rm. Vâlcea, Editura CONPHYS, 2003, p. 267-274.