Vâlcea – Obștea Moșneni; Scara-Mâzgavu – Titești

Uncheaş Voinea Adeverez – 1793 –

Eu Popa Radu Cârstoiu – martor

Eu Popa Barbu sin Popa – martor

Eu Oprea Cârstoiu – martor

Eu Radu Cârstoiu – martor

Eu Tudose Eremia – martor

Şi am scris eu Diaconu Duminică cu zisa Uncheaşului Voinea”.

– II –

Prin diferite căi şi mijloace, de cele mai multe ori necinstite Muntele Mâzgavu devine proprietatea Mariei Popovici, născută Robescu, în jurul anului 1877, iar Muntele Scara devine proprietatea Mănăstirii Stânişoara.

Muntele Mâzgavu a fost apoi cumpărat, la data de 5 (cinci) iulie 1877, de la Maria Popovici, născută Robescu, pe suma de 15000 (cincisprezece mii) lei, de către Ioniţă Răducanu Rouă şi Ghiţă Lungu – ambii din satul Titeşti – Argeş, iar muntele Scara, care prin legea din 31 martie 1868, modificatoare celei din 15 iulie 1866, trecuse în Administrarea Domeniilor şi Pădurilor Statului, a fost cumpărat, la data de 13 martie 1881, de către Ioniţă Răducanu – Rouă, Ghiţă Lungu şi Gheorghe Popescu – Lotru (Proianu), de la M. Ciuceanu, pe suma de lei 14240 (paisprezece mii două sute patruzeci).

Pentru reconstituirea, Obştii de Moşneni Scara – Mâzgavu, am luat de bază următoarele acte:

a)Actul de cumpărătoare transcris la Tribunalul Argeş sub no.76 din anul 1877, prin care Ioniţă Răducanu – Rouă şi Ghiţă Lungu, ambii din Comuna Titeşti – Argeş, cumpără de la Maria Popovici, născută Robescu, muntele Mâzgavu, situat în Comuna Titeşti – Judeţul Argeş, la data de 5 iulie 1877, pe suma de 15000 (cincisprezece mii) lei.

b)Actul de cumpărătoare transcris la Tribunalul Argeş sub No.143 din anul 1881, prin care Nicolae Popescu din Comuna Călineşti – Jud. Vâlcea cumpără de la Ioniţă Răducanu Rouă şi Ghiţă Lungu, ambii din Comuna Titeşti, Jud. Argeş 1/3 (o treime ) din Muntele Mâzgavu.

c)Actul de cumpărătoare transcris la Tribunalul Argeş, la data de 13 martie 1881, prin care Ioniţă Răducanu Rouă, Ghiţă Lungu şi Gheorghe Popescu Lotru – Proianu, primii doi din Comuna Titeşti – Jud. Argeş, iar al treilea din Comuna Călineşti – Jud. Vâlcea, cumpără de la Nicolae Ciuceanu, din Bucureşti, Muntele Scara sau Scărişoara, pe suma de 14240 (paisprezece mii două sute patruzeci) lei.

d)Sentinţa Tribunalului Argeş dată şi citită în şedinţa publică din 30 iunie 1915, în Piteşti, în urma acţiunii intentată, în data de 28 octombrie 1913, de moştenitorii imobilelor Mâzgavu şi Scara, contra lui Niculăiţă Popescu, N. Hociotă şi I. Roşescu.

Prezentăm două din aceste acte:

I) Sentinţa Tribunalului Argeş:

Domnule Preşedinte,

„Prin actul transcris la Onor Tribunalul Argeş sub No.76/77, Maria Popovici, născută Robescu, a vândut lui Ioniţă Răducanu Rouă şi lui Ghiţă Lungu, întreg muntele Mâzgavu, situat în Comuna Titeşti, Jud.Argeş. La rândul lor Ioniţă Răducanu Rouă şi Ghiţă Lungu, cu actul transcris la acelaşi Tribunal sub nr.143/81, a vândut lui Nicolae Popescu, o treime din acest munte.

În urma acestor acte muntele Mâzgavu a devenit dar proprietatea în devălmăşie a acestor trei persoane:

1) Ioniţă Răducanu Rouă;

2) Ghiţă Lungu;

3) Nicolae Popescu.

Câteştrei aceştia sunt astăzi martori şi sunt reprezentaţi după cum urmează:

Ghiţă Lungu: este reprezentat prin:

1)Ion Lungu, mort şi el şi reprezentat prin Gheorghe I. D. Lungu;

2)Tudor Lungu, mort şi el şi reprezentat prin: a) Niculae T. Lungu, care şi-a vândut drepturile lui Ioniţă T. Dorea Lungu, acesta fiind şi el mort şi reprezentat astăzi după cum se arată mai jos: b) Mihăilă Dorea Lungu; c) Stanca Paraschiv Prundurel care şi-a vândut partea ei lui Mihăilă Dorea Lungu; d)Ioniţă T. Dorea Lungu, mort şi el şi reprezentat prin Maria I. Sorescu, Madalina Dinu Mărcoiu, Niculae I. Lungu, Ion I. Lungu, Filofteia I. Lungu şi Floarea I. Lungu;

3)Madalina Popa Constantin, moartă şi ea şi reprezentată prin Maria I. N. Şandru, Floarea Mitu Popa Lazăr şi Ilinca Ilie Petrescu, care şi-au vândut drepturile lor, lui Ioniţă T. Dorea Lungu.

4) Ilinca Ţoi Ene, moartă şi reprezentată prin Ţoi Ţ. Ene, Gheorghe Ţ. Ene şi Marin Ţ. Ene, mort şi acesta, reprezentat prin: Măruţa Neagoe Gheorghe Lungu, cei trei dintâi având drepturile lor vândute lui Ioniţă Lungu.

Ioniţă Răducanu Rouă: este reprezentat prin copii şi moştenitorii săi:

a) Mihail I.Rouă, care şi-a vândut partea ce o avea în muntele Mâzgavu, lui Gheorghe Popescu;

b) Ioniţă I. Rouă, care şi-a vândut partea lui Dumitreu Opriţescu;

c) Petrică I. Rouă;

d) Sîmzeana G. Popescu, moartă şi ea, reprezentată azi prin moştenitorul său, Gh. Popescu.

Niculae Popescu: este reprezentat prin moştenitorii săi testamentari:

a) Gheorghe Popescu;

b) Nicolae Popa Pătru, mort şi el şi reprezentat prin subsemnaţii copiii săi: Niculae Popescu, Petre Popescu, Maria G. Diaconescu, Elena Ierodion G. Diaconescu, Floarea Ştefan Frangu Daneş, Gh. N. Popescu.

Asupra acestui munte existând şi astăzi starea de indiviziune, subsemnaţii în calitate de coproprietari au intentat la acest Onor Tribunal, acţiunea pentru ieşirea din indiviziune, chemând în cauză şi pe domnii: Niculăiţă Popescu, N. Hociotă şi I. Roşescu, cărora li s-a vândut de coproprietarii noştri, în întregime, pădurea de pe acest munte, spre a vedea restrânsă cumpărătoarea ce am făcut-o, la părţile cuvenite vânzătorilor către dânşii, şi a fi obligaţi să ne lase în plină proprietate şi posesiune partea ce ni se cuvine nouă.

Cum coproprietarii noştri se folosesc astăzi singuri de această avere ce ne aparţine şi nouă, şi cum mai ales aceştia trei din urmă în executarea vânzării ce li s-a făcut, taie pădurea, care constituie aproape exclusiv valoarea acestui imobil, cerem ca acest imobil să fie pus sub sechestru judiciar până la terminarea definitivă a procesului de partaj ce am intentat.

Se vor cita dar în acest proces:

1)Gheorghe I. Lungu, domiciliat în Titeşti, Jud. Argeş.
2)Mihăilă Dorea Lungu – idem.
3)Maria I. Sorescu, domiciliată în Găvana, Jud. Argeş.
4)Madalina Dinu Mărcoiu – domiciliată în Titeşti, Jud. Argeş.
5)Ioana I. Tudor Dorea Lungu, în calitate de tutore a minorilor: Niculae, Ion, Filofteia şi Floarea I. T. Dorea Lungu, idem.
6)Măruţa Neagoe Gheorghe Lungu – idem.
7)Dumitru Opriţescu din Mihăieşti – Jud. Vâlcea.
8)Petre I. Rouă, domiciliat în Titeşti – Jud. Argeş.
9)Gheorghe Popescu Lotru, domiciliat în Călineşti, Jud. Vâlcea.
10)Nicolae N. Popescu, cu domiciliul ales la d-l avocat R. Paximade, în Piteşti, str. Justiţiei, Nr. 4.
11)Diaconu Petre Popescu, idem (preot).
12)Maria Gh. C. Diaconescu – idem.
13)Elena Ieordion Diaconescu – idem.
14)Floarea Ştefan Frangu Daneş – idem.
15)Floarea Niculae Popa Pătru, în calitate de tutore a minorului Gh. N. Popa Pătru, idem.
16)Niculăiţă Popescu, domiciliat în comuna Cerbureni – Valea Iaşului – Jud Argeş.
17)N. Hociotă, domiciliat în oraşul Rm. Vâlcea.
18)I. Roşescu, domiciliat în Com. Şuici – Jud. Argeş.
19)G. Diaconescu în calitate de soţ a da soţiei sale cuvenita autorizare de a sta în judecată, cu domiciliul ales la d-l avocat R. Paximade, în Piteşti, Str. Justiţiei, nr.4.
20)Ierodion Diaconescu, idem.
21)Ştefan Frangu Daneş, idem.
22)Dinu Mărcoiu, idem, domiciliat în Titeşti – Jud. Argeş.
23)Ioniţă Sorescu, idem, domiciliat în Găvana, Jud. Argeş.
24)Neagoe Gheorghe Lungu, idem, domiciliat în Titeşti – Jud. Argeş.

Alăturăm 18 copii după aceasta pentru îndeplinirea procedurii. Alăturăm actele de care ne servim.”.

Cu stimă (S.S.) N. N. Popescu

(S.S.) Diaconu P. Popescu.

(S.S.) Maria Gh. C. Diaconescu, cu consimţământul soţului meu.

– II –

Procesul s-a derulat pe o perioadă de 10 ani, până-n data de 28 iulie 1923, fiind întrerupt pe perioada primului război mondial. Prezentăm finalul procesului.

Hotărăşte:

„Admite în principiu acţiunea intentată prin petiţiunea înregistrată la no. 43469/1913.

Ordonă ca muntele „Mâzgavu” situat în comuna Titeşti – Jud. Argeş, să se împartă în trei părţi egale, atribuindu-se una moştenitorilor Ioniţă Răducanu – Rouă şi anume: Gheorghe Popescu care e şi cumpărătorul drepturilor lui Mihail I. Rouă, Petrică R. Rouă şi Ioniţă R. Rouă care şi-a vândut partea lui Dumitru Opriţescu: alta reprezentanţilor lui Gh. Lungu şi anume: Gh. I. Lungu; Niculae T. Lungu care şi-a vândut drepturile lui Ioniţă T. Dorea Lungu, care e mort şi el şi reprezentat prin Maria I. Sorescu, Madalina Dinu Mărcoiu, Niculae I. Lungu, Ion I. Lungu, Filofteia I. Lungu şi Floarea I. Lungu; Mihail Dorea Lungu, Stanca Paraschiv Prundurel, Maria I. N. Şandru, Floarea Mitu, Popa Lazăr, Ion Ilie Petrescu, moştenitorii def. Madalina Popa Constantin, Ţoi Ţ. Ene, Gheorghe Ţ. Ene şi Măruţa Neagoe C. Lungu moştenitorii def. Ilinca Ţoi Ene, – şi alta a reprezentanţilor lui Nicolae şi anume: reclamanţii N. N. Popescu, Preotu P. Popescu, Maria Gh. C. Diaconescu, Elena Ierodion Diaconescu, Floarea Ştefan, Frangu Daneş, minorul Gheorghe Nicolae Popa Pătru şi Gheorghe Popescu Lotru.

Fixează cheltuielile partajului la două mii patru sute lei, care se vor împărţi în trei părţi egale.

Respinge cererea de chemare făcută de Niculăiţă Popescu prin petiţia înregistrată la No. 17873, de azi.

Sentinţă cu apel: Dosar No. 6840/1912

Dată şi citită în şedinţa publică azi 30 Iunie 1915, în Piteşti.

Grefie parafată Grefier

(S.S.) indescifrabil (S.S.) D. Enescu

Corpul Portăreilor Tribunalului Argeş. Prezenta sentinţă ce i se va comunica doamnei Floarea Gh. Popescu, născută I. Lungu din Com. Titeşti, Jud. Argeş prin intermediul acestui corp. 1923,iulie,28.

Şef portărel, Secretar,

(S.S.) indescifrabil (S.S.) indescifrabil

Prezentăm „Titlul de Perpetuă Proprietate”, pentru imobilul „Scara”, cumpărat la data de 13 martie 1881.

România

Ministerul Financelor

Administraţiunea Domenilor şi Pădurilor Statului

În numele Alteţei Sele Regale

Carol I:

Titlul de Perpetuă Proprietate.

„Noi Ministru Secretar de Stat la Departamentul Financelor, în virtutea art. 1 şi 21, din Legea de la 31 Martie 1868 Modificatoare celei din 15 iulie 1866.

Pe temeiul aprobării dată de Comitetul Central al Vânzării Bunurilor Statului în Şedinţa de la 9 octombrie 1869, a încuvinţării Consiliului Miniştrilor din şedinţa de la 10 octombrie 1869 şi a vânzării de veci a moşiei Muntele Scara sau Scărişoara, fostă a Mănăstirii Stânişoara din Judeţu Argeşu.

Comuna Titeşti, către Domnul Nicolae Ciuceanu.

Văzând că d-na Cumpărătoare conformându-se art. 21, alineatul a, din legea vânzării menţionată mai susu a achitat întregu preciul acestei moşii de lei paisprezece mii trei sute cincizeci no. 14350, după cum se constată din Corpul Obligaţiunei cu No.184 din anul 1870, ale cărei cupoane sunt toate plătite.

Liberăm domnului Nicolae Ciuceanu prezentul act de perpetuă proprietate şi’l declarăm definitivu proprietar al moşiei Muntele Scara sau Scărişoara că i s-a vândut aşa precum s-a posedat de Stat şi ale cărei drepturi şi îndatoriri în ce priveşte vecinătatea trece de dreptu asupra Domniei Sale.

Dat în Bucureşti la anul 1881, luna Martie în 6 (şase) şi trecut la No. 14.

(S.S.) Ministrul Financelor – I. Brătianu.

Directorele Administraţiunii Domenilor şi Pădurilor Statului

(S.S.) indescifrabil.

România

Primăria Comunei Titeşti – Plasa Loviştei

Pe baza cererii făcută prin osebita petiţie se atestă prezenta copie fiind conformă cu originalul.

Primar,

(S.S.) Tudorică Adrianu

1881, martie, 31, No. 201.

Menţionăm că N. Ciuceanu a fost un intermediar în vânzarea muntelui Scara.

– II –

După prezentarea celor două acte, pentru imobilele: Mâzgavu şi respectiv-Scara, drepturile în bani care revin moştenitorilor sunt următoarele, la data de 8 aprilie 1923.

1) Moştenitorii Nicolaie Popa Pătru = 2500 lei (două mii cinci sute).

2) Gheorghe Popescu Lotru = 13390 lei (treisprezece mii trei sute nouăzeci).

3) Pătru Gh. Lungu = 756,66 lei (şapte sute cincizeci şi şase lei şi 66 bani).

4) Neagoe Gh. Lungu = 1324,16 lei (una mie trei sute douăzeci şi patru)lei şi 16 bani.

5) Mihăilă Gh. Lungu = 756,66 lei (şapte sute cincizeci şi şase)lei şi 66 bani.

6) Dumitru Opriţescu = 2270 lei (două mii două sute şaptezeci).

7) Mihăilă Dorea Lungu = 1135 lei (una mie o sută treizeci şi cinci).

8) Ioniţă T. Dorea Lungu = 5107,50 lei (cinci mii una sută şapte)lei şi 50 bani.

Total general≈ (aproximativ egal) = 27240 lei (douăzeci şi şapte mii două sute patruzeci), cât au costat cele două imobile.

Referitor la provenienţa (toponimia) celor două imobile, rămâne valabilă pe mai departe prezumţia că denumirea de „Mâzgavu” – provine de la „mâzgă”, adică are iarbă mustoasă (mănoasă). „Scara”,pentru că micile platouri care se înlănţuiesc prin urcare peste stânci (jgheaburi) se aseamănă cu cuiele (treptele) unei scări, ajungând din „Valea Scării” – unul din izvoarele ce formează Topologul, până-n „Vârful Scării”, cota 2300 m.

Pentru a scoate în evidenţă proprietatea devenită definitivă asupra celor două imobile (păşune şi pădure), prezentăm următoarele acte:

Prefectura Judeţului Argeş

Serviciul Administrativ

No. 782

Domnule Primar,

„ Domnul Ministru al Domenilor Serviciului Pădurilor cu ordinul No. 6524/1908, face cunoscut că s-a supus regimului silvic în baza art. 11 din C. S. şi s-a publicat ca atare în Monitorul Oficial No. 228 din anul curent următoarele păduri particulare din acest judeţ şi conform citatului ordin vă invit ca despre această supunere la regimul silvic să puneţi prin adrese formale tuturor moştenitorilor Lungeşti proprietari ai pădurii Mâzgavu pendinte de comuna Titeşti şi D-lui Gh. Popescu şi moştenitorilor Lungeşti din această comună, proprietarilor pădurei Costiţele pendinte de aceea comună cum şi moştenitorilor comunei Titeşti proprietari ai pădurei moştenitorilor Titeşti pendinte aceea comună, sub luare de dovezi în regulă şi pe care ni le veţi trimite.

Prefect (S.S.) indescifrabil

Director (S.S.) indescifrabil.

Domniei Sale

Domnului Primar al Com. Titeşti

Primăria Comunei Titeşti

Judeţul Argeş

No. 14 din 17 ianuarie 1908.

Domnilor Proprietari Lungeşti

În conformitate cu ordinul d-lui Prefect No. 782, urmat după al d-lui Ministru al Domenilor Serviciului Pădurilor sub No. 6524, vă fac cunoscut că s-a supus regimului silvic în baza art. 11 C. S. şi s-a publicat ca atare în Monitorul Oficial No. 228 din a.c.

următoarele păduri care sunt proprietatea dumneavoastră particulară anume: Pădurile Mâzgavu şi Costiţele ce sunt pendinte de această comună, cum şi pădurea moşnenilor din această comună Titeşti pentru care veţi cunoaşte că de acum înainte nu veţi mai face nici o exploatare fără amenajament conform Codului Silvic, iar pentru tăierile ce le veţi face în mod neregulat veţi fi judecaţi şi pedepsiţi conform legii silvice.

Proprietarii Mâzgavu

Gheorghe Lungu Mihail Dorea Lungu

Mihail Gh. Lungu Ioniţă I. Rouă

Neagoe Lungu Petre I. Rouă

Ioana Ioniţă Lungu Gh. Popescu.

Proprietarii Costiţele

Gheorghe Lungu Ioana I. Lungu

Mihail Gh. Lungu Ioniţă I. Rouă

Neagoe Gh. Lungu Gheorghe I. Popescu

Mihail Dorea Lungu Gh. Popescu.

Prefect (S.S.) indescifrabil.

Publicaţiune

În conformitate cu ord. D-lui Prefect No. 782, urmat după al D-lui Ministru al Domenilor Serviciului Pădurilor sub No. 6524 se aduce prin aceasta la cunoştinţa generală tuturor proprietarilor şi locuitorilor moşneni din această comună că s-a supus regimului silvic în baza art. 11 C. S. şi s-a publicat ca atare în M.O. No. 228 din a.c. următoarele păduri şi anume: Mâzgavu şi Costiţele ce sunt proprietatea moşnenilor Lungeşti şi d-lui Gh. Popescu, pendinte de această comună Titeşti, cum şi pădurea moşnenilor Titeşti pentru care veţi cunoaşte că de azi înainte nu veţi mai putea face nici o exploatare decât după un amenajament făcut de o comisie specială şi aprobat prin acest decret regesc conform art. 4 din C. S. fiind asemenea oprită cu desăvârşire orice ocolire cum şi de a se mai face tăiere în mod neregulat cu scop de distrugere a pădurii cum a fost pană-n prezent urâtul uz, căci unii dintre locuitori pe lângă faptul că tăiau arboret tânăr în pădure şi mai mult decât îi erau drepturile sale apoi tot aceşti locuitori mai învoiau şi pe alţii din comunele vecine să taie în numele lor în schimbul unei sume de bani pe care o pretindeau de la aceştia.

Primar

(S.S.) Mihail Gh. Lungu, 1908 februarie 14 No. 215

Secretar

(S.S.) indescifrabil.

– II –

După apariţia Codului Silvic din anul 1910, întărit de anumite ordine privind normele de exploatare a pădurii şi păşunii, s-a reuşit să se pună capăt abuzurilor pe care unii le săvârşeau.

În anul 1928, s-a înfiinţat „Obştea Voinţa”, societate creeată cu scopul de cumpărare, prin cooperare, de către mai mulţi acţionari înscrişi în aceasta, a diferitelor suprafeţe de păşune, pădure etc. de la diferiţi proprietari. În această asociaţie s-au înscris acţionari din satele: Titeşti, Bratoveşti, Cucoiu, Bumbuieşti şi Racoviţa.

Societatea era condusă de un comitet format din: Alexandru Georgescu – preşedinte,iar mandatari erau C-tin. I. Popescu şi Gheorghe Istrate.

Societatea „Voinţa” este constituită în baza legii de cooperare şi în temeiul „Statutului şi Actului Constitutiv” autentificat la No. 1/1928, de către Judecătoria Ocolului Rural Şuici – Judeţul Argeş.

S-a dispus cumpărarea imobilelor „Mâzgavu’’ şi ,,Scara”, de la deţinătorii de drepturi în aceste imobile constituite în Obştea Scara – Mâzgavu, Florica I. Zamfirescu şi Gh. Gh. Popescu, moştenitorii lui Gh. Popescu – Lotru, zis Proianu.

Prin actul autentificat de Tribunalul Vâlcea la No. 147/1928 şi transcris la Tribunalul Argeş sub No. 988/1928, s-au cumpărat din drepturile deţinute de proprietari, în Muntele Mâzgavu, iar prin actul olograf transcris de Tribunalul Argeş sub No. 2035/1930 s-au cumpărat drepturile din Muntele Scara.

Aceste date demonstrează că nu s-au cumpărat toate drepturile deţinute de Gh. Popescu – Lotru, în cele două imobile la data de 8 iulie 1923, deoarece prin Societatea Voinţa s-au cumpărat după cum urmează:

a) Din Muntele Mâzgavu, numai valoarea de 3800 (trei mii opt sute) lei, din 6250 (şase mii două sute cincizeci) lei, cât deţinea Gh. Popescu – Lotru. Diferenţa de 2450 (două mii patru sute cincizeci) lei au fost vândute la alţi proprietari. Menţionăm că prin Societatea Voinţa s-a cumpărat din acest imobil ¼ (un sfert) din 15000 (cincisprezece mii) lei, cât valora la nivelul anului 1877.

b) Din Muntele Scara, numai valoarea de 4242 (patru mii două sute patruzeci şi doi) lei, din 7140 (şapte mii una sută patruzeci) lei cât deţinea Ghe . Popescu – Lotru. Diferenţa de 2898 (două mii opt sute nouăzeci şi opt) lei au fost vândute la alţi proprietari. Menţionăm că Societatea Voinţa a cumpărat din acest imobil ⅓ (o treime) din 12240 (douăsprezece mii două sute patruzeci) lei, cât valora la nivelul anului cumpărării – 1881.

Începând cu anul cumpărării, acţionarii deveniţi proprietari prin Obştea Voinţa şi-au alcătuit un aşezământ (statut), denumit „Regulament”, privind modul cum vor exploata aceste drepturi. Prezentăm acest regulament:

Societatea de cumpărătoare

– Voinţa-

din Com. Titeşti – Jud. Argeş.

Regulament

De modul cum se vor exploata părţile cumpărate de Obştea Voinţa, din munţii Scara şi Mâzgavu, de la moştenitorii Gh. Popescu – Lotru, prin actul de vânzare cu No. 147, cu data de 20 ianuarie 1928, autentificat de Tribunalul Vâlcea şi transcris la Tribunalul Argeş.

Art:1: Cele două părţi cumpărate de Obştea Voinţa de la dumneaei Florica I. Zamfirescu şi Gh. Gh. Popescu, reprezintă:

a) un sfert(¼) din Muntele Mâzgavu, adică 3800 (trei mii opt sute) lei, din 15000(cincisprezece mii ) lei cât conţine muntele.

b) o treime (⅓) din Muntele Scara, adică 4242 (patru mii două sute patruzeci şi doi) lei, din 12240 (douăsprezece mii două sute patruzeci)lei, cât reprezintă muntele.

Art.2: Aceste drepturi se împart în cincizeci de părţi egale, pe cincizeci de proprietari, în funcţie de sumele date.

Art.3: Consiliul de Administraţie al Obştii va fi fixat în primăvara fiecărui an; numărul de vite mari, mici de orice vor putea păşuna. Numărul vitelor va fi în raport cu drepturile fiecărui membru component al obştii. Dacă nu se încăputează numărul, se va aviza şi la primirea vitelor nesocietarilor.

Art.4: Nici un societar nu va depăşi numărul stabilit de Consiliu, până la constituirea tabelei de drepturi conform C. S.

Art.5: Preţul pe fiecare vită mică se stabileşte la începutul fiecărui an, de Consiliul de Administraţie.

Art.6: Fiecare societar va declara la administraţia obştii, în cursul lunilor martie şi aprilie, categoria şi numărul vitelor ce le aduce la păşune în munte.

Art.7: Cei care nu au vitele lor proprii, pot introduce vite străine, pot în aceeaşi proporţie fie mărunte, fie mari, socotindu-se cinci oi, la vita mare.

Art.8: Drepturile se vor folosi în natură de fiecare societar şi spre o mai bună socoteală se vor transforma în bani şi după ce se scad cheltuielile ocazionate, restul se va împărţi cu societarii.

Este de dorit ca fiecare societar să-şi găsească din vreme numărul de vite ce-i trebuie.

Art.9: Epoca ridicării vitelor la păşune se fixează în fiecare an de către consiliu pentru cursul lunii mai, anunţându-se prin publicaţii, afişate la uşa primăriei comunei.

Toţi membrii trebuie să treacă vitele la urcare prin faţa mandatarilor obştii, la ziua hotărâtă, spre a fi numărate, de la care vor obţine un bilet de mergere la munte şi liberă păşune. Nu vor fi îngăduiţi a merge cu vitele la păşune acei societari care nu şi-au achitat datoriile existente.

Art.10: Acei care vor contraveni acestor reguli, li se vor coborî vitele din munte şi faptul se va supune adunării generale care va aviza dacă este cazul a se amenda direct cel în vină sau va fi dat în judecată.

Art.11: Acei care vor contraveni acestor reguli se vor sancţiona. Vitele vor fi adunate în stâne comune.

Art.12: Fiecare membru al obştii e dator să se supună prezentului regulament, statutelor şi dispoziţiunilor ce se vor lua de mandatarii obştii.

Acest regulament s-a aprobat în adunarea generală din 25 martie 1929, şi se trimite onor Comisiei Centrale spre aprobare.

Preşedinte, Mandatari:

Alexandru Georgescu C-tin. I. Popescu

Gh. Istrate.

Din arhiva obştii, pusă la punct cu ocazia controalelor efectuate de inspectori din Ministerul Agriculturii şi Domeniilor Serviciului Silvic Judeţean Argeş, am aflat următoarele:

„În urma vânzărilor efectuate pe parcurs drepturile unor foşti proprietari au trecut în exploatarea cumpărătorilor, după cum urmează:

Satul Bratoveşti = 1163 oi.

Satul Cucoiu = 150 oi.

Satul Racoviţa = 175 oi.

Satul Bumbuieşti= 45 oi.

Satul Titeşti = 675 oi.

Total număr de oi care trebuie să păşuneze în drepturile cumpărate este de 2208 oi şi s-au cumpărat de la moştenitorii Gh. Gh. Popescu şi Florica Zamfirescu, prin societatea de cumpărătoare „Voinţa”, în anul 1928, care cu timpul s-a lichidat pe cale judecătorească.

Menţionăm că prin îngrădirea Codului Silvic din anul 1910, s-a dat prilej foştilor vânzători (moşt.Ghe.Popescu – Lotru) să ceară prin justiţie anularea vânzării – prin depăşirea termenului prevăzut, punând în situaţie pe cumpărătorii prin Asociaţia Voinţa (oameni sărmani în majoritate) să piardă banii daţi şi să facă noi şi costisitoare cheltuieli prin judecăţi. În final, cumpărătorii au reuşit să câştige în instanţă pe foştii proprietari nesăţioşi, care încercau să revândă muntele.

Societatea de cumpărătoare „Voinţa”, pe timpul procesului care a durat o perioadă de 10 ani, n-a renunţat la exploatarea drepturilor cumpărate. Conducerea ei s-a ghidat după un „Regulament” inspirat din Aşezământul Obştii Scara – Mâzgavu, prezentat mai sus,lucru normal, deoarece cele două imobile au continuat să fie exploatate în devălmăşie, cu proprietarii cu drepturi moşteneşti.

Drepturile moşteneşti din imobilele Scara şi Mâzgavu sunt următoarele:

Moştenitorii Lungeşti = 1620 oi.

Elisabeta Pr. Ştefănescu (Opriţescu)= 530 oi.

Preot Petre Popescu = 330 oi

Nic. N. Popescu = 430 oi.

Total număr de oi care trebuie să păşuneze în drepturile moştenite este de 2910 oi.

Total general: imobilele Scara şi Mâzgavu, aveau o capacitate de păşune de 5118 (cinci mii una sută optesprezece ) oi, la valoarea celor două imobile de 27240 lei”.

Pentru elucidarea tuturor problemelor, prezentăm un proces-verbal încheiat cu ocazia unei inspecţii:

Proces – Verbal

– Astăzi 16 noiembrie 1939 –

Noi, Octavian Sachelarie controlor în Ministerul Agriculturii şi Domeniilor Serviciului Silvic Judeţean Argeş, conformându-ne atribuţiunilor de serviciu, am inspectat Obştea de Moşneni cu numele Scara – Mâzgavu din Com. Titeşti – Jud. Argeş şi am constatat următoarele:

1) Ultima inspecţie administrativă a fost la data de 1 septembrie 1937, iar cea tehnică la 12-13 iulie 1939.

2) Obştea cade în raza de activitate a Judecătoriei Jiblea.

3) Prin natura ei este de pădure şi păşune.

4) Este constituită în conformitate cu art.29 – 36, conform deciziei transcrisă la Trib. Argeş Nr. 6085/910.

5) Aşezământul este întocmit la data de 11 decembrie 1910, la Judecătoria Şuici.

6) La constituire erau un număr de 7 devălmaşi cu un număr de lei 27240 (douăzeci şi şapte mii două sute patruzeci), drepturi indivize. Prin cumpărătoarea făcută de Obştea de Cumpărătoare Voinţa care este în curs de lichidare, conform unui act de împărţeală făcut la Judecătoria Jiblea, urmează ca un număr de 87 moşneni să fie trecuţi în registrul de drepturi moşteneşti, la numita judecătorie. Preotul Petre Popescu, a cerut justiţiei să fie înscris în tabela drept. Moşnenilor din Muntele Mâzgavu cu suma de 2500 (două mii cinci sute) lei, drepturi. Prin sentinţa Tribunalului Argeş, din 8 iulie 1939, s-a dat dreptate de cauză numitului. Obştea a atacat această decizie cu apel, la Curtea de Apel Bucureşti, urmând a fi citate părţile.

7) Proprietatea obştii o formează imobilele Scara şi Mâzgavu, în suprafaţă totală de cca. 1600 (una mie şase sute ) ha, din care 1300 ha păşune şi 300 ha pădure.

8) Nu are amenajament şi nici plan întocmit. În anul 1923 s-a întocmit Amenajamentul D. M. Nr. 29080 Monit. Of. Nr. 110/923.

9) Bugetele: pe anul 1938, bugetul a însumat la venituri 1510 lei, iar la plăţi 1200 lei- rezultând un excedent de lei 310, sold ce s-a făcut venit la casa obştii pe 1939.

Bugetul anului 1939, este aprobat de către Direcţia Silvică cu ordinul Nr. 175719/21 iulie 1939 şi însumează la venituri total lei 20010, iar la cheltuieli lei 13600, cu un excedent de lei 6410. Din registrele de casă rezultă la încasări total lei 3015, iar la plăţi total lei 1832, deci s-au realizat la încasări 1/7 din prevederi, capitolul venituri. Venitul cel mai mare al obştii îl formează păşunatul care trebuia încasat pe acest an, dar moşnenii nu au fost executaţi la timp să achite obştii taxe lei pe cap de vită. S-a încasat din lei 15000, la prevederi numai 225 şi în conformitate cu tabelul anexat.

10) Veniturile obştii provin din arenda vânatului, taxe la păşunatul vitelor (învoitul la păşunat), din materialele lemnoase distribuite moşnenilor pentru nevoile gospodăreşti etc.

11) Paza pădurii este încredinţată pădurarului Florea I. C. Ciopei, recunoscut de Minister.

12) Administraţia obştii este încredinţată unui consiliu compus din 5 moşneni: Alexandru Georgescu, Nicolae I. Lungu, Mieilă D. Lungu, Mihail Popescu, numiţi de C.C.I.O. şi N. Vlădescu, numiţi de Judecătoria Jiblea, în anul 1938, luna mai, 10.

În anul 1938 a ţinut un număr de 4 şedinţe.

În anul 1939 a ţinut un număr de 5 şedinţe.

Funcţia de casier o îndeplineşte D-l N. Lungu. S-au introdus toate registrele cerute de nevoile contabilităţii şi de legi.

13) Nu s-a ţinut nici o adunare generală pentru gestiunea anilor trecuţi.

14) Diverşi debitori: Obştea n-are procese de delicte silvice. Au fost daţi în judecată pentru delict silvic, cu facerea unei stâni, locuitorii Petre Achim şi D-tru Achim, proces la Judecătoria Jiblea, termenul se va comunica obştii.

Cheltuielile s-au făcut în limita prevederilor bugetare pe anul 1938.

Obligaţiuni şi îndrumări:

În vederea bunului mers al obştii, Consiliul de Administraţie va aduce la îndeplinire următoarele:

a) se vor încasa sumele datorate de către moşneni pentru păşunat.

b) se vor încasa, cu ocazia distribuirii arborilor marcaţi moşnenilor, taxele fixate de Consiliul de Administraţie.

c) se va convoca adunarea generală a Obştii de Moşneni.

d) se vor urmări procesele în curs de judecată.

e) pentru anul 1940, Consiliul de Administraţie va scoate la licitaţie publică arendarea păşunatului pe munţi, făcând formele de publicare în cursul lunii ianuarie 1940, căci numai în acest mod se pot înlătura abuzurile şi neregulile ce se practică de către moşneni şi se va intra în legalitate. Se va rezerva o stână pentru moşnenii bratoveşteni, în punctul Recea.

Drept care am încheiat prezentul proces-verbal în trei exemplare dintre care unul va rămâne în arhiva obştii ,,Scara – Mâzgavu”.

Controlor (S.S.) O. Sachelarie Membrii (S.S.) Mihail Popescu

Preşedinte (S.S.) Al. Georgescu Consiliului:(S.S.)Nicolae Vlădescu

Casier (S.S.) N. I. Lungu (S.S.)N. I. Lungu

Cenzori: (S.S.) Pr. N. Boncea

(S.S.) I.Ghe.Popescu

În timpul judecăţii purtate în perioada 1928 (anul cumpărării) şi până-n 1938 (când cumpărătorii au câştigat procesul), nu s-au putut elibera acte acţionarilor, pentru părţile cumpărate.Membrilor societari li s-au eliberat acte de către Consiliul de Administraţie al Obştii, scrise de mână.

Titlu de Proprietate Nr. 43

Noi Alexandru Georgescu, Constantin I. Popescu şi Gheorghe Istrate membrii Consiliului de Administraţie ai Obştii de cumpărătoare „Voinţa” din comuna Titeşti-jud. Argeş.

În baza actelor de cumpărare a moşiei Mâzgavu – Scara: primul autentificat de Trib. Vâlcea la No. 147/928 şi transcris de Trib. Argeş sub No. 988/928 şi al doilea olograf transcris de Trib. Argeş sub No. 2035/930-ambele acte de la moşt.Ghe Popescu – Lotru, prevăzute într’nsele.

Pe temeiul statutelor şi al actului constitutiv autentificat la No. 1/928 de către Judecătoria Ocolului Rural Şuici – Jud. Argeş.

Şi în baza procesului-verbal No. 11/1935 al Adunării Generale a Obştei, autentificat de Judecătoria Ocolului Rural Jiblea No. 64 din 10 martie.

Eliberăm D-lui Mihail Şt. Niţă din comuna Titeşti – Jud. Argeş acest „Titlu de Proprietate” asupra lotului de cumpărare care conţine lei una sută paisprezece în Muntele Mâzgavu şi lei una sută douăzeci şi şapte în Muntele Scara, adică în total lei două sute, patruzeci şi unu.

La acest drept poate duce la păşune în fiecare an câte patruzeci şi cinci oi sau nouă vite mari, socotit o vită mare la cinci oi.

Moşia se stăpâneşte în indiviziune cu ceilalţi moşneni, conform tabelei de drepturi existente şi a actului de împărţeală voluntară autentificat de Judecătoria Ocolului Rural Jiblea la No. 64, din 10 martie 1936.

Valoarea fundiară de lei 24000 (douăzeci şi patru mii) s-a achitat complet.

Eliberat astăzi 25 martie 1936.

Preşedinte, Mandatari: C-tin. I. Popescu

Al. Georgescu Gh. Istrate.

Din cele prezentate reiese faptul că drepturile cumpărate prin Societatea „Voinţa” s-au încorporat în Obştea Moşnenilor Scara – Mâzgavu, alegându-se un Consiliu de Administraţie alcătuit din reprezentanţi ai drepturilor prin cumpărătoare, cât şi din rândul celor cu drepturi moşteneşti.

Din cauza procesului purtat de cumpărători, vânzarea nu s-a terminat din punct de vedere legal şi deci nu s-au putut emite „Titluri de proprietate tipizate”.

După terminarea judecăţii au fost completate Titluri de proprietate tipizate, cu „ţăranca torcând”.

Ambele acte de cumpărătoare, atât cel scris de mână, cât şi cel tipizat, sunt valabile, deoarece ele oglindesc sumele răspunse de membrii Obştii, în raport cu drepturile cumpărate.

Menţionăm că unitatea de măsură luată în calcul, prin Obştea Voinţa, era în drepturi. Un drept avea capacitatea de a păşuna 15 (cincisprezece) oi. Se putea cumpăra cel mult 3 drepturi – 45 oi. Cei care au cumpărat mai mult, au cumpărat pe numele unui urmaş (fiu): Ex: Mihail I. Călinoiu, Mihail R. Popescu etc.

Activitatea obştii s-a desfăşurat în aceste condiţii şi după cel de-al doilea război mondial.

Consiliul de Administraţie s-a ocupat ca imobilele să fie exploatate la capacitatea lor maximă, pentru a se putea realiza bugetul anual.

Din fondurile realizate s-au construit stâni, adăposturi pentru păstori etc.

Venitul obştii a scăzut deoarece pădurea, fondul de vânătoare şi pescuit au fost preluate de stat. Singura sursă de venit a constituit-o taxa de păşune.

Obştea Scara – Mâzgavu, ca şi Obştea Moşnenilor din Titeşti, şi-au încetat activitatea în anul 1959.

Imobilele Mâzgavu şi Scara de-a lungul istoriei au făcut parte din perimetrul comunei Titeşti, cu toate că ele au intrat de multe ori fie în administraţia puterii de stat, fie a altor hrăpăreţi, dar de fiecare dată au fost răscumpărate de locuitorii acestei comune.

Prezentăm în sprijinul acestor afirmaţii, următorul act:

„Eu Voinea Mandolu ot Titeşti am dat adiata mea la mâna feciorilor mei … temândumă de moarte, chem la mine Preoţi dimpreună cu megieşi bătrâni şi spunândule cu sufletul meu pentru Muntele Mâzgavu – Gruişorul, ce este al meu de moştenire dimpreună cu alte moşii ce le stăpânim în sat tot cu cumpărătoarea Muntelui Gruişorul, iar cât pentru Mâzgavu am avut pricină de judecată cu Perişanii mai înainte vreme şi a rămas Perişanii de judecată şi lam stăpânit tot eu până acum şi slăbind eu acum şi feciorii nebăgândumă în seamă şi văzând feciorii păşunea ierbii Muntelui şi mie nedândumi nimic foarte mam scârbit pe dânşii şi mergând la Perişani am zis că acest munte Mâzgavu e al lor – neştiind că am zapis pe dânsul şi mergând la multe judecâţi şi acum mărturisind trei oameni din Perişani că Muntele Mâzgavu este al lor şi aceşti trei mărturisiţi au fost oamenii lui Stanciu care au luat muntele şi aceşti tineri netemători de Dumnezeu, eu cu credinţă am mărturisit cât pentru Muntele Mâzgavu mărturisesc înaintea lui Dumnezeu că este al meu.

Uncheaş Voinea Adeverez – 1793 –

Eu Popa Radu Cârstoiu – martor

Eu Popa Barbu sin Popa – martor

Eu Oprea Cârstoiu – martor

Eu Radu Cârstoiu – martor

Eu Tudose Eremia – martor

Şi am scris eu Diaconu Duminică cu zisa Uncheaşului Voinea”.

– II –

Prin diferite căi şi mijloace, de cele mai multe ori necinstite Muntele Mâzgavu devine proprietatea Mariei Popovici, născută Robescu, în jurul anului 1877, iar Muntele Scara devine proprietatea Mănăstirii Stânişoara.

Muntele Mâzgavu a fost apoi cumpărat, la data de 5 (cinci) iulie 1877, de la Maria Popovici, născută Robescu, pe suma de 15000 (cincisprezece mii) lei, de către Ioniţă Răducanu Rouă şi Ghiţă Lungu – ambii din satul Titeşti – Argeş, iar muntele Scara, care prin legea din 31 martie 1868, modificatoare celei din 15 iulie 1866, trecuse în Administrarea Domeniilor şi Pădurilor Statului, a fost cumpărat, la data de 13 martie 1881, de către Ioniţă Răducanu – Rouă, Ghiţă Lungu şi Gheorghe Popescu – Lotru (Proianu), de la M. Ciuceanu, pe suma de lei 14240 (paisprezece mii două sute patruzeci).

Pentru reconstituirea, Obştii de Moşneni Scara – Mâzgavu, am luat de bază următoarele acte:

a)Actul de cumpărătoare transcris la Tribunalul Argeş sub no.76 din anul 1877, prin care Ioniţă Răducanu – Rouă şi Ghiţă Lungu, ambii din Comuna Titeşti – Argeş, cumpără de la Maria Popovici, născută Robescu, muntele Mâzgavu, situat în Comuna Titeşti – Judeţul Argeş, la data de 5 iulie 1877, pe suma de 15000 (cincisprezece mii) lei.

b)Actul de cumpărătoare transcris la Tribunalul Argeş sub No.143 din anul 1881, prin care Nicolae Popescu din Comuna Călineşti – Jud. Vâlcea cumpără de la Ioniţă Răducanu Rouă şi Ghiţă Lungu, ambii din Comuna Titeşti, Jud. Argeş 1/3 (o treime ) din Muntele Mâzgavu.

c)Actul de cumpărătoare transcris la Tribunalul Argeş, la data de 13 martie 1881, prin care Ioniţă Răducanu Rouă, Ghiţă Lungu şi Gheorghe Popescu Lotru – Proianu, primii doi din Comuna Titeşti – Jud. Argeş, iar al treilea din Comuna Călineşti – Jud. Vâlcea, cumpără de la Nicolae Ciuceanu, din Bucureşti, Muntele Scara sau Scărişoara, pe suma de 14240 (paisprezece mii două sute patruzeci) lei.

d)Sentinţa Tribunalului Argeş dată şi citită în şedinţa publică din 30 iunie 1915, în Piteşti, în urma acţiunii intentată, în data de 28 octombrie 1913, de moştenitorii imobilelor Mâzgavu şi Scara, contra lui Niculăiţă Popescu, N. Hociotă şi I. Roşescu.

Prezentăm două din aceste acte:

I) Sentinţa Tribunalului Argeş:

Domnule Preşedinte,

„Prin actul transcris la Onor Tribunalul Argeş sub No.76/77, Maria Popovici, născută Robescu, a vândut lui Ioniţă Răducanu Rouă şi lui Ghiţă Lungu, întreg muntele Mâzgavu, situat în Comuna Titeşti, Jud.Argeş. La rândul lor Ioniţă Răducanu Rouă şi Ghiţă Lungu, cu actul transcris la acelaşi Tribunal sub nr.143/81, a vândut lui Nicolae Popescu, o treime din acest munte.

În urma acestor acte muntele Mâzgavu a devenit dar proprietatea în devălmăşie a acestor trei persoane:

1) Ioniţă Răducanu Rouă;

2) Ghiţă Lungu;

3) Nicolae Popescu.

Câteştrei aceştia sunt astăzi martori şi sunt reprezentaţi după cum urmează:

Ghiţă Lungu: este reprezentat prin:

1)Ion Lungu, mort şi el şi reprezentat prin Gheorghe I. D. Lungu;

2)Tudor Lungu, mort şi el şi reprezentat prin: a) Niculae T. Lungu, care şi-a vândut drepturile lui Ioniţă T. Dorea Lungu, acesta fiind şi el mort şi reprezentat astăzi după cum se arată mai jos: b) Mihăilă Dorea Lungu; c) Stanca Paraschiv Prundurel care şi-a vândut partea ei lui Mihăilă Dorea Lungu; d)Ioniţă T. Dorea Lungu, mort şi el şi reprezentat prin Maria I. Sorescu, Madalina Dinu Mărcoiu, Niculae I. Lungu, Ion I. Lungu, Filofteia I. Lungu şi Floarea I. Lungu;

3)Madalina Popa Constantin, moartă şi ea şi reprezentată prin Maria I. N. Şandru, Floarea Mitu Popa Lazăr şi Ilinca Ilie Petrescu, care şi-au vândut drepturile lor, lui Ioniţă T. Dorea Lungu.

4) Ilinca Ţoi Ene, moartă şi reprezentată prin Ţoi Ţ. Ene, Gheorghe Ţ. Ene şi Marin Ţ. Ene, mort şi acesta, reprezentat prin: Măruţa Neagoe Gheorghe Lungu, cei trei dintâi având drepturile lor vândute lui Ioniţă Lungu.

Ioniţă Răducanu Rouă: este reprezentat prin copii şi moştenitorii săi:

a) Mihail I.Rouă, care şi-a vândut partea ce o avea în muntele Mâzgavu, lui Gheorghe Popescu;

b) Ioniţă I. Rouă, care şi-a vândut partea lui Dumitreu Opriţescu;

c) Petrică I. Rouă;

d) Sîmzeana G. Popescu, moartă şi ea, reprezentată azi prin moştenitorul său, Gh. Popescu.

Niculae Popescu: este reprezentat prin moştenitorii săi testamentari:

a) Gheorghe Popescu;

b) Nicolae Popa Pătru, mort şi el şi reprezentat prin subsemnaţii copiii săi: Niculae Popescu, Petre Popescu, Maria G. Diaconescu, Elena Ierodion G. Diaconescu, Floarea Ştefan Frangu Daneş, Gh. N. Popescu.

Asupra acestui munte existând şi astăzi starea de indiviziune, subsemnaţii în calitate de coproprietari au intentat la acest Onor Tribunal, acţiunea pentru ieşirea din indiviziune, chemând în cauză şi pe domnii: Niculăiţă Popescu, N. Hociotă şi I. Roşescu, cărora li s-a vândut de coproprietarii noştri, în întregime, pădurea de pe acest munte, spre a vedea restrânsă cumpărătoarea ce am făcut-o, la părţile cuvenite vânzătorilor către dânşii, şi a fi obligaţi să ne lase în plină proprietate şi posesiune partea ce ni se cuvine nouă.

Cum coproprietarii noştri se folosesc astăzi singuri de această avere ce ne aparţine şi nouă, şi cum mai ales aceştia trei din urmă în executarea vânzării ce li s-a făcut, taie pădurea, care constituie aproape exclusiv valoarea acestui imobil, cerem ca acest imobil să fie pus sub sechestru judiciar până la terminarea definitivă a procesului de partaj ce am intentat.

Se vor cita dar în acest proces:

1)Gheorghe I. Lungu, domiciliat în Titeşti, Jud. Argeş.
2)Mihăilă Dorea Lungu – idem.
3)Maria I. Sorescu, domiciliată în Găvana, Jud. Argeş.
4)Madalina Dinu Mărcoiu – domiciliată în Titeşti, Jud. Argeş.
5)Ioana I. Tudor Dorea Lungu, în calitate de tutore a minorilor: Niculae, Ion, Filofteia şi Floarea I. T. Dorea Lungu, idem.
6)Măruţa Neagoe Gheorghe Lungu – idem.
7)Dumitru Opriţescu din Mihăieşti – Jud. Vâlcea.
8)Petre I. Rouă, domiciliat în Titeşti – Jud. Argeş.
9)Gheorghe Popescu Lotru, domiciliat în Călineşti, Jud. Vâlcea.
10)Nicolae N. Popescu, cu domiciliul ales la d-l avocat R. Paximade, în Piteşti, str. Justiţiei, Nr. 4.
11)Diaconu Petre Popescu, idem (preot).
12)Maria Gh. C. Diaconescu – idem.
13)Elena Ieordion Diaconescu – idem.
14)Floarea Ştefan Frangu Daneş – idem.
15)Floarea Niculae Popa Pătru, în calitate de tutore a minorului Gh. N. Popa Pătru, idem.
16)Niculăiţă Popescu, domiciliat în comuna Cerbureni – Valea Iaşului – Jud Argeş.
17)N. Hociotă, domiciliat în oraşul Rm. Vâlcea.
18)I. Roşescu, domiciliat în Com. Şuici – Jud. Argeş.
19)G. Diaconescu în calitate de soţ a da soţiei sale cuvenita autorizare de a sta în judecată, cu domiciliul ales la d-l avocat R. Paximade, în Piteşti, Str. Justiţiei, nr.4.
20)Ierodion Diaconescu, idem.
21)Ştefan Frangu Daneş, idem.
22)Dinu Mărcoiu, idem, domiciliat în Titeşti – Jud. Argeş.
23)Ioniţă Sorescu, idem, domiciliat în Găvana, Jud. Argeş.
24)Neagoe Gheorghe Lungu, idem, domiciliat în Titeşti – Jud. Argeş.