Vâlcea – Obștea Moșnenilor Valea Surului

România

Judecătoria Rurală a Ocolului Şuici – Jud. Argeş

Proces – Verbal nr.25

Anul 1912, luna ianuarie, ziua 25.

„În pretoriul acestei judecătorii şi înaintea noastră Grigorie Alestar, magistratul stagiar al Judecătoriei Ocolului Rural Şuici – Judeţul Argeş, asistat de Dl. grefier M. M. Şerbănescu al acestei judecătorii, s-a prezentat dumnealor I. Călinoiu, Gh. Iordache, N. Mohanu, R. Potcovel, I. N. Şerban din Titeşti şi C-tin. Popescu din Perişani şi Dl. Serbănescu a căror identitate a stabilit fiind personal cunoscuţi de noi.

Cerând prin petiţiunea înregistrată la nr. 987/1912 autentificarea prezentului act format în două exemplare identice original pe hârtie liberă subscris de Dl. N. Mohanu, R. Potcovel şi I. N. Şerban prin punere de deget fără de ceilalţi propriu, iar al doilea pe hârtie liberă nesubscris după care am citit actul din cuvânt în cuvânt în faţa şi în auzul părţilor şi la întrebările ce li s-a făcut ne-a declarat că cele conţinute în el sunt cu consimţământul dumnealor şi că subsemnăturile din ele sunt ale dumnealor.

Iar scriitorul actului a declarat că dânsul a scris prezentul act.

În urma părţilor au subscris în prezenţa noastră cu propriile semnături şi exemplarul nesubscris care urmează a se reţine la dosar după care au vizat ambele exemplare spre neschimbare.

Noi

Luând act de declaraţiunile părţilor scutit de teza de înregistrare conform art. 54 din Codul Silvic.

În baza art. 1171 Codul Silvic 8 şi urmare a legii autentificării actelor dăm autentificarea legală prezentului aşezământ”.

Jude Magistrat stagiar, Grefier,

(S.S.) Gh. Alestar (S.S.) M. M. Şerbănescu.

Prezentăm şi „Cartea de Judecată” din anul 1910, decembrie, ziua 7.

Noi Carol I

Cu mila lui Dumnezeu şi voinţa naţională Rege al României

La toţi de faţă şi în viitor sănătate.

Tribunalul Districtului Argeş, sentinţa Civilă nr. 606

Audienţă din 7 decembrie 1910 nr. 9585

Preşedinţia D-lui Al. D. Procopiu – Preşedinte

Preşedinte D-l B. Brezeanu – judecător.

Totaliu Ministerului Public ocupat de D-l Procuror – P. Paveleanu.

„ D-lui Ioniţă Călinoiu din comuna Titeşti, prin petiţia înregistrată la numărul 258554/910, a făcut apel în contra deciziune cu data de 15 iulie 1910, dată Comisiunea instituită în comuna Titeşti, pentru stabilirea drepturilor moşnenilor în muntele Valea Surului. S-a dispus cercetarea acestei afaceri pentru 26 Noiembrie 1910,în urma discuţiunilor urmate s-a adus proba cu martori invocată de apelant şi s-a amânat cauza pentru astăzi 7 decembrie 1910 şi la apelul nominal s-a prezentat în instanţă apelantul în persoană asistat de D-l avocat N. D. Popescu, lipsind obştea moşnenilor din comuna Titeşti, procedura completă: s-au prezentat şi martorii:

S-au audiat martorii Toader Mitrea şi Răducu, sub prestare de jurământ conform art. 196 pr. Civilă.

D-l Popescu a susţinut că părintele clientului său a fost căsătorit de două ori, în prima căsătorie cu Floricica Gurbăţ, a născut pe apelant. Că Floarea mama apelantului avea dreptul de 50 dramuri în muntele Valea Surului şi după moartea ei, tatăl apelantului a vândut acest drept lui I. Mitu Călinoiu ori el nu putea să facă această vânzare pentru că nu avea nici un drept asupra acestui munte ci caest drept are apelantul în calitate de moştenitor al mamei sale şi astfel fiind bazându-ne pe drepturile moştenitorilor din care rezultă prescripţiunea de lungă durată, cere ca în locul lui Ion Mitu Călinoiu să se treacă apelantul cu dreptul de 50 dramuri, în muntele Valea Surului, pe lângă cele 743 dramuri.

D-l procuror în concluziunile emise a fost de părere să se admită apelul.

Tribunalul

Asupra apelului făcut de Ioniţă Călinoiu în contra deciziunii cu data de 15 iulie 1910, pronunţată de omisiunea instituită pentru stabilirea drepturilor moşnenilor din Comuna Titeşti, în muntele Valea Surului.

Ascultând susţinerile apelantului şi concluziile d-lui Procuror având în vedere deciziunea apelată şi tabela anexată, prin care sunt trecuţi 11 locuitori moşneni din Comuna Titeşti cu diferite drepturi în muntele Valea Surului, între care locuitori la nr. 1, este trecut apelantul cu 743 dramuri, iar la nr. 3 este trecut Ion Mitu Călinoiu, cu dreptul de 50 dramuri în susmenţionatul munte.

Având în vedere că apelantul susţine că pe lângă dreptul de 743 dramuri în muntele Valea Surului, mai are şi dreptul de 50 dramuri în acelaşi munte cu titlu de moştenitor al mamei sale Floarea, drept pe care l-a stăpânit de mai bine de 40 ani de la moartea mamei sale, că deşi tatăl său a vândut acest drept lui Ion M. Călinoiu, însă el nu putea să facă această vânzare ca unul ce nu era proprietar asupra acestui drept. Având în vedere că la precedenta înfăţişare s-a adus apelantului proba cu martori spre a dovedi că mama sa Floarea avea drepturi în muntele Valea Surului şi că acest drept s-a stăpânit de apelant de la moartea mamei sale. Având în vedere că din depunerile martorilor, ascultate astăzi sub prestare de jurământ conform art. 196 pr.civilă, se dovedeşte că Floarea mama apelantului avea dreptul de 50 dramuri în muntele Valea Surului şi că acest drept apelantu în calitate de moştenitor îl stăpâneşte de peste 30 de ani de la moartea mamei sale.

Că prin urmare apelantu dovedind că stăpânirea de peste 30 de ani, acest drept de 50 dramuri urmează că are prezemţiunea de lungă durată şi ca atare apelul său devine fondat.

Pentru aceste motive redactate de D-l judecător Brezeanu,

În Virtutea legii

Hotărăşte

Admite apelul făcut de Ioniţă Călinoiu în contrar deciziunei cu data de 15 iulie 1910, a comisiunii instituită pentru stabilirea drepturilor moşnenilor din comuna Titeşti asupra muntelui Valea Surului.

Înfierând această deciziune şi tablă anexată în ce priveşte drepturile numitului apelant şi dispune să se şteargă din tabelă la nr. 3 locuitor Ion Mitu Călinoiu şi să fie trecut apelantul Ioniţă Călinoiu, cu dreptul de cincizeci de dramuri în muntele Valea Surului în calitate de moştenitor al mamei sale Floarea Călinoiu, născută Gurbăţ.

Se va forma o nouă tabelă definitivă în care se va coprinde toate enunţările tabelei Comunii, cu modificarea adresei Tribunal.

Dispune transcrierea acestei hotărâri şi a tabelei care face parte integrantă din hotărâre în registrul de sentinţe Civile şi în registrul de transcripţiuni.

Această Instanţă se pronunţă cu dreptul de recurs în casaţie în termen de 15 zile de astăzi.

Dată şi citită în şedinţă publică azi 7 decembrie 1910, în Piteşti”.

Al. D. Procopiu B. Brezeanu

Grefier G. Nicolescu

Tribunalul Districtului Argeş

Tabelă

„ De numele locuitorilor ce compun obştea moşnenilor muntelui Valea Surului din Comuna Titeşti, Judeţul Argeş care sunt în drepturi devălmăşie imobilului muntelui Valea Surului situat în Comuna Titeşti având drept unitate de măsurat – dramul, fiind 1200 dramuri aproximativ – tabelă făcută la Tribunalul Argeş în şedinţa de la şapte decembrie 1910.

1. Ioniţă Călinoiu 743 dramuri -97 moştenitori, 646 cumpărători Cucoiu

2. Petrică Călinoiu 14 dramuri zestre

3. Ioniţă Călinoiu 50 dramuri moştenire de la mamă

4. Biserica Cucoiu 50 dramuri cu hrisov

5. Constantin Popescu 151 dramuri cumpărat cu act

6. Moşt. Ion M. Călinoiu 15 dramuri zestre Cucoiu

7. Radu Potcovel 30 dramuri zestre Spinu

8. Ion N. Şerban 50 dramuri moştenire Spinu

9. Gavrilă Iordache 25 dramuri zestre Spinu

10.Nicolae Mohanu 50 dramuri moştenire Bumbuieşti

11.Moşt. Bucur Duţă 11 dramuri moştenire Cucoiu

Muntele Valea Surului a fost proprietatea moşii Lungeşti, Cuceşti şi Albuşi din Cucoiu.”

Al. Procopiu (S.S.) B. Brezeanu grefier,

G. Nicolescu

Aşezământul muntelui Valea Surului a fost întocmit în data de 12 ianuarie 1921, de către Judecătoria Rurală – Şuici, astfel:

„Subsemnaţii Ioniţă Călinoiu personal şi ca epitrop al bisericii cătunului Cucoi pentru care am delegaţie specială a o reprezenta, Constantin Popescu, Nicolae Oprea Mohanu, Ion N. Şerban şi moştenitorii Gavrilă Iordache reprezentaţi prin unul din moştenitori anume Gheorghe Gavrilă Iordache toţi din comuna Titeşti, afară de Constantin Popescu care e din comuna Perişani, întruniţi fiind astăzi de d-l Judecător al Ocolului Rural Şuici prin citaţia nr. 231 din 4 ianuarie 1912 spre a forma aşezământul Obştii noastre, lipsă fiind Petrică Călinoiu, moştenitorii Ion M. Călinoiu şi moştenitorii Bucur Duţă (fiind ca prezenţi) suntem după tabele cu un număr de dramuri ce trece peste jumătate din drepturile indivize ale tuturor devălmaşilor după cum urmează:

Am format aşezământul după cum urmează:

Noi moştenitorii proprietari devălmăşie ai muntelui Valea Surului din com. Titeşti, Ioniţă Călinoiu având dreptul de 793 dramuri, Petrică Călinoiu având dreptul de 14 dramuri, Epitropia Bisericii Cucoiu-50 dramuri, Moştenitorii Ion M Călinoiu-15 dramuri, Radu Potcovel 30-dramuri, Ion N. Şerban-50 dramuri, Moştenitorii Gavrilă Iordache-25 dramuri de la Gavrilă Iordache, Nicolae Oprea Mohanu-50 dramuri şi moştenitorii Bucur Duţă-14 dramuri, toţi din comuna Titeşti şi Constantin Popescu-151 dramuri din comuna Perişani.

Numirea administratorilor în număr de trei se face chiar astăzi pe timp de doi ani, numind ca administratori Ioniţă Călinoiu, Niculae Oprea Mohanu şi Constantin Popescu cărora li se fixează un salariu de 2% din venitul net ce va produce muntele Valea Surului; drepturile administratorilor sunt sub supravegherea operaţiunilor controlul Registrelor şi revizuirea socotelilor.

Îndatoririle lor sunt să îndeplinească mandatul dat prin ei însuşi în limitele prevăzute de lege.

Ei vor reprezenta ceata moşnenilor în devălmăşie faţă cu cei de al treilea şi vor alege din sânul lor un preşedinte şi un casier.

Casierul nu va avea dreptul de a păstra la sine decât sumele strict necesare pentru exploatare, iar restul îl va depune la Casa centrală a băncilor populare de pe regulile ce le va stabili această casă.

Administratorii sunt solidari răspunzători de gestiunea lor şi al casierului, precum şi de orice daune ar rezulta prin abaterile lor de la obligaţiunile impuse de legea silvică.

Ei lucrează valabil în majoritate.

Deciziunile lor vor fi constatate prin proces – verbal care se vor trece într-un registru special pe care-l vor ţine la dispoziţia oricărui devălmaş, a agenţilor Ministrului de domenii, ai Casei Centrale a Băncilor populare şi a Judeţului de Ocol.

Ei în majoritate reprezintă Obştea faţă de cel de-al treilea şi în justiţie fie ca reclamant, fie ca pârât.

Administratorii cu autorizaţia Casei Centrale a băncilor populare vor avea dreptul să angajeze tot personalul necesar exploatării şi pazei proprietăţii în devălmăşie şi a cere a fi recunoscut de Ministerul de Agricultură şi de domenii acela relativ la păduri.

Pe tot timpul prevăzut în aşezământ administratorii nu pot demisiona şi nici înlocuiţi de obşte afară de cazurile de abateri grave şi în limitele prevăzute de legea silvică. În asemenea cazuri orice moşnean, Ministerul Agriculturii şi Casa Centrală a Băncilor Populare pot cere Judelui de Ocol îndepărtarea celui vinovat şi va decide.

Până la pronunţare el poate fi suspendat, hotărârea judelui e definitivă.

În caz de vacanţă în Consiliul administratorilor, judele de ocol va numi din oficiu spre a completa lipsa care n-au numit va avea aceleaşi drepturi şi îndatoriri.

Adunările vor fi ordinare şi extraordinare.

Adunarea ordinară va fi una, anume la 15 septembrie ale fiecărui an.

Adunările extraordinare vor fi atâtea câte se vor cere şi de câte ori Consiliul de Administraţie vor crede de cuviinţă.

Adunările se vor face cunoscute membrilor de către preşedinte prin anunţuri ce vor fi trimise de preşedinte la Ocolul Silvic, la Primăria locală, la judecătoria de Ocol şi la Casa Centrală a Băncilor Populare.

Primarul va constata prin proces- verbal afişarea acestui anunţ ce-l va trimite administraţiei obştii, iar celeilalte autorităţi vor trimite dovezi de primire.

Devălmaşii se vor ocupa în adunările generale cu:

1)luarea socotelilor;
2)cu fixarea beneficiului net de distribuit care va fi în proporţie cu dreptul fiecărui codevălmaş:
3)cu numirea administratorilor care nu pot fi mai puţin de trei, nici mai mulţi de cinci;
4)cu fixarea cheltuielilor de administraţie şi pază;
5)cu fixarea remunerărilor administratorilor care nu va putea fi mai mare de zece la sută din beneficiile nete realizate.

Adunarea extraordinară va fi convocată:

1)când va fi cerută de cel puţin a cincea parte din devălmaşi;
2)când se vor fi ivit pagube extraordinare;
3)când se va fi intentat (ceti) moşnenilor un proces care ar pune în discuţie dreptul de proprietate, ori când se vor constata pierderi mari în averea devălmaşă.

Anunţurile se vor afişa ca şi la adunarea precedentă.

Au dreptul a lua parte la adunări toţi proprietarii devălmaşi sau moştenitorii al căror drepturi sunt stabilite prin tabela transcrisă.

Adunările sunt legal constituite dacă membrii prezenţi vor întruni jumătate din părţile totale ale devălmaşilor.

Dacă la prima convocare nu s-a întrunit acest număr, adunarea anuală şi cea extraordinară va avea loc deplin drept fără altă convocare în a opta zi liberă de la prima convocare şi se va ţine oricare ar fi numărul devălmaşilor prezenţi.

Deciziunile în toate aceste adunări se iau cu majoritatea în dreptul devălmaşilor prezenţi.

Adunările care au scop modificarea aşezământului, constituirea de drepturi reale, facerea de tranzacţii, arendarea, vânzarea dreptului de păşune şi aceea de veci a proprietăţii nu poate sau în total nu sunt legal constituite dacă nu întruneşte 2/3 din drepturi şi ½ din numărul devălmaşilor, iar la celelalte adunări ½ din drepturi şi 1/3 din număr.

În ambele cazuri hotărâri nu se vor lua decât 2/3 din drepturile reprezentate în adunare.

Întrunirile vor fi prezidate de judecătorul de ocol. Hotărârile întrunirilor devălmaşilor în număr legal sunt obligatorii pentru toţi devălmaşii, oricare ar fi natura drepturilor lor şi după specificarea prevăzută de Legea Silvică Art. 45.

Prezentul aşezământ s-a aprobat de noi mai jos semnaţii şi se va autentifica de Dl. judecător respectiv şi transcris în registru prevăzut de art. 33 din Legea Silvică”.

Semnaţi Ioniţă Călinoiu Gh. Gh. Iordache

Constantin Popescu Nic. O. Mohanu toţi prin punere

Radu Potcovel de degete.

Ion N. Şerban

Scris şi redactat de mine după cererea părţilor

Grefier (S.S.) M. M. Şerbănescu

Obştea şi-a urmat cursul,până la preluarea păşunii acestui imobil, de Întovărăşirea Titeşti, în anul 1959.

a)Păşunea Marginea lui Dobrin

Păşunea „Marginea lui Dobrin”, cum dovedesc actele pe care le vom prezenta mai jos, a aparţinut aproape în totalitate lui Alexe Dimescu, din satul Bratoveşti – Comuna Titeşti, mai puţin dreptul de 8 vaci sau 40 de oi ce a aparţinut lui Ion Lupu, din Podeni, în urma căsătoriei. De această păşune este legată şi păşunea „Zariştea” care aparţine în totalitate lui Alexe Dimescu.

Ambele păşuni au fost expropiate odată cu averea lui Alexe Dimescu şi preluate în mod ilegal de gospodăria agricolă colectivă Bumbuieşti – Com. Boişoara. Apoi au fost trecute în patrimoniul Întovărăşirii Titeşti, când a fost construită o stână, pe care au folosit-o membrii întovărăşiţi, dar pentru scurt timp, deoarece aceste păşuni au fost trecute de „Secţia Pajişti” – Raionul Rm. Vâlcea.

Prezentăm actele de cumpărătoare a păşunii, de la moştenitorii Dobrin, din Arefu – Judeţul Argeş:

Din „Cartea de hotărnicie” cu schiţa de plan,anul 1892, septembrie, 9, din dosarul Nr. 3287/892. Preşedintele Tribunalului Argeş Nr. 22835, aflăm despre hotărnicia păşunilor „Zariştele” şi „Marginea”, care au devenit proprietatea lui Alexe Dimescu.

Despre moşia Zariştele proprietatea D-lui Ioan Mateescu şi a preotului Gh. Popescu, din comuna Arefu – Plaiu Loviştii.

Cartea de hotărnicie a fost lucrată în anul 1891, de inginerul hotarnic Ioan M. Romniceanu, din Bucureşti, editată la Tipografia modernă George Luis, str. Academiei, 24 – anul 1892 (de la pag.10).

„Pentru această vecinătate s-a prezentat la localitate în ziua de 25 iunie 1891, fixată prin citaţiuni, D. Ion Mateescu care mi-a arătat că stăpânirea dintre aceste vecinătăţi este apa Topologului, din pârâul Topologelul până-n pârâul Suliţa şi mi-a cerut ca în hotărnicia ce voi face să respect această stăpânire ca hotar.

Fiindcă şi confinistul şi pădurarii statului mi-au arătat că între aceste vecinătăţi se urmează stăpânirea pe Topolog şi Topologel până în pârâul Suliţa, au lăsat ca şi în viitor să se urmeze astfel” (de la pag.19). „Din partea statului s-a prezentat Gheorghe Popescu confinist, Ion Dimitrie Popescu, Constantin N. Tudose, Petre Ogradă şi C-tin. Popescu pădurari ai statului.

Cu aceştia împreună şi cu preotul Gheorghe Popescu am mers pe faţa pământului şi am determinat după semnele vechi stăpânirea de astăzi dintre moşia „Zăriştele” şi muntele „Cioarecu”, adică: din marginea pârâului cum se arată în plan, prin semnele: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, de aici trecând pârâul Lupu, prin semnele pe plan: 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, până în 24, unde pârâul Călugăru se varsă în Topolog.

Aceste semne am lăsat ca să servească şi în viitor de hotar, deoarece mi s-a afirmat şi de preotul Gh. Popescu şi de confinistul şi de pădurarii statului că aşa s-a urmat din vechime până astăzi ceea ce am constatat şi eu, căci pădurea de pe partea statului este mult mai mare decât pădurea după zariştele”.

Drepturile lui Alexe Dimescu din: Boia, Marginea şi Clăbucetu

Act de vânzare

„Subsemnatul Stancu Constandin Dobrin, agricultor din Com. Arefu, Plaiul Lovişti declar că am vândut de veci preotului Gheorghe Popescu din comuna noastră Areful drepturile mele de proprietate pământ moştenesc situat în Com. Perişani – Spinu, Plaiul Loviştea, drepturi în muntele Boia, Marginea şi Clăbucetu, în devălmăşie cu ceilalţi moşteni, atâta de păşunat cum şi de lemne.

Preţul acestei vânzări este de lei patru sute douăzeci No. 420, pe care bani i-am primit pe deplin şi asupra acestui imobil nu-mi mai rezerv nici un drept de proprietate chiar de azi.

Acest act va ţinea loc de încredere între noi până ne vom prezenta la onor Tribunalul de Argeş, spre a face actul definitiv”.

Pentru care am dat aceasta, semnat prin semnătura mea proprie.

Stancu Constandin Dobrin dau aceasta,16 mai 1882.

Gh. Constandin Dobrin, semnatar şi faţă.

Act de vânzare

Tribunalul Districtului Argeş

Proces – Verbal No. 806

„Înaintea noastră Al. Tostiropol membru de şedinţă al Tribunalului Argeş, asistat de D-l. G. Nicolescu grefierul acestui Tribunal s-au prezentat astăzi 14 ianuarie 1894 în pretoriul tribunalului, vânzătorul George C. Dobrin şi cumpărătorul preot George Popescu, agricultori din comuna Arefu, acest judeţ a căror identitate au constatat-o prin certificatul primăriei acelei comuni, cu No. 44/894. Cerând prin petiţie scrisă de dumnealor şi înregistrată la No. 717/894 autentificarea prezentului act în dublu exemplar.

După ce am vizat ambele exemplare, am citit din cuvânt în cuvânt acest act, în auzul părţilor, care la întrebările ce le-am făcut ne-au declarat că acest act este făcut cu consimţământul dumnealor şi că unul din cele două exemplare este subscris de dumnealor propriu.

În urmă părţile au subscris în prezenţa noastră exemplarul pe hârtie liberă.

Noi membrii de şedinţă

Luând act de declaraţiunile părţilor

Autentificăm prezentul act fiind scris pe hârtie timbrată de lei cinci şi taxa în sumă de lei 12, bani 40, plătită la Caseria generală Argeş, cu recipisa No. 10720/894, conform legii timbrului.

Acest proces-verbal s-a semnat de noi şi de domnul grefier.

Subsemnatul George C. Dobrin declar că vând de veci şi irevocabil preotului George Popescu următoarele:

1)Dreptul ce am de frăţie în muntele Boia.
2)Dreptul ce am tot de frăţie în muntele Marginea.
3)Dreptul tot de frăţie ce am în Plaiu Clăbucetu.
4)Pământul de la lotul No. 70, din listă.

Acestea toate sunt moşteneşti şi situate în Comuna Arefu, Plaiul Loviştea – Judeţul Argeş.

Preţul acestei vânzări este de lei noi 620 (şase sute douăzeci), pe care bani i-am primit pe deplin şi de azi înainte asupra acestor imobile pe care se află pădure nu-mi mai rezerv nici un drept de proprietate, rămânând cumpărătorul absolut stăpân după cum am fost şi eu până în prezent”.

1894, ianuarie, 13.

Gh. C. Dobrin – vânzător; Pr. Gh. Popescu – cumpărător.

Act de vânzare

„Subsemnaţii Ion Mateescu şi Ioana I. Mateescu, ambii soţi-plugari din comuna Arefu, plaiul Loviştii, jud. Argeş, declarăm că, convenind cu preotul Gheorghe Popescu tot din această comună, i-am vândut definitiv şi irevocabil una sută douăsprezece dramuri de pământ, pădure şi păşune ce avem moştenire în muntele Marginea pendinte de comuna Perişani, atât de la părintele nostru Gh.Dobrin, cât şi cumpărătoare în devălmăşie cu drepturile celorlalţi moştenitori.

Preţul acestei vânzări este de lei una mie patru sute, pe care bani declarăm că i-am primit pe toţi deplin asupra acestor drepturi de imobil vândut, nu ne mai rezervăm nici un drept de proprietate chiar de astăzi de când cumpărătorul rămâne absolut proprietar al lor.

Eu, cumpărătorul, declar că mă mulţumesc pe această vânzare.

29 ianuarie 1900.

Ion Mateescu

Ioana I. Mateescu, vânzători.

Preot Gh. Popescu – cumpărător.

Vânzătoarea Ioana I. Mateescu, neştiind carte s-a semnat de mine scriitorul actului”. –Stoenescu – avocat.

Aceste drepturi revin lui Alexe Dimescu, prin căsătoria cu Chireaţa, originară din Arefu – Judeţul Argeş.

Din procesul – verbal întocmit în data de 21 mai 1909, aflăm cât deţine Alexe Dimescu din imobilul „Marginea lui Dobrin”.

Proces – Verbal

Astăzi, 21 mai 1909

„Noi Mihail Ionescu, administratorul plăşii Loviştea mergând în comuna Perişani, pentru a cerceta pricina locuitorilor Ion Lupu şi Alexe Preotul Gh. Dimescu am găsit în localul primăriei pe numiţii locuitori, cărora le pusesem în vedere de ieri 20 mai să se prezinte la primărie, fiind înştiinţat prin raportul No.78/909, al şefului de jandarmi din secţia Lovişte, că între aceşti locuitori s-a ivit o mare neînţelegere pentru păşunarea unui munte, pretinzând Alexe Pr. Gh. Dimescu că are drepturi mari în munte, iar Ion Lupu i-a tulburat păşunatul introducând vite mai multe decât are drept, pentru care i-au fost închise la oborul comunal. Cercetând pe părţi ne-au declarat precum urmează:

Alecsie Pr. Dimescu, major din comuna Titeşti, declară: „Eu vreau să se facă socoteală câte vite poate introduce fiecare în munte după drepturile sale. În tot muntele Marginea poate merge la păşune două sute vite mari sau una mie vite mici. Eu posed jumătate din munte cumpărătoare de la Niţă Ghiţă Dobrin şi Gheorghe Ghiţă Dobrin, precum şi 5 (cinci) din şase părţi de la Constantin Dobrin prin cumpărătoare şi moştenire. Altă pretenţie n-am decât a se socoate câte vite avem drept a introduce şi dacă Ion Lupu, după dreptul său va avea în munte vite să le retragă, dacă va avea mai puţine să aducă până la completarea dreptului. Domnia – Sa are 40 vite mari”.

Citindu-i-se stăruie şi semnează propriu.

(S.S.) Alecsie Pr. Gh. Popescu

Administrator (S.S.) M. Ionescu

Asistenţi: (S.S.) M. C. Păunescu

(S.S.) Ilie Feţeanu.

Ion Lupu, major din comuna Perişani declară: ,,În muntele Marginea pentru care ne certăm, pot avea loc la păşune două sute vite mari sau una mie de oi de ale noastre, nu mocăneşti. Mă mulţumesc să mi se facă socoteala după dreptul meu din munte şi dacă voi avea mai multe vite decât am dreptul să plătesc pentru ele, precum că am apucat să le introduc în munte şi nu mai găsesc loc pentru ele în altă parte. Dacă se va găsi că am introdus mai puţine vite, decât am drept, atunci să fiu despăgubit de cei care au mai multe vite. Eu am în munte 40 vite mari. Dreptul meu se trage de la Constandin Dobrin, socrul meu. Muntele Marginea a fost al lui Ghiţă Dobrin, care a avut patru feciori: Constandin, Niţă, Gheorghe şi Stanciu. Constandin, tatăl soţiei mele avea drept a patra parte din munte. Constandin Dobrin a avut şase copii, dintre care Maria este soţia mea, în dreptul căreia introduc vite în munte. Altceva nu mai am de adăugat”.

Cetindu-i-se stăruie şi semnează propriu.

(S.S.) Ion Lupu Asistenţi: Dr. M. C. Păunescu Administrator,

(S.S.) Ilie Feţeanu (S.S.) M. Ionescu.

Judecata:

,, Din cele relatate mai sus rezultă următoarele: Ion Lupu are drept de 1/6 din ¼ din munte, adică a douăzeci a patra parte din întregul munte. Dacă în întreg muntele după recunoaşterea părţilor pot păşuna 200 vite mari, pe 1/24 din munte pot păşuna 8 vite mari. Ion Lupu având 40 vite mari, este dator reclamantului preţul păşunatului pentru 32 vite mari. Nefiind alţi pretendenţi, plata se face numai reclamantului. În consecinţă le-am pus în vedere ca reclamantul Alexe Pr. Gh. Dimescu să lase pe Ion Lupu a-şi păşuna vitele în munte, în vara aceasta, iar acesta să plătească reclamantului costul păşunatului pentru 32 vite mari.

Pentru care am dresat acest proces –verbal.

Administrator, Asistenţi: Dr. M. C. Păunescu

(S.S.) M. Ionescu (S.S.) Ilie Feţeanu.

28 mai 1909 – Administraţia Plăşii Loviştii – Jud. Argeş.

Muntele Valea Surului, din hotarul Comunei Câineni, are o suprafaţă de cca. 120 ha, cuprinzând un număr de 1192 drepturi indivize, aparţinând mai multor proprietari.

Pentru stabilirea drepturilor din acest imobil, s-a urmat calea judecătoriei din anul 1912, luna ianuarie, ziua 25, pe care o prezentăm:

România

Judecătoria Rurală a Ocolului Şuici – Jud. Argeş

Proces – Verbal nr.25

Anul 1912, luna ianuarie, ziua 25.

„În pretoriul acestei judecătorii şi înaintea noastră Grigorie Alestar, magistratul stagiar al Judecătoriei Ocolului Rural Şuici – Judeţul Argeş, asistat de Dl. grefier M. M. Şerbănescu al acestei judecătorii, s-a prezentat dumnealor I. Călinoiu, Gh. Iordache, N. Mohanu, R. Potcovel, I. N. Şerban din Titeşti şi C-tin. Popescu din Perişani şi Dl. Serbănescu a căror identitate a stabilit fiind personal cunoscuţi de noi.

Cerând prin petiţiunea înregistrată la nr. 987/1912 autentificarea prezentului act format în două exemplare identice original pe hârtie liberă subscris de Dl. N. Mohanu, R. Potcovel şi I. N. Şerban prin punere de deget fără de ceilalţi propriu, iar al doilea pe hârtie liberă nesubscris după care am citit actul din cuvânt în cuvânt în faţa şi în auzul părţilor şi la întrebările ce li s-a făcut ne-a declarat că cele conţinute în el sunt cu consimţământul dumnealor şi că subsemnăturile din ele sunt ale dumnealor.

Iar scriitorul actului a declarat că dânsul a scris prezentul act.

În urma părţilor au subscris în prezenţa noastră cu propriile semnături şi exemplarul nesubscris care urmează a se reţine la dosar după care au vizat ambele exemplare spre neschimbare.

Noi

Luând act de declaraţiunile părţilor scutit de teza de înregistrare conform art. 54 din Codul Silvic.

În baza art. 1171 Codul Silvic 8 şi urmare a legii autentificării actelor dăm autentificarea legală prezentului aşezământ”.

Jude Magistrat stagiar, Grefier,

(S.S.) Gh. Alestar (S.S.) M. M. Şerbănescu.

Prezentăm şi „Cartea de Judecată” din anul 1910, decembrie, ziua 7.

Noi Carol I

Cu mila lui Dumnezeu şi voinţa naţională Rege al României

La toţi de faţă şi în viitor sănătate.

Tribunalul Districtului Argeş, sentinţa Civilă nr. 606

Audienţă din 7 decembrie 1910 nr. 9585

Preşedinţia D-lui Al. D. Procopiu – Preşedinte

Preşedinte D-l B. Brezeanu – judecător.

Totaliu Ministerului Public ocupat de D-l Procuror – P. Paveleanu.

„ D-lui Ioniţă Călinoiu din comuna Titeşti, prin petiţia înregistrată la numărul 258554/910, a făcut apel în contra deciziune cu data de 15 iulie 1910, dată Comisiunea instituită în comuna Titeşti, pentru stabilirea drepturilor moşnenilor în muntele Valea Surului. S-a dispus cercetarea acestei afaceri pentru 26 Noiembrie 1910,în urma discuţiunilor urmate s-a adus proba cu martori invocată de apelant şi s-a amânat cauza pentru astăzi 7 decembrie 1910 şi la apelul nominal s-a prezentat în instanţă apelantul în persoană asistat de D-l avocat N. D. Popescu, lipsind obştea moşnenilor din comuna Titeşti, procedura completă: s-au prezentat şi martorii:

S-au audiat martorii Toader Mitrea şi Răducu, sub prestare de jurământ conform art. 196 pr. Civilă.

D-l Popescu a susţinut că părintele clientului său a fost căsătorit de două ori, în prima căsătorie cu Floricica Gurbăţ, a născut pe apelant. Că Floarea mama apelantului avea dreptul de 50 dramuri în muntele Valea Surului şi după moartea ei, tatăl apelantului a vândut acest drept lui I. Mitu Călinoiu ori el nu putea să facă această vânzare pentru că nu avea nici un drept asupra acestui munte ci caest drept are apelantul în calitate de moştenitor al mamei sale şi astfel fiind bazându-ne pe drepturile moştenitorilor din care rezultă prescripţiunea de lungă durată, cere ca în locul lui Ion Mitu Călinoiu să se treacă apelantul cu dreptul de 50 dramuri, în muntele Valea Surului, pe lângă cele 743 dramuri.

D-l procuror în concluziunile emise a fost de părere să se admită apelul.

Tribunalul

Asupra apelului făcut de Ioniţă Călinoiu în contra deciziunii cu data de 15 iulie 1910, pronunţată de omisiunea instituită pentru stabilirea drepturilor moşnenilor din Comuna Titeşti, în muntele Valea Surului.

Ascultând susţinerile apelantului şi concluziile d-lui Procuror având în vedere deciziunea apelată şi tabela anexată, prin care sunt trecuţi 11 locuitori moşneni din Comuna Titeşti cu diferite drepturi în muntele Valea Surului, între care locuitori la nr. 1, este trecut apelantul cu 743 dramuri, iar la nr. 3 este trecut Ion Mitu Călinoiu, cu dreptul de 50 dramuri în susmenţionatul munte.

Având în vedere că apelantul susţine că pe lângă dreptul de 743 dramuri în muntele Valea Surului, mai are şi dreptul de 50 dramuri în acelaşi munte cu titlu de moştenitor al mamei sale Floarea, drept pe care l-a stăpânit de mai bine de 40 ani de la moartea mamei sale, că deşi tatăl său a vândut acest drept lui Ion M. Călinoiu, însă el nu putea să facă această vânzare ca unul ce nu era proprietar asupra acestui drept. Având în vedere că la precedenta înfăţişare s-a adus apelantului proba cu martori spre a dovedi că mama sa Floarea avea drepturi în muntele Valea Surului şi că acest drept s-a stăpânit de apelant de la moartea mamei sale. Având în vedere că din depunerile martorilor, ascultate astăzi sub prestare de jurământ conform art. 196 pr.civilă, se dovedeşte că Floarea mama apelantului avea dreptul de 50 dramuri în muntele Valea Surului şi că acest drept apelantu în calitate de moştenitor îl stăpâneşte de peste 30 de ani de la moartea mamei sale.

Că prin urmare apelantu dovedind că stăpânirea de peste 30 de ani, acest drept de 50 dramuri urmează că are prezemţiunea de lungă durată şi ca atare apelul său devine fondat.

Pentru aceste motive redactate de D-l judecător Brezeanu,

În Virtutea legii

Hotărăşte

Admite apelul făcut de Ioniţă Călinoiu în contrar deciziunei cu data de 15 iulie 1910, a comisiunii instituită pentru stabilirea drepturilor moşnenilor din comuna Titeşti asupra muntelui Valea Surului.

Înfierând această deciziune şi tablă anexată în ce priveşte drepturile numitului apelant şi dispune să se şteargă din tabelă la nr. 3 locuitor Ion Mitu Călinoiu şi să fie trecut apelantul Ioniţă Călinoiu, cu dreptul de cincizeci de dramuri în muntele Valea Surului în calitate de moştenitor al mamei sale Floarea Călinoiu, născută Gurbăţ.

Se va forma o nouă tabelă definitivă în care se va coprinde toate enunţările tabelei Comunii, cu modificarea adresei Tribunal.

Dispune transcrierea acestei hotărâri şi a tabelei care face parte integrantă din hotărâre în registrul de sentinţe Civile şi în registrul de transcripţiuni.

Această Instanţă se pronunţă cu dreptul de recurs în casaţie în termen de 15 zile de astăzi.

Dată şi citită în şedinţă publică azi 7 decembrie 1910, în Piteşti”.

Al. D. Procopiu B. Brezeanu

Grefier G. Nicolescu

Tribunalul Districtului Argeş

Tabelă

„ De numele locuitorilor ce compun obştea moşnenilor muntelui Valea Surului din Comuna Titeşti, Judeţul Argeş care sunt în drepturi devălmăşie imobilului muntelui Valea Surului situat în Comuna Titeşti având drept unitate de măsurat – dramul, fiind 1200 dramuri aproximativ – tabelă făcută la Tribunalul Argeş în şedinţa de la şapte decembrie 1910.

1. Ioniţă Călinoiu 743 dramuri -97 moştenitori, 646 cumpărători Cucoiu

2. Petrică Călinoiu 14 dramuri zestre

3. Ioniţă Călinoiu 50 dramuri moştenire de la mamă

4. Biserica Cucoiu 50 dramuri cu hrisov

5. Constantin Popescu 151 dramuri cumpărat cu act

6. Moşt. Ion M. Călinoiu 15 dramuri zestre Cucoiu

7. Radu Potcovel 30 dramuri zestre Spinu

8. Ion N. Şerban 50 dramuri moştenire Spinu

9. Gavrilă Iordache 25 dramuri zestre Spinu

10.Nicolae Mohanu 50 dramuri moştenire Bumbuieşti

11.Moşt. Bucur Duţă 11 dramuri moştenire Cucoiu

Muntele Valea Surului a fost proprietatea moşii Lungeşti, Cuceşti şi Albuşi din Cucoiu.”

Al. Procopiu (S.S.) B. Brezeanu grefier,

G. Nicolescu

Aşezământul muntelui Valea Surului a fost întocmit în data de 12 ianuarie 1921, de către Judecătoria Rurală – Şuici, astfel:

„Subsemnaţii Ioniţă Călinoiu personal şi ca epitrop al bisericii cătunului Cucoi pentru care am delegaţie specială a o reprezenta, Constantin Popescu, Nicolae Oprea Mohanu, Ion N. Şerban şi moştenitorii Gavrilă Iordache reprezentaţi prin unul din moştenitori anume Gheorghe Gavrilă Iordache toţi din comuna Titeşti, afară de Constantin Popescu care e din comuna Perişani, întruniţi fiind astăzi de d-l Judecător al Ocolului Rural Şuici prin citaţia nr. 231 din 4 ianuarie 1912 spre a forma aşezământul Obştii noastre, lipsă fiind Petrică Călinoiu, moştenitorii Ion M. Călinoiu şi moştenitorii Bucur Duţă (fiind ca prezenţi) suntem după tabele cu un număr de dramuri ce trece peste jumătate din drepturile indivize ale tuturor devălmaşilor după cum urmează:

Am format aşezământul după cum urmează:

Noi moştenitorii proprietari devălmăşie ai muntelui Valea Surului din com. Titeşti, Ioniţă Călinoiu având dreptul de 793 dramuri, Petrică Călinoiu având dreptul de 14 dramuri, Epitropia Bisericii Cucoiu-50 dramuri, Moştenitorii Ion M Călinoiu-15 dramuri, Radu Potcovel 30-dramuri, Ion N. Şerban-50 dramuri, Moştenitorii Gavrilă Iordache-25 dramuri de la Gavrilă Iordache, Nicolae Oprea Mohanu-50 dramuri şi moştenitorii Bucur Duţă-14 dramuri, toţi din comuna Titeşti şi Constantin Popescu-151 dramuri din comuna Perişani.

Numirea administratorilor în număr de trei se face chiar astăzi pe timp de doi ani, numind ca administratori Ioniţă Călinoiu, Niculae Oprea Mohanu şi Constantin Popescu cărora li se fixează un salariu de 2% din venitul net ce va produce muntele Valea Surului; drepturile administratorilor sunt sub supravegherea operaţiunilor controlul Registrelor şi revizuirea socotelilor.

Îndatoririle lor sunt să îndeplinească mandatul dat prin ei însuşi în limitele prevăzute de lege.

Ei vor reprezenta ceata moşnenilor în devălmăşie faţă cu cei de al treilea şi vor alege din sânul lor un preşedinte şi un casier.

Casierul nu va avea dreptul de a păstra la sine decât sumele strict necesare pentru exploatare, iar restul îl va depune la Casa centrală a băncilor populare de pe regulile ce le va stabili această casă.

Administratorii sunt solidari răspunzători de gestiunea lor şi al casierului, precum şi de orice daune ar rezulta prin abaterile lor de la obligaţiunile impuse de legea silvică.

Ei lucrează valabil în majoritate.

Deciziunile lor vor fi constatate prin proces – verbal care se vor trece într-un registru special pe care-l vor ţine la dispoziţia oricărui devălmaş, a agenţilor Ministrului de domenii, ai Casei Centrale a Băncilor populare şi a Judeţului de Ocol.

Ei în majoritate reprezintă Obştea faţă de cel de-al treilea şi în justiţie fie ca reclamant, fie ca pârât.

Administratorii cu autorizaţia Casei Centrale a băncilor populare vor avea dreptul să angajeze tot personalul necesar exploatării şi pazei proprietăţii în devălmăşie şi a cere a fi recunoscut de Ministerul de Agricultură şi de domenii acela relativ la păduri.

Pe tot timpul prevăzut în aşezământ administratorii nu pot demisiona şi nici înlocuiţi de obşte afară de cazurile de abateri grave şi în limitele prevăzute de legea silvică. În asemenea cazuri orice moşnean, Ministerul Agriculturii şi Casa Centrală a Băncilor Populare pot cere Judelui de Ocol îndepărtarea celui vinovat şi va decide.

Până la pronunţare el poate fi suspendat, hotărârea judelui e definitivă.

În caz de vacanţă în Consiliul administratorilor, judele de ocol va numi din oficiu spre a completa lipsa care n-au numit va avea aceleaşi drepturi şi îndatoriri.

Adunările vor fi ordinare şi extraordinare.

Adunarea ordinară va fi una, anume la 15 septembrie ale fiecărui an.

Adunările extraordinare vor fi atâtea câte se vor cere şi de câte ori Consiliul de Administraţie vor crede de cuviinţă.

Adunările se vor face cunoscute membrilor de către preşedinte prin anunţuri ce vor fi trimise de preşedinte la Ocolul Silvic, la Primăria locală, la judecătoria de Ocol şi la Casa Centrală a Băncilor Populare.

Primarul va constata prin proces- verbal afişarea acestui anunţ ce-l va trimite administraţiei obştii, iar celeilalte autorităţi vor trimite dovezi de primire.

Devălmaşii se vor ocupa în adunările generale cu:

1)luarea socotelilor;
2)cu fixarea beneficiului net de distribuit care va fi în proporţie cu dreptul fiecărui codevălmaş:
3)cu numirea administratorilor care nu pot fi mai puţin de trei, nici mai mulţi de cinci;
4)cu fixarea cheltuielilor de administraţie şi pază;
5)cu fixarea remunerărilor administratorilor care nu va putea fi mai mare de zece la sută din beneficiile nete realizate.

Adunarea extraordinară va fi convocată:

1)când va fi cerută de cel puţin a cincea parte din devălmaşi;
2)când se vor fi ivit pagube extraordinare;
3)când se va fi intentat (ceti) moşnenilor un proces care ar pune în discuţie dreptul de proprietate, ori când se vor constata pierderi mari în averea devălmaşă.