Vâlcea – Obștea Moșnenilor din Titești

Drepturile din obşte, înscrise în „Tabela de drepturi”, au fost stabilite de Ghiţă Lungu, separat, pentru fiecare imobil care constituie proprietatea obştii şi anume: Izlazul, Suhatul – Pădurea şi Muntele Titescu, după anul 1858, când sătenii au reuşit să achite valoarea stabilită prin licitaţie atât a averii Bucşăneştilor, cât şi a lui Gurbăţ.

Introduce ca unitate de măsură în obşte – dramul, pornind de la ideea că dreptul de un „moş” (neam), echivalent cu 1/12 din întregul hotar, valorează o „oca” – unitate de măsură folosită pentru cântăritul brânzei, la stână. Ocaua, introdusă şi ca unitate de suprafaţă, este egală cu patru sute de dramuri.O litră valorează ¼ din oca, fiind echivalentă cu o sută de dramuri.

Hotarul satului, inclusiv al muntelui Titescu, a fost împărţit în mod egal între cele douăsprezece neamuri: Vătăşeşti, Vârvoreşti, Cârstoi, Mardaleşti, Cizmari, Gurbăţeşti, Bolovăneşti, Stăncioi, Lungeşti, Popeşti, Hodorogeşti şi Răgeţi.

În timpul procesului cu boierii fanarioţi, apare un număr de 24 neamuri (moşi), după care urma să se împartă hotarul satului. Înmulţirea numărului de ,, moşi” a fost făcută de către săteni în mod conştient, deoarece sătenii aveau tot interesul să diminueze dreptul la care aveau pretenţie fanarioţii – Bucşăneşti.

Împărţirea hotarului pe 24 de neamuri a rămas valabilă şi după terminarea procesului, de ea făcându-se uz şi în litigiile apărute între săteni,membrii obştii,în a doua jumătate a secolului al-XIX-lea. Valabilitatea împărţirii corespunde realităţii, pentru că în a doua jumătate a secolului al –XIX –lea populaţia satului a crescut, iar din cele douăsprezece neamuri mai sus menţionate, neamul Cizmarilor s-a contopit cu al Gurbăţeştilor, iar neamul Mardaleştilor, cu al Cârstoilor.

O parte din neamul Vârvoră şi alta din neamul Hodorogeştilor s-au strămutat în Comuna Boişoara.

Ca să poată cumpăra averea boierească şi pe cea rămasă de pe urma lui Gurbăţ, ambele vândute prin licitaţie, titeştenii au împrumutat o parte a sumelor de bani de la deţinătorii de capital din Câineni: Bălan şi Daneş, cu dobânzi (camătă) înrobitoare. Astfel, pe întreaga perioadă a achitării sumelor împrumutate, trebuiau ca aceste terenuri să le aparţină şi să fie lucrate de săteni, în dijmă şi produsele duse acasă, iar pentru drepturile din obşti cumpărate să dispună cum vor dori.

Creditorii au mai impus şi faptul că dacă nu se respectă cele angajate sau dacă sătenii vor fi găsiţi păşunând în poienile din Suhat, acestea vor rămâne definitiv ale celor din Câineni, chiar dacă sumele de bani vor fi restituite-n timp.

Sătenii care mergeau cu vitele la păscut primăvara sau toamna, prin aceste poieni, aveau mare grijă să adune bălegarul acestora şi să şteargă orice urmă, ca să nu fie descoperiţi că au păscut cu vitele acolo.

În timp de 7 ani, sătenii au reuşit să restituie banii şi să dezrobească poienile din Înţărcători, mai puţin Baicu şi Pleşiţa. Răscumpărarea acestora s-a făcut abia în anul 1922, luna martie, ziua 2, de către mandatarii obştii noastre, de la moştenitorii Bălan, de la Floarea, căsătorită cu Niţă Dobrin, conform contractului de vânzare.

Contract de vânzare

„Subsemnata Floarea Niţă Dobrin cu autorizaţiunea soţului meu Niţă Dobrin din Com. Perişani, declar că vând de veci obştei moşnenilor imobilul Suhatul – Pădurea, reprezentată prin mandatarii: Mieilă I. Călinoiu, Ion Miroiu, Ion Feţeanu, Mihai R.Popescu şi Neagoe Ghe. Lungu din Com. Titeşti, două bucăţi de pământ moştenesc în întindere fiecare de câte un pogon sau 5012 m² care în total face un hectar, situate în corpul imobilului Suhat – Pădure, învecinate de toate părţile cu păşunea moşnenilor Titeşti pe care o avem de moştenire de la părinţii Ion Bălan.

Preţul vânzării este de lei două mii pe care bani declar că i-am primit astăzi data facerii actului, de când cumpărătoarea obşte intră în posesiune.

Subsemnata obşte prin noi mandatarii declarăm că ne mulţumim de cuprinsul actului şi am numărat preţul vânzării.

Subsemnata vânzătoare declarăm că nu-mi mai rezerv nici un drept”.

Făcut astăzi 4 martie 1922.

Vânzătoare (S.S.) Floarea Niţă Dobrin

Cumpărători, mandatarii obştii menţionaţi în act.

– II –

Amintim că unele din poienile din Suhat (Înţărcători): Tomancu, Corbu, Tărnicioara, Gruiul lui Stroie, Su’ Predoaia, Pleşul, Baicu, Pleşiţa, Răgetul (azi poiana lui Benzer), au servit în vremurile de răstrişte (bejenie), pentru săteni, drept locuri de refugiu şi terenuri de cultură, unde se observă şi astăzi răzoarele locurilor arate (cornorate).

La mijlocul secolului al- XIX –lea (anul 1849), o parte din moşneni s-au judecat cu alţi moşneni care în mod abuziv au acaparat din corpul izlazului ( au „coprins”) terenuri, iar la păşune introduceau vite cu mult mai multe, în raport cu drepturile ce le posedau în păşunea obştii.

În actul de pace dresat în acest an, la punctul al –VI –lea se prevede că: „…vânzările ce se vor urma între ei moşnenii pe viitor din această moşie (obşte) să nu fie slobozi a se face la altă parte străină, decât moşnean către moşnean …”.

Aceasta este o idee care a anticipat cu 20 de ani îngrădirea făcută de Legea Rurală (1864): de a nu se fărâmiţa parcela provenită din împroprietărire şi nici a se vinde la alte persoane străine, ci numai la vecini, anticipând totodată îngrădirea făcută de Codul Silvic din 1910, de a da statului dreptul de premţiune (de a fi preferat la cumpărătoare).

Litigiul ivit între moşneni, datorită continuării abuzurilor, a reizbucnit, angajându-se din nou la judecată, conform dosarului nr.2345/1875, înscris la nr.7023, la Tribunalul Argeş.

Proces – Verbal

1878, iulie, în zile patru.

„ Noi Petre I. Dancovici , portărel, aginte judecătoresc de la Tribunalul Districtului Argeş; pe baza ordinului preşedinte onor Tribunalului local Nr. 11267 din a.c. pe lângă care ne trimite sentinţa acestui onor Tribunal Nr. 30/849 investită cu titlu executoriu Nr. 157/877 şi ne invită a vă pune în curs de executare; ne-am transportat în Comuna Titeşti, Plaiul Loviştei, Districtu Argeş şi apelul comunal unde observând lucrurile din dosarul cauzei şi;

Văzând că prin menţionata sentinţă se confirmă actul de pace al reclamanţilor moşneni: Bolovăneşti, Popeşti şi Lungeşti şi pârâţii moşneni: Vătăşeşti, Cârstoi – Mărdăleşti, Vârvoreşti, Stăncioi şi Cizmari – Gurbăţeşti, despre care prin petiţia înregistrată la Nr. 1395/849, care au cerut închiderea dosarului, compus acel act de pace din următoarele condiţiuni:

1) În izlazul dimprejurul satului să aibă a băga de „moş” căte: douăzeci râmători şi câte 5 cai; iar în înţărcătorile numite: Tomancu, Corbu, Tărnicioarele, Pleşile şi Gruiu lui Stroie, câte 65 (şaizeci şi cinci) oi şi câte 8 (opt) boi.

2) Cheltuielile ce vor mai urma între ei la vreo pricină de judecată să aibă a contribui după numărul moşilor.

3) Vânzările ce se vor face în trecerea oilor şi altele, primăvara şi toamna la livezi, să se adune de un om dintre ei sau a se da în arendă şi preţul acela să-l împartă între ei după cum vor găsi de cuvinţă dându-se şi venitul cârciumilor în arendă.

4) În izlazul satului nici unul să nu mai fie slobozi a mai face curătură de fâneţe decât numai locurile de arătură să le închiză, lipsind şi cele până acum curătură.

5) Cumpărătorile urmate între ei şi vânzările să aibă a se stăpâni fără să mai mijlocească vreo judecată, iar la băgarea vitelor se va scădea cel care a vândut.

6) Vânzările ce se vor mai urma între ei moşnenii pe viitor, din această moşie să nu fie slobozi a se face la altă parte străină decât moşnean către moşnean.

7) Să se ştie nestrămutat stăpânirea pe numărul de douăzeci şi patru de „moşi” însemnaţi şi hotărâţi în anafora.

Văzând că reclamanţii moşneni stăruiesc a fi satisfăcuţi numai în condiţiunile actului de pace de la art.1, 4 şi 7, la care se văd călcaţi de pârâţii moşneni, căci bagă vite în izlazul din prejurul satului mai multe decât li s-ar cuveni după numărul de 24 moşi şi că tot în izlazul satului, în loc de a nu mai face curături de fâneţe decât numai locurile de arături, să le închidă şi a face să lipsească şi cele până acum curăţituri – data actului de pace, cei pârâţi din contră au făcut din nou mai multe curături de fâneţe şi arături de porumbi chiar pe izlazul din împrejurul satului, osebi de arăturile ce au pe un alt loc şi care sunt deja închise conform cu art.4, din actul de pace.

Văzând că procedura este îndeplinită cu darea somaţiilor – Nr. 3049, 3050, 3051, 3052 şi 3053/1878, în primirea pârâţilor moşneni.

Însoţându-ne de domnul ajutor de primar şi ambele părţi de moşneni prigonitoare am mers pe izlazul satului, unde am găsit paisprezece curături de fâneţe şi unsprezece de porumbi, despre care declarându-ne atât reclamanţii, cât şi parte din pârâţi şi anume: Tudor Popa Bucur şi moşnenii Cârstoi; Nicolae Radu – moşnenii Gurbăţeşti; Stanciu Diaconu – moşnenii Vătăşeşti; Nic. Diaconu – moşnenii Vătăşeşti cum şi Ion Racoviceanu şi Nicolae Ilie – moşnenii Stăncioi; că în adevăr aceste curături sunt din cele vechi şi din nou făcute pe izlazul satului. Curăturile de fâneţe le-am desfinţat lăsându-se liber locu de izlaz, conform cu condiţiunile prevăzute la articolul 4 din actul de pace, iar pentru curăturile de porumb aflate tot pe locul de izlaz, conform şi cu voinţa părţilor prigonitoare, ele rămân în fiinţă până la toamna viitoare, când, atunci culegându-şi fiecare porumbul, se vor desfiinţa şi acele curături, rămânând locurile tot izlaz al satului, precum deja era în trecut; punând obligaţiunea moşnenilor ca pe viitor moşnenii Vătăşeşti să bage în izlazul satului şi în înţărcătorile arătate în faţa acestui proces-verbal numai: douăzeci de vaci, douăzeci râmători, cinci cai, şaizeci şi cinci oi şi opt boi, pe cât s-a văzut din lista sentinţei cu Nr.30/849 că ei au numai un moş.

Moşnenii Cârstoi – Mărdăleşti să bage: patruzeci vaci, patruzeci râmători, zece cai, una sută treizeci oi şi şaisprezece boi, pe cât s-au văzut că ei au doi moşi.

Moşnenii Vărvoreşti să bage: douăzeci vaci, douăzeci râmători, cinci cai, şaizeci şi cinci oi şi opt boi, pe cât s-au văzut că ei au un moş.

Moşnenii Stăncioi să bage: cincizeci vaci, cincizeci râmători, treisprezece cai, una sută treizeci şi trei oi şi douăzeci boi, pe cât s-au văzut că ei au doi moşi şi jumătate.

Moşnenii Cizmari – Gurbăţeşti, să bage şaizeci de vaci, şaizeci de râmători, cincisprezece cai, două sute cincizeci şi cinci oi şi douăzeci şi patru boi, pe cât s-au văzut că ei au trei moşi.

Rămânând ca pentru toţi aceşti moşneni din timp în timp să fie în drept aş adăuga sau scădea vitele lor, dacă vor face cumpărători sau vânzări de pământ, conform cu articolul 5, din condiţiunile de pace.

Cu acest mod fiind executate dispoziţiunile sentinţei Nr. 30/1849 în ceea ce priveşte numai pe moşnenii în număr de cinci neamuri, căci în contra celorlalţi prevăzut în titlu executoriu reclamanţii ne declară că „n-au nici o pretenţie”, am dresat prezentul proces–verbal după care, formând două întocmai copii, am dat în primirea numiţilor moşneni pârâţi, iar alta în primirea moşnenilor reclamanţi.

Portărel, Adj. de primar

(S.S.) P.I.Dancovici (S.S.) G. Nicolescu

Prezenta copie conform originalului – se atestă Dancovici.

– II –

Litigiul nu s-a încheiat, pârâţii şi reclamanţii continuând judecata la Curtea apelativă din Bucureşti, la data de 24, octombrie, 1879.

– Actu de pace –

„ Asupra procesului ce există între moşnenii Popeşti şi Lungeşti cu moşnenii Bolovăneşti, Cizmari – Gurbăţeşti, Cârstoi – Mardaleşti, Stăncioi, Vătăşeşti şi Vârvoreşti, pentru care i-a pronunţat sentinţe Onor Curtea apelativă din Bucureşti Secţia II. Subsemnaţii în calitate de moşneni şi procuratorii întregilor cete, în puterea procurilor ce avem de la toate cetele de moşneni în litigiu, legalizate de primăria comunei Titeşti, Plaiul Loviştei şi anume a cea a moşnenilor Popeşti la Nr: 478/879, a cea a moşnenilor Lungeşti la Nr: 473/879; a moşnenilor Bolovăneşti la Nr: 484/879; a moşnenilor Cizmari – Gurbăţeşti la Nr: 482/879; a moşnenilor Cârstoi – Mardaleşti la Nr: 477/879; a moşnenilor Vătăşeşti la Nr: 481/879 şi a moşnenilor Stăncioi şi Vârvoreşti la Nr: 483/879, au făcut următorul act de pace:

I) Pe casele noastre, vetrele caselor, curţile, săliştile, locurile de arături, ogrăzile de pruni, livezile de fân posedate şi susţinute de sineturi şi acte şi de nimeni posesia liberi în linişte fiecare, ca şi până acum, respectându-se precum dreptul de proprietate.

II) Pentru păşunarea izlazului, moşnenii vom plăti de vită mare câte un leu nou, de râmători câte cincizeci(50) bani, vitele mărunte cinci una mare, mânzaţii doi una mare; viţeii, purceii, mânzii, până la una mare (care sug), rămân aspiraţi (absolviţi) de plăţi. Litrele şi banii cărora li s-au dat părţi din moşul Boerescu, în izlaz şi pădure, li se va ţine de acum de către toţi moşnenii, dreptul ce li se mai cuveni până la 10 dramuri; pristosul ce vor mai avea se va aranja plătindu-se de vită mare câte doi franci, de porci un franc; vitele mărunte cinci una mare.

Letăraşii domiciliaţi în comună, fără parte în izlaz şi livezi, vor plăti de vită mare trei franci, de râmători doi franci, vite mărunte cinci una mare.

III) Izlazul ne va fi recunoscut din drumul Ocî, poeana cu nisipu, pe marginea livezilor Bersicioiu, Teacoşu, Calea Lacului în Valea Barbului, pe vale în josu în poteca ce trece în Chiceră, de aici drept la capu locului lui Ion Staicu spre miazănoapte; de aici la colţu prunilor lui Ion Calapancea, pe marginea locului lui Ion Staicu, Mitu Chioveanu, Oprea Morun, de aici pe rozorul prunilor lui Gheorghe Lungu şi Ion Staicu în parâul Vălcelii; pe pârâu în sus la capu prunilor şi locurilor de Peste Cruce în valea caselor, pe vale în sus până la casa lui Andrei Şuteanu, de aici în Valea Bârzănii – la fântâna Băniţoilor, de aici pe muchia Gruiu – Văcarului, în pârâul Plăişorului, pe pârâu şi marginea livezii lui Dorea Lungu de la Popa Barbu, marginea livezii Ion Popa Bucur în parâul Detunăturii, de aici pe marginea şi răzoru locului lui Popa Barbu şi Tudose Vârvoră în dreptul muchii Detunăturii, pe muchie în sus, sub coasta Mlăcii, pe marginea livezii lui Ghiţă Lungu de la N.Gurbăţ, pe aceea a lui Ghiţă Mardale în hotarul boişorenilor spre Târse la movila din hotaru; de acolo pe hotar în jos prin movili până la movila de lângă pârâul şi drumul de după Mlacă; de aici pe marginea prunilor de la Gurbăţ; pe marginea livezii lui Ghiţă Mardale, pe marginea livezilor de după Mlacă în hotarul Bumbuieştilor şi Bratoveştilor; de aici pe marginea locurilor Lungeştilor şi Mărcoilor, lui Matei Beşleagă, lui Răducu Popescu, lui Oprea Iorgu, lui Andrei Popescu şi lui Ilie Stăncioiu, în muchiuliţa de la capu locului, de aici în Valea Bârzănii, pe vale în sus până în Gura Cheişorii, vârful Bucurului la capu poienii Căşărie de din sus; de aici drept în drumul Ocî, poiana cu nisipu.

IV) Suhatul ne va fi recunoscut compus din poienile acestea: Priporul, Tomancu, Corbu, Chiceralele, Arinişul, Tărnicioara, Gruiul lui Stroe, Predoaia, Pleşile şi Runcu şi orice este şi poieni din pădure, păşunate până acum, preţuindu-se acest Suhat astfel compus; cu lei noi opt sute Nr.=800 pe fiecare an; sau se băgau de moş câte şaisprezece boi pe fiecare an.

V) Pentru lemnele de foc şi altele, moşnenii vor plăti de fiecare casă câte lei noi cinci pe fiecare an; iar lăturaşii cărora li s-au dat dramuri de la moşul Bucşănescu vor plăti la casă câte 10 lei noi pe fiecare an, scăzându-se fiecare cu dreptul ce va avea, asemenea cumpărătorii pană la zece dramuri vor avea tot acel drept cu lăturaşii; care lăturaşi vor parte în pădure vor plăti câte 10 lei noi pe an de fiecare casă pentru lemne de foc; iar pentru altele trebuie a se vor învoi.

Pentru lemn de case şi alte încăperi vor plăti de fiecare moşnean câte douăzeci lei noi. Banii ce se vor împlini după izlazu, pădure şi suhat se vor împărţi pe zece moşi arătaţi mai jos.

VI) Orice cumpărători din izlaz, suhat şi pădure se va scădea de la vânzători şi adăuga la cumpărători, după reducerea moşilor de acum, jos arătaţi; iar cei cu locuri înfundate cumpărate cu zapise vor ţinea în seamă la vite cum se va găsi de cuvinţă, iar care vor mai voi pun pruni pe ele.

VII) Ogrăzile cu pruni tineri pe ele din cuprinsul izlazului pană la darea prunilor pe rod vor sta închise, care de aici înainte vor rămânea ca izlaz; care când se va simţi trebuinţe de reparaţie la o zi să fim a le repara.

VIII) Când se va face jirul în pădure, vom plăti de fiecare moşnean la perechea de râmători câte un leu nou pe an, iar străinii şi cu lăturaşii vor plăti câte doi lei de pereche; banii se vor împărţi tot pe zece moşi.

IX) Orice curături şi curăţituri înăuntru izlazului, suhatului şi pădurii sau pe marginea lor se vor rupe ne mai fiind nimeni slobozi a mai face altele asemenea, posedând fiecare numai livezile ce le-au avut din vechime.

X)Numărătoarea vitelor se va face după ridicarea lor la munte şi suhat, a celor rămase în izlaz.

Achitarea de plăţi va fi până la 1 Decembrie al fiecărui an. Cumpărătorii şi zestraşii din alte cătune nu vor fi îngăduiţi a transporta lemne din pădure de foc şi altele, decât numai pe drumurile comunale, iar nicicum prin livezi.

XI) Noi şi urmaşii noştri suntem popriţi de a vinde proprietatea altor străini decât fraţi la fraţi, preunaşi la preunaşi şi neam la neam cu preţul ce ne vom învoi.

XII) Învoirea cu Nr. 30 din 1849 făcută prin Onor Tribunalul de Argeş, rămâne valabilă numai în ceea ce priveşte moşnenii în Nr. 13 în munte anulându-se celelalte dispoziţiuni.

XIII) Venitul târgului ce se dă în arendă pe fiecare an cu licitaţie în comun tot ca din moştenire cu şetre cu tot; jumătate din preţ se va lua de cei cu şetrele şi cu bolţi; jumătate se va împărţi pe zece moşi deja menbţionaţi, şetrele străinilor rămân pe seama proprietăţii, ne mai fiind îngăduinţă la acei străini la a mai face altele.

XIV) Pentru vitele străine sau de negoţ adunate la locuitorii din comună, prin socoteală de plată, nu vor fi îngăduite în comună, feri socoteala de plată, nu vor fi îngăduiţi cine trebuie impuse la plată cum se va chibzui de moşneni.

XV) Iscându-se judecata asupra hotărârilor, cheltuielile se vor face pe numărul de zece moşi.

XVI) Pentru ţinerea socotelilor şi veniturilor, se va constitui „delegaţiune” de opt moşneni de fiecare neam câte unul, care va forma un tablou cu toate dramurile ce avem fiecare în izlaz, pădure şi suhat; cu obligaţiunea a ţine o contabilitate exactă.

XVII) Numărul moşilor este de zece, adică: Trei moşi – moşnenii Popeşti; un moş şi jumătate – moşnenii Bolovăneşti; un moş şi jumătate – moşnenii Cizmari – Gurbăţeşti; un moş – moşnenii Lungeşti; un moş – moşnenii Cârstoi – Mărdăleşti; un moş – moşnenii Stăncioi; o jumătate de moş – moşnenii Vătăşeşti; o jumătate de moş – moşnenii Vârvoreşti.

Acest act de pace stinge acţiunea litigioasă dintre noi în mod irevocabil şi definitiv, care se va putea investi cu formele executorie fără o punere în interzicere prealabilă”.]

Făcută în dublu exemplar.

1879, octombrie, 24.

(S.S.) Ioniţă Răducanu – Rouă (iscăleşte cu litere chirilice).

(S.S.) Ghiţă Lungu (iscăleşte cu litere chirilice).

(S.S.) Pr. Gh. Popescu – Vladu.

(S.S.) N. Mărcoiu (iscăleşte cu litere chirilice).

(S.S.) Ioniţă Călinoiu.

(S.S.) Adrian Tudorică.

(S.S.) Tudor Popa Bucur.

(S.S.) Ghiţă Şerban Mardale.

Pacea încheiată între moşneni prin actul de pace din 24 octombrie 1879, n-a durat mult, conflictul ivindu-se din nou.

Încercările de pace făcute prin întrunirile moşnenilor, desfăşurate în localul Primăriei Titeşti, au dus la formularea (încheierea) următorului angajament:

Angajament

„ Astăzi 1 iulie anul una mie opt sute nouăzeci şi unu (1891). Subsemnaţii moşneni ai satului Titeşti din Plaiul Loviştei – Jud. Argeş. Văzând că din izlazul satului, pentru păşunatul vitelor, s-au făcut mari coprinderi de unii prin închisori, curăţeli din pădure şi păşunări în neregulă, atât la izlazul comunii şi la Suhat; băgând unii vite peste drepturi şi tăindu-se pădurea fără nici o regulă; aşa că peste puţin vom rămâne fără pădure, suhat şi izlaz, prin coprinderi etc.

Osebit că o judecată urmată între noi în anii trecuţi tot pentru acest pământ în devălmăşie care s-au cheltuit mulţi bani şi fără nici un folos; şi ca să curmăm odată toate neînţelegerile dintre noi şi ca drepturile ce avem să nu i se piardă; ne-am întrunit astăzi în localul primăriei comunii noastre Titeşti, toţi oamenii moşneni care înţelegem cauzele hotarului, am discutat modul remedierii răului; şi am decis în unanimitate împărţirea acestui pământ în modul următor:

1) Toată pădurea şi Suhatul se face fâşii de jos în sus la muchia despre spineni, la răsărit, începând cu drepturile moşnenilor de Submlacă, din hotarul boişorenilor şi mergând astfel treptat cu toţi moşnenii, terminând cu moşnenii de la Gura Dosului lângă părţile celor străini ce au cumpărători din moşul Bucşănescu lângă hotarul spinenilor la miazăzi.

2) Izlazul de asemenea se va împărţi tot în asemenea mod, începând tot cu moşnenii de Submlacă, de la hotarul Bratoveştilor şi Bumbuieştilor, urmând treptat cu ceilalţi moşneni ce vin mai apropiaţi de partea locului până se termină la hotarul despre livezile Bersicioiului unde vin moşnenii de la Gura – Dosului; şi cu felul acesta împărţeala este comodă împăcându-se interesele moşnenilor, astfel că partea fiecărui moşnean îi vine în apropierea domiciliului lui, având fiecare înlesnirea păşunării vitelor de orice fel şi putând aş transporta lemnele din pădurea sa cu înlesnire şi aş supraveghea chiar părţile îndeaproape pentru a nu i se călca.

3) Dreptul adăpării vitelor şi al transportului lemnelor între noi moşnenii peste orice parte a hotarului şi-n orice timp al anului este absolut liber fără însă a se aduce stricăciune proprietăţii prin păşune.

4) Toate cuprinderile făcute de moşneni prin pădure,suhat şi izlaz se vor desfinţa şi măsura în împărţire la trupurile lor respective.

5) Plantaţiunile formate în cuprinderile de izlaz i se va ţinea în seamă din dreptul său şi fiecărui moşnean care voeşte.

6) Împărţirea pădurii, suhatului şi izlazului se va face între toţi moşnenii pe suma de doisprezece moşi din care doi şi jumătate – moşnenii Popeşti, doi moşi neamul Cizmarilor – Gurbăţeşti, doi moşi neamul Bolovăneştilor, un moş neamul Lungeştilor, un moş neamul Cârstoilor – Mardaleşti, un moş neamul Vătăşeştilor, unu şi jumătate moş neamul Stăncioilor, o jumătate moş neamul Vârvoreştilor, şi o jumătate moş partea de cumpărătoare de la Bucşănescu.

7) Toate cumpărătorile cu acte recunoscute: din pădure, suhat şi izlaz, în dramuri se vor socoti două dramuri unu, trăgând cumpărătorul în partea sa din dreptul vânzătorului.

8) Nici un act pe locuri din trupul pădurii, suhatului şi izlazului nu se vor considera, deoarece în vechime tot acest pământ a fost împărţit şi păstrează actele, iar cei mai mulţi după vremuri le-au repus, însă drepturile moşnenilor se regulează după moşii prevăzuţi la articolul 6, de mai sus, peste toate aceste trupuri de pământ.

9) Îndată după semnarea acestui angajament în majoritate de drepturi, se vor lua dispoziţiuni pentru angajarea unor oameni însărcinaţi a măsura acest pământ în devălmăşie şi de a da fiecăruia moşnean dreptul său.

10) Măsurătoarea va începe chiar în anul curent şi se va urma fără întrerupere până la terminare, începând mai întâi cu desgrădirea izlazului, apoi cu a pădurii şi suhatului, apoi se va face socoteala câte hectare sau pogoane se găsesc în fiecare trupă şi divizată pe moşii de la art. 6, se va începe în urmă repartizarea pe drepturile fiecăruia şi alegerea pe teren a părţilor după cum se va găsi de cuvinţă în o bucată sau două sau trei din aceste trupuri.

11) Intrarea în posesiune individuală pe partea sa va fi, îndată ce i se va alege, şi păşunarea izlazului cu vitele va fi în comparaţie cu dreptul de hotar sau pogoane, la neunire nu pot păşuna unii drepturile celorlalţi neînvoiţi; şi semnele de hotară ale părţilor vor fi neatacabile pentru totdeauna, având voie absolută fiecare aş închide dreptul său ori a-l arenda altor persoane, dispuind va voi de dreptul său.

12) Şetrele din bâlci, din Mlacă se vor răscumpăra de moşneni din venitul pământului, şi rămânea venitul de aici înainte în folosul tuturor moşnenilor pe drepturile regulate la Articolul 6, sau forma altele din nou fie dinjos de şosea sau tot acolo, lăsându-i-se o zonă de teren în jur, cât i se va crede necesar, care nu intră în împărţirea nimănui individual.

13) Plata măsurătorii va fi în comparaţie cu dreptul fiecăruia ori în bani ori într-o bucată de pământ, după învoirea ce se va face.

Pentru care noi am luat acest angajament între noi, ca să lucrăm în acest sens din toate puterile noastre la realizarea lui, fie prin judecată contra celor care nu vor dreptatea, fie prin învoire la faţa locului sau măsurătoare pe teren spre asigurarea dreptului fiecărui moşnean.

Ne mai legăm între noi pe conştiinţă şi pe frica lui Dumnezeu, că oricine dintre cei semnaţi în acest angajament nu va lucra din toată inima la realizarea acestui scop, să fie tras în judecată şi condamnat a plăti celorlalţi orice muncă depusă şi cheltuieli urmate sau angajate ori urmare cu păşunea pa alte drepturi de cele cuprinse în prezentul angajament.

Toate aceste dispoziţiuni vor fi executorii fără judecată, somaţiune sau punere în întârziere îndată după semnalarea şi data acestui angajament, considerându-se ca un act autentic sub semnătura privată (Art. 1176 din Codul Civil), bun şi aprobat din partene.

Pentru care am format acest subscris de noi propriu. Iar pentru cei care nu ştiu carte se vor adresa Onor Primăriei locale printr-o suplică, că aderă toţi la acest angajament întrutotul ce priveşte dispoziţiunile de mai sus, rămânând ca d-l primar respectiv să ne comunice printr-o adresă oficială cererea comoştenitorilor noştri.

Terminat astăzi opt iulie 1891, după mai multe întruniri făcute tot în localul Primăriei. (Conform cu originalul, se atestă de noi cei iscăliţi)”.

(S.S.) Ioniţă Lungu (S.S.) Th. Adrianul (S.S.)R. N. Gurbăţu

(S.S.) P. Achimescu (S.S.)M. Anghelescu (S.S.)Pr. Gh. Popescu-Vladu

(S.S.) Mih. Rouă (S.S.) Gh. Gh. Teleabă (S.S.)N. Mărcoiu.

(S.S.) Niculaie Lungu

– II –

Cele înscrise în „Angajament” nu s-au putut aplica. Au fost necesare alte măsuri şi chiar acţiuni judecătoreşti intentate celor ce abuzau, din partea obştii, pentru a se curma unele din acestea.

Din judecăţile anterioare, cu ocazia dezbaterii proceselor, au fost prezentaţi şi capii gospodăriilor care făceau parte din acelaşi neam. Îi prezentăm pe aceştia, din acţiunea intentată celor care abuzau, din anul 1877:

Moşnenii Vătăşeşti: Pr. Gh. Popescu – Vladu, Ion Ungureanu, Ion Calapancea, Toader Pătraşcu, Nicolae Diaconu, Ion Ion Deaconu, Toma Vătăşescu, Simion Sădeanu, Şerban Andrei, Niţă Pătru, Ion Niţă Pătru, George Deaconu, Stanciu Deaconu, Uţa Tomi, Fedrea Bucur Toma, Nicolae Andrei, Tudor Bărăgan.

Moşnenii Vârvoreşti: Tudose Vârvoră, Simion Bolovan, Ion Vârvoră, G. G. Vârvoră.

Moşnenii Cârstoi – Mardaleşti: Tudor Popa Bucur, Mitu Stanca, Ion Mohanu, Tudose Mohanu, Taiche Mohanu, George Taiche, Ghiţă Mardale, Iosifu Mardale, Precup Bolovan, Stanciu Sima, Ion Coldanu, George Caşcăvală, Mitu Mardale.

Moşnenii Cismari – Gurbăţeşti: Ion Neamţu, Mituţ Richiţeanu, Florea Vlădescu (Vlăduţ), Nicolae Solomon, Martin Şt. Solomon, Ileana Polecara, Ion Boştinaru, George Ion Neamţu, (S.S.) indescifrabil, Tălaiche Chiţoran, (S.S.) indescifrabil, N. N. Radu, Niţă Gurbăţu, Iuana Niculae, Mitu Călinoiu, Ioniţă Călinoiu.

Moşnenii Bolovăneşti: Nicolae Popa, (S.S.) indescifrabil, Oprea Iorga, Matei Bejleagă, George Bejleagă, Leftăraiche Mărcoi, Ioniţă Mărcoi, N. Mărcoiu, Dima Dogăraru, Vasile Ene, Ilie Şuteanu.

Moşnenii Stăncioi: Nicolae Ilie, Ghiţă Baciu, Casa popii Ghiţă, George Duţă Slabu, Mitu Catalinoiu, Mihai Chiţoran, Ion Racoviţeanu, Mitu Chioveanu, Marin Enaiche, Ion Licsăndroi, Ghiţă Martin Deaconu.

Din com. Titeşti – Plaiul Loviştii – Jud. Argeş, 1877, august, 16. Nr. 7023. La Tribunalul Argeş a trimite dosarul Nr. 2345.

Din actul de pace intervenit între moşneni la data de 24 octombrie 1879, autentificat în conformitate cu Art. 1171 din Codul Civil, de la punctul al-VII-lea aflăm că în raport cu drepturile pe care le posedă fiecare moşnean în izlazul satului, se permite a se planta pruni, cu condiţia ca, după ce pomii au crescut, împrejurimile să fie desfăcute şi terenul astfel plantat să rămână păşunabil, iar fiecare proprietar să-şi culeagă numai fructele.

Nici acest înscris nu s-a respectat şi astfel aceste terenuri au rămas definitiv închise, devenind proprietăţi particulare. În acest fel au fost „cuprinse” din trupul izlazului cca. 60 ha teren.

Cel mai mult s-a „coprins” în punctul Gura – Dosului. De atunci aceste terenuri au căpătat denumirea de „Curături” sau „Curătura”.

La punctul al-IX-lea din acelaşi act de pace se prevede a se strica de către membrii obştii împrejmuirile efectuate de abuzivi. Primăvara după ce se semănau culturile, se proceda la ruperea împrejmuirilor făcute, în prezenţa autorităţilor comunale şi totodată se aduceau cirezile de vite ca să pască în terenurile care fuseseră cotropite din corpul păşunii. Aceste măsuri generau de cele mai multe ori litigii rezolvate pe cale judecătorească. Amintim în acest sens Dosarul nr. 178/1896, al Judecătoriei de Ocol Curtea de Argeş.

Domnule Judecător

„ Subsemnaţii locuitori din Com. Titeşti, Plaiul Loviştea, Jud. Argeş, chem în judecată pe ceata moşnenilor din Titeşti, domiciliaţi tot în această comună, după lista nominală trecută pe contrapagina acestei reclamaţiuni care în ziua de 16 Iunie a.c. cu violenţă ne-a tulburat exercetul posesiunii livezilor noastre de fâneţe numite „Calea Morii” şi „Sâlele” din hotarul acestei comune, rupând gardurile ce le preşmuia. Şi introducând vitele de ne-au păscut fâneaţa. Şi vă rugăm a o cita spre înfăţişare şi face condamnată a ne lăsa liberă şi nestrămutată posesunea acestor livezi pe locurile pe unde am avut şi avem gardurile care le împreşmuiesc osebit timbre şi spese.

Pentru pagubele constatate ne reservăm dreptul a face osebita acţiune.

Alăturăm şi o copie dupe această acţiune care se va comunica Cetei moşnenilor odată cu cetăţeaua.”

Cu stimă,

(S.S.) Gh. Popescu, (S.S.) M. Anghelescu, (S.S.) I. Anghelescu, toţi din Comuna Titeşti, Plaiul Loviştei.

D-sale D-lui Jude al Ocol C.de Argeş.

Listă cu numele moşnenilor din Titeşti care

compun Ceata despre care se vorbeşte în acţiunea de faţă:

Andrei Popescu Ion Ilie Petrescu Ispas Feţeanu

Matei Dogaru Ioniţă R. Popescu Ion N. Pătru

Gheorghe Tache Ion Ţarcă Ghe. I. Mărcoiu

Nicolae N.Radu Grigore Pătraşcu Ioniţă M. Mardale

Niţă Mărcoiu Gh. Deaconu Lae N. Popa

Ioniţă Lungu Andrei Menchiu Ştefan Teleabă

Gh. Teleabă Maria N. Dorea Iorga Bolovan

Martin Chiţoran I. Mărcoiu Matei Porojan

Mitu Chioveanu N. I. Mărcoiu Gh. Andeanu

Gh. Ceapă Pr. Gh. Popescu Gh. I. Călinoiu

Pătru Lupu Pătru Achimescu N. Mărcoiu

Matei Beşleagă Ghiţă Băciulete Ion Popa Bucur

Florea N. Bărăgan Precup Bolovan Gh. Ionescu

Mitu Mardale Nicolae Burlacu Ion Deaconu

Nicolae N. Mărcoiu Lae N. N. Radu Floarea V. Neacşa

Ion I. Popa Ioniţă Călinoiu Martin Bărăgan

Gh. Vârvoră Mihai R. Popescu M. Lungu

Gh. Dogaru Radu Popescu C. N. Pătru

Semeon Sădeanu Ghiţă Diaconu Ghiţă Martinoiu

Şerban Andrei Ion Calapancea Iosif Mardale

Nae Mardale Ioniţă Ceapă Gh. N. Popa

Procesul a durat aproape doi ani, câştigul fiind de partea sătenilor, în număr de 65 (şaizeci şi cinci), care, punând „mână de la mână”, susţin judecata prin delegaţi aleşi dintre ei.

Prezentăm „Cartea de judecată” care rămâne importantă nu numai prin faptul că dezvăluie dârzenia cu care „ceata sătenilor” a ştiut să-şi apere cauza, ci şi prin faptul că aflăm numele majorităţii capilor de gospodărie din sat, la sfârşitul veacului al-XIX-lea.

Judecătoria Ocolului Curtea de Argeş

Carte de Judecată No. 12

Şedinţa din 8 Ianuarie 1898

„ La ordine cercetarea opoziţiei făcută de Ceata moşnenilor Obştei Titeşti contra Cărţii de judecată cu No. 1238/96 a acestei Judecătorii.

Prezinte părţile însă reclamanţii asistaţi de apărătorii D-lui G.Greculescu şi Seb. T. Niculescu iar defendarii prin D-l avocat N.G.Mărcescu în baza procurii autentific. la No. 1020/97 de Primăria Titeşti.

Procedura completă – opoziţia în termen.

S-a dat cuvântul reclamanţilor care dupe ce dovedi raportul juridic dintre fiecare din reclamanţi şi fiecare din locurile din litigiu, ceru admiterea acţiunei cu speze pe baza depoziţiei martorilor ascultaţi la cercetarea locală.

S-a dat cuvântul defondatorilor şi D-lui Mărăscu din partea lor obiectă că depoziţiile martorilor sunt atât de confuze încât nu se poate pune nici un temei pe ele.

Ceru respingerea acţiunei şi spese.

S-a propus pacea pârâţilor şi n-a izbutit.

Judecata

Având în vedere actele exhibate de părţi şi depoziţiile martorilor ascultaţi la ambele cercetări locale.

Având în vedere că toate aceste depoziţii de martori sunt absolut confuze, se contrazic una pe alta aşa încât nu rezultă absolut nimic cert din ele pentru ca judecata să-şi poată face convingerea că acţiunea reclamanţilor este fondată.

Având în vedere că reclamanţii, afară de proba testimonială, nu au mai administrat nici o altă probă cu care să poată dovedi că acţiunea lor este fondată.

Că astfel fiind acţiunea reclamanţilor este nefondată şi cată a fi respinsă ca atare. Pentru aceste motive În numele legii

Hotărăscu

Admite opoziţia făcută de Ceata moşnenilor Titeşti contra Cărţii de Judecată cu No. 1238/96 a acestei Judecătorii pe care o anulează în totul şi în consecinţă respinge ca nefondată acţiunea făcută de Mieilă Anghelescu, I. Anghelescu şi Gh. Popescu contra menţionatei obşti pe care o apără de orice pretenţiune.

Condamnă pe reclamanţi să plătească defenderii şi 50 lei spese.

Cu apel: Dată şi citită în şedinţă publică azi 8 Ianuarie 1898.

Jude,

(S.S.) Ştefănescu

Judecata nu se termină pentru că reclamanţii fac apel, care se judecă la data de 13 Iunie 1900.

Tribunalul Distr. Argeş

Sentinţă civilă No. 841

Audienţă din 13 Decembrie 1900 No. 14143.

„ Preşedenţia D-lui N.Dumitrescu, Preşedintele Presinte D-l Pompiliu Vlădescu, suplinintele:

Astăzi fiind la ordinea zilei judecata apelului făcut de M. Angelescu, G. Popescu, şi Ion Angelescu, contra cetei de judecată la No. 12/898 a Judeţului Argeş.

La apel s-au prezentat apelanţii asistaţi de avocat D-l C. Vasilescu şi dintre moşneni s-au prezentat D-nii Ioniţă Călinoiu, Gh. N. Popescu şi Răducu Gurbăţ asistaţi de avocat D-l Ion I. Purcăreanu, procedura completă.

Apelul fiind în termen, s-a cetit lucrările existente în cauză.

D-l Purcăreanu, avocatul intimaţilor, susţin că din lucrările existente în Dosarul judecătoriei de pace, rezultă o neregularitate de acţiune din punctul de vedere al raportului juridic dintre reclamanţi şi locurile în litigiu şi deci fiind două călcări deosebite, urma a se face Două acţiuni separate căci din depunerile martorilor audiaţi rezultă că numai G. Popescu a posedat livadia „Calea-Morii” şi Angeleştii livadia din „Sâle”- cerând admiterea incidentului şi respingerea acţiunei ca neregulat făcută, mai ales că prin acţiune nu se arată limitele imobilului.

D-l Teodorescu din partea apelanţilor susţin că dupe articolul 111 din procedura civilă, incidemtul este tardiv de orice urma să fie ridicat mai înainte de orice apărare în fond, în fapt nu se constată că clienţii săi posedă separat,cerând respingerea incidentului.

D-l Vasilescu, din partea apelanţilor susţin că în ce priveşte cel de-al doilea incident, de asemenea este nefundat, deorece de fapt clienţii săi posedă în indiviziune şi imobilele sunt închise, cu gard, cerând respingerea incidentului.

Tribunalul

Asupra incidentului ridicat de intimaţi prin avocatul lor asupra neregularităţii acţiunei.

Având în vedere că apelanţii opun intimaţilor tardivitatea incidentului întrucât s-a discutat fondul.

Având în vedere că excepţiunile de neregularitatea acţiunei sunt peremtorii de fond şi se pot ridica în orice stare a procesului.

Având în vedere că apelul fiind devolutiv de instanţă, chiar în teorie contrarie, acest incident nu este tardiv.

Având în vedere că din depunerile martorilor audiaţi cu ocasiunea cercetărilor locale, se constată că numai G.Popescu a posedat livadia „Calea – Morii” şi Angeleştii livadia din „Sâle”.

Că deşi este unul şi acelaşi defendor totuşi fiind două călcări deosebite urma a se face două acţiuni distincte.

Că astfel fiind acţiunea este neregulat făcută şi ca atare Tribunalul urmează a o respinge.

Pentru aceste motive redactate de D-l Preşedinte

În virtutea legei

Hotărăşte.

Admite incidentul ridicat de intimaţi şi respinge apelul făcut de M. Angelescu, G. Popescu şi Ion Angelescu, contra cărţii de judecată No. 12/898 a judeţul ocolului Argeş cum şi acţiunea intentată ca neregulat făcută.

Sentinţa se pronunţă cu drept de recurs în termen de trei luni, conform legii.

Dată şi citită în şedinţă publică azi 13 Decembrie Piteşti”.

(S.S.) N. Dumitrescu (S.S.) P. Vlădescu

Apariţia Codului Silvic, în anul 1910, consfinţeşte (legalizează) drepturile fiecărui acţionar, conform tabelei obştii întocmite pentru fiecare imobil, de către Ghiţă Lungu.

În conformitate cu art. 29-30 din Codul Silvic, în prezenţa unui magistrat sosit în comună, s-au formulat aşezăminte (statute de funcţionare) pentru fiecare imobil în parte.

În aceste aşezăminte s-au fixat reguli de exploatare şi folosire a păşunii de către colectivităţile de oameni, numiţi membrii acţionari, cu drepturi în imobilele respective, care alcătuiau obştea de moşneni, devenită de acum persoană juridică, cu buget propriu de venituri şi cheltuieli, iar drepturile rămâneau indivize şi folosite în comun (devălmăşie).

Aşezămintele erau întocmite pentru fiecare imobil în parte, chiar dacă aceste imobile aparţineau aceleiaşi obşti.

Aşezământul imobilului „Izlazul Satului”, cu 264 codevălmaşi şi 9719 dramuri (drepturi indivize), a fost întocmit la Judecătoria Şuici, la 21 iulie 1921.

Aşezământul este întocmit conform Codului Silvic din anul 1910, pe punctele înscrise în „Actul de pace” încheiat între moşneni în anul 1876, cu următoarele prevederi:

I) Pentru păşunea izlazului, moşnenii vor plăti de vită mare-câte un leu, de râmători-50 (cincizeci) bani, vitele mărunte-cinci una mare, mânzaţii-doi unu mare, viţeii, purceii, mânjii până la un an rămân opriţi de plăţi.

Letăraşii domiciliaţi în comună, fără parte de izlaz şi livezi, vor plăti de vită mare-trei franci, de râmători-doi franci, vite mărunte-cinci, una mare.

II) Izlazul se va recunoaşte după punctele stabilite în anul 1876.

III) Ogrăzile cu pruni tineri, din cuprinsul izlazului, până la darea acestora pe rod, vor sta închise, iar de aici înainte vor rămânea ca izlaz. Când se va simţi trebuinţe de reparaţie, la gard, la o zi să fim a le repara.

Sunt iscăliţi un număr de 8 moşneni, delegaţi ai obştii.

Aşezământul întocmit pentru imobilul „Suhatul – Pădurea”, la data de 11 aprilie 1915, a fost redactat conform art. 38 din C. S. şi autentificat de Judecătoria Ocolului Rural Şuici – Judeţul Argeş.

Codevălmaşii au ales ca administratori pe: T. Adrian, M. Rouă, M. Lungu, M. Anghelescu şi Petre Lupu.

În aşezământ sunt prevăzute reguli de administrare clare, care se puteau schimba numai în conformitate cu art. 42, din Codul Silvic, iar conform art. 46 din acelaşi cod silvic, hotărârile rămân valabile pentru toţi membrii obştii, indiferent de dreptul pe care-l deţin.

Aşezământul imobilului „Suhat – Pădure”, a fost întocmit pentru un număr de 219 codevălmaşi, care deţineau, în comun 9895 dramuri.

Aşezământul imobilului „Titescu” cu 176 codevălmaşi şi 8033 dramuri(Drepturi indivize), a fost întocmit la data de 19 martie 1915. Este redactat de Al.Georgescu – învăţător în Comuna Titeşti – Argeş şi autentificat la Judecătoria Ocolului Rural Şuici, la No. 52, din 19 martie 1915.

Codevălmaşii au ales ca administratori pe: Mihail Dorea Lungu, Ion Fl. Vlădescu (ambii bunici ai autorului) şi Alexandru Georgescu.

Aşezământul a fost întocmit în baza Codului Silvic din 1910.

În aşezămintele întocmite pentru fiecare imobil, alături de regulile de exploatare şi administrare a păşunii, au fost prevăzute reguli de administrare a pădurii din aceste imobile, menţionându-se că toate tăierile de arbori se vor efectua în regim silvic.

Acest mod de administrare, cu aşezământ întocmit pentru fiecare imobil în parte, respectându-se specificul fiecărui imobil, cu adunările generale ordinare şi extraordinare ţinute pentru fiecare imobil în parte, s-a păstrat până-n anul 1958, anul desfiinţării obştii.

S-a procedat astfel, pentru că nu toţi sătenii aveau drepturi în fiecare imobil.

După anul 1922, cele trei imobile care alcătuiesc proprietatea obştii: Izlazul Satului, Suhatul-Pădurea şi Muntele Titescu, sunt administrate de un singur Consiliu de administraţie, eliminându-se în acest fel suprapunerea de responsabilităţi în cadrul aceleiaşi obşti. Consiliul de Administraţie, în schimb, respecta specificul fiecărui imobil ţinând adunările generale tot separat, împărţind venitul realizat pe imobil fiecărui membru acţionar din obşte, în raport cu drepturile deţinute.

Mandatarii obştii sau membrii Consiliului de Administraţie erau aleşi pe o perioadă de cinci ani. În fiecare an se ţineau adunările ordinare, în prima duminică a lunii februarie, prilej cu care se făcea analiza muncii prestată pe perioada raportată şi înlocuirea mandatarilor care au arătat pasivitate în muncă. Membrii Comisiei de Cenzori erau aleşi din 2 în 2 ani.

După anul 1922, mandatarii care au reprezentat obştea au fost: Mieilă I. Călinoiu, Ion Miroiu, Ion Feţeanu, Mihai R. Popescu şi Neagoe Gh. Lungu. Ei şi-au îndeplinit munca cu multă seriozitate, fapt pentru care au fost realeşi.

Între anii 1930 – 1940, obştea a fost administrată de acelaşi Consiliu de Administraţie compus din domnii: Mihail Gh. Popescu, Nicolaie I. Vlădescu (tatăl autorului), Mihai C. Pătru, Dinu Mărcoiu şi Mihail I. Călinoiu.

Situaţia juridică şi administrativă a obştii de moşneni era cercetată şi controlată de Ministerul Agriculturii şi Domeniilor şi de controlori din cadrul Ocolului Silvic al Jud. Argeş, cu multă severitate şi competenţă.

Amintim în acest sens pe inspectorul Octavian Sachelarie şi brigadierul silvic Ioan Negrea, care, cu ocazia inspecţiilor întreprinse, încheiau procese-verbale în care erau prevăzute amenzi drastice pentru cele mai mărunte lipsuri în administrare.

Inspectorii făceau nu numai controlul, ci şi îndrumarea activităţii obştii.

Păşunea Pleş

Înţărcătoarea din punctul „Pleş”, a fost anterior loc de fâneţe, aşa după cum Tărnicioara şi Tărurea fuseseră locuri arabile. Pleşul aparţinea numai unor locuitori din sat.

Prezentăm în acest sens un act de cumpărare, aşa cum există şi altele:

„Adică eu Tudosie sin Martin al popi Radu ot Boişoara dimpreună cu văru-meu Florea atam, datam, încredinţat zapisul nostru în mâinile sfinţiei sale părintelui Popa Barbu ot Titeşti precum să se ştie că i-am vândut partea noastră din Pleşi. Aşişderea şi eu Dumitru Vârvoră dimpreună cu nepotu-meu Martin sin Tudosie Vârvoră ot Titeşti am vândut şi noi partea noastră tot din Pleşi, fiind tot o moşie, şi o am vândut de a noastră Bunăvoire nesiliţi de nimeni însă în talere 24 adică douăzeci şi patru şi dintraceşti bani ce scrie mai sus sau luat toţi şi o am vândut ohamnică sfinţiei sale şi copiilor sfinţiei sale cât Dumnezeu îi va da.

Şi când s au făcut acest zapis au fost şi oameni martori care mai jos se vor iscăli şi au pus şi degetele în loc de pecetie ca să se creadă.

(S.S.) Tudosie sin Martin vânzător ot Boişoara împreună cu fraţii mei şi taleri un i am dat parte frăti meu Oprea fiindcă am fost furat nişte bani de la Florea Voicului.

(S.S.) Florea sin Niţu Popa am vândut

(S.S.) Marin sin Tudosie Vârvoră am vândut

(S.S.) Sandu sin Voinea ot Titeşti – martor

(S.S.) Şerban Şutoiu – martor

(S.S.) Oprea Cârstoiu – martor.

Şi acea livadie se hotărăşte cu a Cizmarilor pe rovină cu Pietrile şi dinspre soare răsare merge până în piscul ascuţit şi dinspre miază-noapte merge până în fagii cu faţa şi am scris eu Diaconu Duminică cu zisa acestor vânzători şi dintraceşti 24 ce se zice în zapis au fost luaţi talere 14 adică paisprezece. De se vor putea învoi amândoi părintele Popa Barbu cu … ca să primească aceşti … până în sorocu ce scrie în zapisu iar noi vânzătorii să nu avem nici o supărare,că noi am vândut stătut aceşti numiţi mai sus Popi Barbului pentru să îşi pomenească moşii noştri spre părinţii noştri fiindcă aşa au făcut şi pomenile”.

Aprilie, 22, 7159 (1651).

– II –

Suprafaţa imobilului a fost calculată pentru fiecare moştenitor şi, neexistând unităţi pentru suprafaţă, a fost socotită pe număr de boi, în dreptul fiecărui proprietar, după cum urmează:

Tabelul celor ce compun Obştea moşnenilor devălmaşi

din Com. Titeşti – Jud. Argeş, care stăpânesc în devălmăşie imobilul

„Pleşile” situat în Comuna Titeşti.

1)Ilinca Ghe. Popescu (Cucoianu) – drept de 2 boi.
2)Dinu M. Rouă – drept de 2 boi.
3)Ghe.Popescu –- drept de 3 boi.
4)Petre I. Rouă – drept de 1 bou.
5)Ioniţă Rouă – drept de 1 bou.
6)Mieilă Dorea – drept de 3 boi.
7)Moşt. I.I.- drept de 1 bou.
8)Moşt. Ghiţă Gurbăţ – drept de 2 boi.
9)Ioniţă Că- drept de 3 boi.

10) Moşt. Nicolae Radu – drept de 1 bou.

11)Ion Florea Vlă- drept de 3 boi.
12)Casa Ghe.- drept de 2 boi.
13)Alexandru- drept de 2 boi.
14)Moşt.Mitu- drept de 2 boi.
15)Moşt. N. – drept de 6 boi.
16)M.- drept de 1 bou.
17)Ghe. I.- drept de 2 boi.
18)Moşt.N.D.- drept de 1 bou.
19)Ghe.- drept de 1 bou.
20)Casa I.- drept de 7 boi.

Preşedintele comisiei – (S.S.) indescifrabil.

Judecător (S.S.) Tr. Constantinescu.

Membru (S.S.) indescifrabil

Administratorul Plăşii (S.S.) M.G.Păunescu

Secretar (S.S.) p. Georgescu

Transcrisă la grefa Tribunalului Argeş – secţia I, la nr. 6242 din anul 1914 (Pentru conformitate – Preşedintele Obştii Titeşti (S.S.) P.Rouă).

– II –

Deci locurile de fâneţe din „Pleş”, în întindere de cca. 15 (cincisprezece) hectare, n-au făcut parte din Obştea de Moşneni Titeşti. Proprietarii, împreună cu moştenitorii cărora le-au aparţinut această poiană, au căzut de acord să se constituie în obşte în devălmăşie, conform tabelei de mai sus.

Mai târziu, proprietarii arătaţi mai sus au căzut de acord cu restul sătenilor să includă şi această păşune în obşte, cu condiţia de a introduce la păşune, în fiecare an, numărul de boi, conform tabelei din Pleş, şi acest lucru în plus de drepturile înscrise în numărul de dramuri pe care aceştia îl deţineau în imobilele Suhat, deoarece Pleşul este teren aparte, neconstituit în Obştea Moşnenilor din Titeşti, conform Codului Silvic din anul 1910.

Cu timpul s-a convenit a se face o stână de oi în acest imobil, dar numai pentru oile botoaşe (adică mature): fiecare acţionar din obşte să introducă 2-3 oi, în aşa fel ca numărul lor să nu depăşească 400(patru sute) de oi. Nu se primeau oi străine de sat, decât la 2-3 moşneni din Cucoiu (moşt. Tantana), care depuseseră mărturie pentru hotar.

S-a considerat un număr de 48 de boi – cu doi mai mult decât în tabelă, deoarece au rămas suprafeţe(diferite colţuri din poiană) care în mod corect n-au fost atribuite la nimeni, neavând cum să se împartă.

La fiecare bou trebuiau (puteau) să pască 8 oi, ceea ce duce la un total 384 de oi.

Numărul moştenitorilor crescând, a trebuit ca numărul de 48 de boi să fie transformat în drepturi indivize (dramuri). S-a pornit următorul calcul:

În Suhat, la o pereche de boi erau necesare 100(o sută) drepturi. Deci pentru un bou ereau necesare 50 dramuri.

În tabela obştii, după ce s-a înscris şi păşunea „Pleş”, s-a împărţit pe moştenitori numărul de dramuri. De aceea, în Tabela de drepturi, nu toţi acţionarii din Obştea de Moşneni din Titeşti, apar cu drepturi în Pleş, devenit imobil al acesteia.

Pentru o oaie sunt necesare 5 dramuri, iar la o vită mare care paşte în izlaz, sunt necesare 5 oi, adică 25 dramuri. Numai pentru un bou de jug erau necesare 50 dramuri (dublu ca pentru o vacă din izlaz), adică păşunatul a 10 oi.

Din această cauză, în stâna Pleş pot păşuna un număr maxim de 480 oi (48 boi x 10 oi = 480).

Numărul înscris în tabela obştii, la rubrica ‚,Pleş”, reprezintă dramuri, nu număr de oi ce pot fi introduse. Deci dacă în tabela întocmită pentru Pleş, în anul 1914, figurezi cu un drept de un bou, în această păşune deţii 50 (cincizeci) dramuri în care pot păşuna 10(zece) oi.

Stâna din Pleş era amplasată în muchia imobilului Şesul Pleşului. Până la 29 iunie (Sf.Apostoli), era păşunat de boii de jug. Numai după această dată oile coborau în şes, iar în Tărnicioară, numai după 20 iulie(Sf. Ilie). Până atunci oile păşunau în pădure, către poienile: Baicului, Pleşiţa, Ciungi, întorcându-se prin Runcu.

– II –

Obştea Moşnenilor Titeşti, prin mandatarii săi, angaja, din rândul acţionarilor, pădurari însărcinaţi cu paza şi protecţia pădurii. Amintim pe Ion N.Popa – Bălănoiu, Constantin M. Călinoiu, Dogaru Niculaie, Rouă D.C-tin., Popa Neagoe, iar, mai târziu, Stănescu I.Gheorghe.

În data de 24 august 1947, în prezenţa judecătorului Eliade Mangâru şi a grefierului Aurică Dobrescu, are loc adunarea ordinară a obştii, amânată a doua oară de la 15 august 1947. Membrii acţionari nu s-au prezentat la adunare, pentru că ştiau că li se impunea un nou Consiliu de Administraţie, situaţia creată având un puternic substrat politic.

În final se aleg următorii mandatari: Ioniţă Stănescu, Petre P.Rouă, Constantin D.Rouă, C-tin.M.Călinoiu şi Gh.Gh.Teleabă, iar ca cenzori M.Gh.Popescu şi Gh.N.Popa.

În luna septembrie 1948, din rândul mandatarilor obştii au fost arestaţi, pe criterii politice, următorii: Gh.Gh.Teleabă, C-tin. D.Rouă şi C-tin.M. Călinoiu.

În data de 15 ianuarie 1949, Consiliul de Administraţie al obştii este completat astfel: Tudor Pistol, Ion Feţeanu şi C-tin. Sporiş, în locul lui Gh. Teleabă, C-tin.Călinoiu şi C-tin. D. Rouă, cu menţiunea că propunerea s-a făcut de Organizaţia de bază a Partidului Muncitoresc Român şi a Frontului Popular, prin procesul-verbal No.14 din ianuarie 1949, componenţa fiind următoarea:

1)Ioniţă Stănescu – preşedinte.
2)Tudor Pistol – casier.
3)Constantin Sporiş – secretar.
4)Ion Feţeanu – membru.
5)Petre Rouă – membru.
6)Stănescu Gheorghe – pădurar.

Acest Consiliu de Administraţie a funcţionat neschimbat până la data de 3 aprilie 1957,când, în baza procesului-verbal, procedează la darea în primire. Prezentăm acest proces-verbal:

Proces – Verbal

„Noi, Ioniţă Stănescu şi Petre I. Mărcoiu, astăzi 3 aprilie 1957, vechiul şi noul preşedinte ai Obştii de Moşneni, am procedat la darea scriptelor obştii, după cum urmează:

1)Două registre procese-verbale.
2)Una tabelă de drepturi
3)Un registru bonier.
4)Un dosar cu borderouri privitor la păşunat şi lemne.
5)Un chitanţier vechi din 1948.
6)Un bonier vechi.
7)Una condică de expediţie.
8)Un dosar cu corespondenţa 1935.
9)Un dosar corespondenţă 1939.
10)Un dosar cu procese-verbale cu corespondenţa.
11)Un registru intrare şi ieşire.
12)Un registru bonier 1947.
13)Una tabelă drepturi Muntele Titescu.
14)Una tabelă drepturi.
15)Una Ocolniţă cu Comuna Boişoara.
16)Una Ocolniţă cu satul Cucoiu.
17)Un registru chitanţier.
18)Una Ocolniţă cu satul Spinu.
19)Una tuşieră şi una ştampilă.

Pentru care am încheiat prezentul proces-verbal.

Am predat, Am primit,

(S.S.) Ioniţă Stănescu (S.S.) Petre I. Mărcoiu

– II –

Mandatarii obştii aleşi din rândul celor mai destoinici gospodari ai satului, care deţineau şi drepturi mai multe în imobilele obştii, au vegheat la păstrarea integrităţii hotărniciilor obştii.

Când existau abuzuri din partea unor codevălmaşi care cuprindeau din corpul proprietăţii obştii, erau acţionaţi în judecată. Din această cauză în arhiva obştii există asemenea dosare. Exemplificăm dosarul de judecată al lui Ion Stănescu, din Com. Titeşti, din 14 aprilie 1910, care a cuprins terenul de „Sub Staiştea Mică”, proces câştigat de obşte.

Cu ocazia amenajamentului pădurii, în anul 1948, s-a inclus ca făcând parte din fondul forestier şi perdeaua de pădure din marginea izlazului, ce constituie o zonă ce aparţinea exclusiv izlazului, servind drept zonă de protecţie.

Din cercetările făcute reiese că acest lucru se datorează nepăsării mandatarilor de atunci, ai obştii, care nu au avut grijă să apere hotarul ce delimita teritoriul izlazului de cel al masivului împădurit propriu-zis.

Scuza invocată, că nu au cunoscut hotarele imobilelor ce administrau, nu-i exonerează pe mandatari de articolul 202 din Legea cooperaţiei, cum şi de articolul 40 din Codul Silvic, aflate atunci în vigoare. Cele două articole prevedeau că:

a) „Administratorii sunt solidari şi nelimitaţi răspunzători pentru orice pagubă ar rezulta pentru societate din neglijenţa sau reaua lor credinţă.”

b) „Administratorii sunt răspunzători de orice daune ar rezulta din abaterile lor de la obligaţiunile impuse.”

În acest mod, adică fără prevederi constituţionale sau ale altui act normativ, Obştea de Moşneni Titeşti în mod abuziv a fost deposedată de pădurea care forma proprietatea ei exclusivă, din cele trei imobile: Izlazul Satului, Suhatul-Pădurea, Muntele Titescu.

Prezentăm declaraţia dată în faţa Sfatului Popular Titeşti, a săteanului Dinu N. Mărcoiu, care, în anul 1967, avea etatea de 82 ani, din care reiese hotarul dintre imobilul „Izlazul Satului” şi imobilul „Suhatul – Pădurea” şi din care reiese suprafaţa de păşune împădurită răpită fără drept de Organele Silvice:

Declaraţie

„Subsemnatul Dinu N.Mărcoiu din Comuna Titeşti, Raionul Rm. Vâlcea, Regiunea Argeş, în etate de 82 ani, născut în anul 1886, declar următoarele:

Cunosc hotarul de păşune al izlazului satului Titeşti şi al Suhatului care le-am administrat ca preşedinte al Obştii în timp de 10 ani: de la punctul Gura – Plaiului, merge de-a lungul livezilor Lungeştilor, pe drum până la Gruiu lui Stroie şi merge pe marginea pădurii până la poiana Tărnicioarei, merge linie dreaptă până în poiana Corbului şi poiana Priporului, până-n hotarul cu moşnenii Spineni – Podeni – Com. Perişani.

În acest izlaz se introduceau la păşune un număr de 400 vite mari, plus 300 vite mărunte. Golul izlazului este în întindere de 400 ha, plus circa 100 ha pădure aflată în corpul izlazului care este pe întinderea păşunatului şi s-a cotropit de organele silvice în anul 1948, cu ocazia Amenajamentului pădurii.

Pădurea din izlaz este alcătuită din: arine, fag, mesteacăn şi alte mărunţişuri.

Pentru care am dat prezenta declaraţie şi semnez propriu.”

Constantin Mărcoiu

Se certifică de noi prezenta conform cu originalul

Preşedinte Sfat Popular, Secretar,

(S.S.) Ion Bărăgan (S.S.) P. Ciopei

– II –

Moşii şi strămoşii noştri au păstrat cu sfinţenie hotarul satului, dovedind prin aceasta marea lor iubire faţă de locul natal, de pământul scump al patriei.

Pentru stabilirea punctelor de hotar, care sunt respectate până-n zilele noastre, au purtat mai multe judecăţi.

Prezentăm Cartea de judecată cu moşnenii Spineni, pentru hotar, din anul 1868.

„ … Prin această carte, moşnenii titeşteni au avut câştig de cauză, statornicindu-le posesiunea prin semnele cuprinse în cartea de judecată asupra cărora se înţeleseseră, adică:

Din plaiul de la Posadă coboară pe poteca spinenilor până la Bolovanul cel mare răsturnat de comoară din Poiana Lungă, de aici drept la Fagu înfierat numit al Văleanului, de aici linie dreaptă în muchia Ţiglelor(unde am găsit movila de care se face menţiune), de aici iarăşi linie dreaptă în movila de sub Ţigle (găsită iarăşi în fiinţă), de aici iarăşi linie dreaptă în movila din marginea Văii Barbului(găsită iarăşi în fiinţă), de aici pe Valea Barbului, în jos, până la bolovanul cu cruce din marginea văii (semn găsit în fiinţă), de aici în vârful muchii râpii Brăduleţului(unde iarăşi movilele de care se face menţiune), de aici tot pe muchie până-n vârful râpii Pragului, de aici tot pe muchie, pe marginea livezii Stanciului Diaconu, de aici tot pe marginea livezii lui Alexe Ciopei, pe muchia de deasupra fântânii şi de aici tot pe marginea Scăuelului până în hotarul Cucoilor…”.

Portărel (S.S.) Marin N. Ştefănescu

– II –

Tot printr-un act de împăciuire, dresat în urma unei judecăţi, s-a stabilit şi hotarul cu vecinii de la miazănoapte şi anume moşnenii boişoreni, din 23, iulie, 1867:

Act

„de împăciuire pentru ponturile despărţitoare între proprietatea noastră Boişoara – Găujani, cu a dumnealor moşnenilor Titeşti care s-a regulat astăzi 23 iulie de amândouă părţile de moşneni, în faţa şi a domnului judecător de plai,prin ponturile noastre, adică:

Din movila domnului Gheorghe Baldovin unde se împreună 3 (trei) hotare, iar pe albia Titeşti, Bumbuieşti şi Boişoara. De aici merge drept la movila de la mărăcine de din jos de pod, de aici merge drept în movila din dreptul fântânei lui Laităr. De aici merge drept la movila din capul livezii lui Ion Poteacă din Titeşti şi a lui Ion Telebuş, alături cu drumul lemnelor ce coboară din Bumbuia. De aici merge drept la movila la capu livezii lui Ghiţă Gurbăţilă de sub Tătaru, făcută pe o piatră statornică. De aici merge drept în vârful Tătarului, la pietrele cele mari, apoi merge pă muchie până-n drumul lemnelor şi tot pe drum în sus până la răscruce unde s-au făcut movilă şi de aici am coborât pe drum până în Valea Mică în dreptu livezii lui Chirilă Popa Lazăr şi tot pe vale în sus până la înfurcitura a două pâraie în coada livezii lui Niţă Dorea Lungu. De aici ia pârâul în sus care desparte pe Gheorghe Bolovan şi pe Niţă Dorea până la movila din obârşia pârâului, din această movilă iese în plaiul vechi unde s-a făcut movilă lângă plai. De aici tot pe plai în sus, în marginea pădurii în livadia lui Ion Tudor Lungu, unde s-a făcut iarăşi movilă. De aici tot pe plai în sus până în Valea lui Burlan, am trecut valea, unde s-a făcut movilă în Gura-Plaiurilor pe alături cu valea, apoi pe plaiu vechi până în mocirla la arinii albi, unde s-au făcut movilă dincoace de arini. De aici tot pe plai în sus până la bolovanu cu cruce de sub Posada Mică şi din bolovan drept în plaiul cel mare, în poiană, în curmătură unde se împreună trei hotare, unde s-au făcut movilă Spineni, Titeşti şi Boişoara, cu această desluşire ca oricâte cirezi vor cădea peste linia despărţitoare ale noastre Boişoreni-Găujani şi Titeşti să stăpânească ca şi pană acum şi să fim slobozi a ne păşuna vitele oricare după coasa fânului unde ar fi. Drept aceia pentru pajnica stăpânire şi paza hotarelor cu nestrămutare pe viitorime noi şi urmaşii noştri, scriindu-să două asemenea acte subscrise de noi şi legalizate de d-l judecătore de plai, din care un asemenea act s-au dat dumnealor moşnenilor Titeşti – 1867, iulie, 23”.

No 3593 – subprefect (S.S.) Ş. Văleanu.

Stabilirea punctelor de hotar, în mod definitiv, cu moşnenii cucoieni, s-a făcut prin actul de schimb intervenit între cele două sate. Prin acest act de schimb datat 12 ianuarie 1866, titeştenii dădeau în plină proprietate „codru de pământ” (izlaz), începând de la Scăuel, până în hotarul spinenilor, care poartă denumirea „La Râpă” şi primeau în schimb „Dosu Dealului” – bucată de izlaz ce aparţinea moşnenilor cucoieni.

Această porţiune primită a fost împărţită de moşnenii titeşteni, în funcţie de drepturile fiecăruia din obşte şi transformată în locuri de cultură ale acestora. Din această cauză suprafaţa păşunabilă a izlazului satului s-a micşorat.

Învoire

„Subiscăliţii de mai jos moşnenii cucoieni, prin această învoire încredinţăm pe d-lor moşnenii Titeşti, ca să fie ştiut că pentru codrurile de pământ cuprinse în învoirea judecătorească din anul 1842, decembrie, 30, sub nr.34, pentru care pământuri ce urmează şi carte de blesteme şi din pricină că d-lor nu puteau să treacă cu vitele să păşuneze aceste pământuri şi în devălmăşie cum se cuprinde în prezenta, ne-am învoit cu dumnealor moşnenii Titeşti, ca codrul de pământ din Dosu Dealului să-l stăpânească dumnealor prin semnele acestea:

De la movila din rozorul livezilor Toma Sârban şi Stanciu Deaconu, pe semnele unde a fost oborul boilor şi de acia până în Gruiul Plăcinţii, de aici pe marginea locului Popa Niculae şi Dorea Lungu până în muchia despre Cucoi, de acia pe drum, pe muchie, până la movila din gura drumului, de acia până în movila din livezile Stanciu Diaconu şi Toma Sârban.

Iar noi moşnenii cucoieni rămâne ca să stăpânim codrul: din locul din Vârful Spinului, livezile, pogoanele, vadul de cârciumă şi Izlazul prin semnele acestea:

De la movila din gura drumului merge la Ţurţudan, rozoru cu rugul şi un bolovan, de acia pe drumul vechi pe unde am făcut movile până la podul lui Bălan, de acia pe muchie în sus pană la hoaga de sub Scăuel, de acia pe sub muchie în sus până în hotarul spinenilor, de acia trece în curmeziş pe marginea Scăuielului în jos pană în muchea Râpei Urduroasa deasupra şipotului. De acia coboară în jos prin arini pe marginea livezii Popa lui Bucur, pe marginea livezilor lui Ion Şerban până în movila cu rozorul livezii lui Ion Şerban şi Stanciu Diaconu, de acia până în gura drumului la movila, avându-se şi despărţirea hotarului dintre noi şi Râpa Albă, unde sunt trei hotare: Titeşti, Bratoveşti şi Cucoi, pe muchie în sus până unde se hotărăşte locurile Popii lui Niculae şi Dorea Lungu cu Dosul Dealului, de aici pe drum în sus până în movila din gura drumului şi de aici tot pe semnele dinspre miazănoapte arătate, iar locul rămâne nouă, până în hotarul spinenilor. Iar noi moşnenii cucoieni locurile şi livezile ce le avem în hotarul Titeştilor, să avem a stăpâni ca şi până acum şi din dumnealor moşnenii Titeşti, orice locuri şi livezi le va avea în hotarul nostru, să le stăpânească ca şi pană acum şi ca să ne avem paşnică stăpânirea şi de o parte şi de alta, după împărţeala făcută, le-am dat această învoială sub ale noastre iscălituri adeverite şi de Primăria Locală, iar noi stricând această învoială să avem a le întoarce şi cheltuielile din trecut”.

Anul 1866, ianuarie, 12.

Primarul (S.S.) Ghiţă Lungu Notar (S.S.) Ghe. Ionescu

Limita de hotar cu moşnenii bratoveşteni a fost stabilită la data de 26 mai 1797 şi reiese din următorul act:

„ … 1797, mai, 26 – Diaconul Grigore fiul lui Voina din Brătivoieşti, Radu Ciopei, Oprea-fiul lui Ion Bobeică, Antone Popescu şi alţi moşneni din Brătivoieşti dau adeverinţa la mâna moştenitorilor din satul Titeşti, precum să se ştie că hotarul nostru să împreună cu al lor. Pentru aceasta avuseseră pricină şi se învrăjbiseră multă vreme, ieşind la judecată înaintea lui Ştefenie – vătaful plaiului Loviştea. Acesta chemase amândouă părţile la faţa locului, unde venise şi protopopul Ion. Aici, era ca să primim carte de blestem, ori unii, ori alţii; protopopul, însă, i-a împăcat şi împricinaţii au întărit hotarul cu pietre: de la moara popii Barbului pe pârâu în sus până în Gruiu, unde sunt două pietri mari … pe groapă în sus… până în Muchea Mlăcii. Cine va strica hotarul să fie supt gloabă taleri 100 şi să plătească şi cheltuiala ce să va face.

La această hotărâre şi împăciuire dă moşie am fost şi eu chemat în faţa locului, am fost păciuitoriu şi martor.”

„Dintr-o altă notă datată 26 iunie 1847, rezultă că semnele s-au reînnoit, fiindcă în Muchea Mlăcii nu s-a găsit nici o piatră, luată fiind de unii din Popelceşti, după arătarea lui Constantin Radu Ciopei din satul Bratoveşti. De faţă au fost popa Gheorghe din Brătivoieşti, popa Gheorghe şi popa Dumitru din Cucoiu, Toma Alexe Bobeică şi Constantin Radu Ciopei din Bratoveşti, Matei Clocoticeanu şi alţi moşneni din Clocotici”.

(Arhivele Statului, Filiala Rm. Vâlcea, la No.1606/1986).

Când moşnenii titeşteni au reuşit să cumpere „delniţele” de moşii sau aşa- numitele „ocine”, au cumpărat şi drepturile din imobilele obştii, după cum sunt înscrise în hrisoave, zapisuri sau sineturi, care toate treceau în seama cumpărătorilor, cu tot dreptul lor din „câmp, din piatră, din apă, din pădure şi munte, oricât se vor alege”, după cum se menţionează în acestea.